1,499 matches
-
posibilă prin aceea că în ea există numai anumite înlănțuiri de obiecte, și nu altele. Înlănțuirile posibile dintre obiecte constituie forma fixă a lumii. Norman Malcolm a dat o formulare foarte clară, s-ar putea spune clasică, interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“. Malcolm afirmă că forma lumii „nu este creația limbajului sau a gândirii, ci este presupusă de limbaj și gândire“35. Potrivit interpretării sale, numele desemnează obiecte preexistente, iar relațiile dintre nume într-o propoziție elementară înfățișează obiecte înlănțuite într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de lucruri atomare și de propoziții elementare nu va surprinde. Surprinde însă, în acest caz, că în însemnările care au stat la baza Tractatus-ului Wittgenstein a putut semnala lipsa unor exemple drept o dificultate.37 Nucleul interpretării date de Malcolm ontologiei Tractatus-ului este că ordinea a priori, acea ordine pe care o prescrie limbajul, este reflexul unei forme fixe a lumii, independent de gândirea și limbajul omului. „Obiectele pot intra în combinații unele cu altele. Totalitatea acestor combinații posibile este forma
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
experienței. Dar asta nu înseamnă - insistă Malcolm - că ele nu sunt entități reale. Ele pot fi caracterizate drept „entități metafizice“. „Teoria limbajului“ din Tractatus se sprijină, așadar, pe o „temelie metafizică“.39 Malcolm este conștient că o asemenea caracterizare a „ontologiei Tractatus-ului“ este expusă unor obiecții serioase. Căci în carte se subliniază, în mod repetat, că despre forma stabilă a lumii și a limbajului nu se poate spune nimic. Formulări precum cele de la 1 la 2.062 nu sunt, prin urmare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
posibil ca prin combinarea unor obiecte, care nu au proprietăți empirice, nu pot fi cunoscute prin intuiție, să ia naștere faptele lumii, care au asemenea proprietăți. Datorăm onestității intelectuale inflexibile a lui Malcolm recunoașterea faptului că acea interpretare realistă a ontologiei Tractatus ului pe care o propune conduce inevitabil la concluzia că lucrarea este lăuntric inconsistentă. Interpretarea realistă propusă de David Pears este mai complex structurată. Ea se sprijină pe analize subtile ale relației dintre obiect și nume. Pentru Pears, enunțurile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială 144 GÂNDITORUL SINGURATIC a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta din enunțuri despre această „structură ultimă“, o structură care subzistă independent de mintea și de limbajul nostru. Poziția Tractatus-ului va fi caracterizată de Pears drept „realism necritic“, deoarece „întrebarea dacă noi contribuim cu ceva la constituția lumii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
oferi indicații pentru a răspunde la întrebarea frontală „Ce sunt obiectele?“, spre deosebire de însemnările din care a fost ea compilată. Aceste însemnări lasă deschisă posibilitatea ca obiectele să fie „puncte de masă“ sau „date senzoriale“.44 Pears respinge interpretarea antirealistă a ontologiei Tractatus-ului, punctul de vedere că obiectele nu ar fi lucruri „ce pot fi specificate în mod independent, că numele despre care se spune că stau pentru obiecte TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 145 ar fi nume fictive“. O asemenea interpretare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de lucruri atomare, în 4.0311: „Un nume stă pentru un lucru, un altul pentru alt lucru, și ele sunt legate între ele; în acest fel, întregul reprezintă - ca o imagine vie - starea de lucruri atomară.“ O înțelegere satisfăcătoare a ontologiei Tractatus-ului, susține Pears, va putea să fie doar una realistă, dacă ținem seama de faptul că numelor li se atribuie referință prin raportare la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt parteneri dominanți în relația cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la ceva independent de ele. Deoarece obiectele „cu posibilitățile lor inerente sunt parteneri dominanți în relația cu numele, Tractatus-ul începe cu o relatare despre obiecte și nu introduce imaginile înainte de 2.1“45. Există bune argumente împotriva interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Asemenea argumente au fost formulate de autori ca Heidé Ishiguro, Rush Rhees, Brian McGuiness și Cora Diamond. Ei cred că expresia „ontologia Tractatus-ului“ trebuie să fie pusă întotdeauna între ghilimele pentru a se atrage atenția că nu va trebui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre obiecte și nu introduce imaginile înainte de 2.1“45. Există bune argumente împotriva interpretării realiste a ontologiei Tractatus-ului. Asemenea argumente au fost formulate de autori ca Heidé Ishiguro, Rush Rhees, Brian McGuiness și Cora Diamond. Ei cred că expresia „ontologia Tractatus-ului“ trebuie să fie pusă întotdeauna între ghilimele pentru a se atrage atenția că nu va trebui înțeleasă în sensul ei curent, adică drept o descriere a lumii la nivelul structurilor ei fundamentale, inaccesibile experienței. Atunci când Wittgenstein vorbește despre o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că în Tractatus limbajul nu este explicat prin trăsături care ar fi proprii lumii independent de limbaj. Un discurs despre asemenea trăsături ale lumii va fi unul prin excelență metafizic. Wittgenstein respinge însă pretențiile de cunoaștere ale metafizicii. McGuiness califică ontologia Tractatus-ului, înțeleasă ca discurs despre determinări proprii lumii, independent de minte și de limbaj, drept un „mit“. Mitul ontologiei Tractatus-ului constă în sugestia că autorul ar spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre asemenea trăsături ale lumii va fi unul prin excelență metafizic. Wittgenstein respinge însă pretențiile de cunoaștere ale metafizicii. McGuiness califică ontologia Tractatus-ului, înțeleasă ca discurs despre determinări proprii lumii, independent de minte și de limbaj, drept un „mit“. Mitul ontologiei Tractatus-ului constă în sugestia că autorul ar spune ceva despre esența lumii ca atare. Pentru Wittgenstein, „pretinsele obiecte, care există etern și care fixează limite pentru ceea ce se poate spune, se dovedesc a fi în realitate o trăsătură a gândirii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fel.“ TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 147 6.124: „Propozițiile logice descriu eșafodajul lumii sau mai degrabă îl arată. Ele «tratează» despre nimic. Ele presupun că numele au semnificație, iar propozițiile elementare sens. Și aceasta este legătura lor cu lumea.“) „Ontologia“ sau „metafizica“ Tractatus-ului nu se raportează decât la limbaj.48 Este o aparență că autorul Tractatus-ului formulează enunțuri metafizice; această aparență ar fi înlăturată de precizări cuprinse în „Cuvântul înainte“ și în partea finală a lucrării. Enunțurile „ontologice“ sau „metafizice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
propoziție (3.3: „Numai propoziția are sens; doar în cadrul propoziției are un nume semnificație.“), tot așa și obiectele există doar dacă există o anumită stare de lucruri atomară în care ele intră în combinație cu alte obiecte. Interpretările nonrealiste ale „ontologiei Tractatus-ului“ susțin foarte bine concluzia că distincția dintre posibilitate TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 149 și realitate, necesar și contingent, etern și schimbător reprezintă coloana vertebrală a lucrării. (În acest sens, și numai în acest sens, există o analogie fundamentală
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că așa-numitele „enunțuri ontologice“ ale Tractatus-ului constituie cadrul în care autorul răspunde la întrebarea centrală a cărții: „Ce se poate spune?“ sau „Ce este propoziția?“ Concentrarea asupra răspunsului pe care îl primește această întrebare poate arunca o lumină asupra „ontologiei Tractatus-ului“. 5. Ce se poate spune? Răspunsul pe care îl primește întrebarea este că putem spune ceva despre stări de lucruri; propoziția este o „imagine logică“ a unei stări de lucruri (vezi 4.03). Dacă starea 150 GÂNDITORUL SINGURATIC de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limitele ei.“ Obiecțiile împotriva supoziției că propozițiile elementare au un conținut descriptiv, că ele sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri atomare, tot așa cum propozițiile sunt „imagini“ ale stărilor de lucruri, sunt puternice. Ele sunt și argumente împotriva interpretărilor realiste ale „ontologiei Tractatus-ului“. Caracterizarea propozițiilor elementare drept „imagini“ va putea fi susținută numai dacă „obiectelor“ li se va acorda aceeași realitate ca și faptelor cunoscute prin experiență. Ceea ce este cu totul neplauzibil în lumina unor afirmații explicite care se fac în Tractatus
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus-ul reprezintă o lucrare greu de înțeles. În lumina TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 157 considerațiilor de mai sus ne putem întreba însă dacă înțelegerea lui satisfăcătoare este, în genere, posibilă. Odată ce trecem peste dificultățile pe care le ridică înțelegerea ontologiei Tractatus-ului, orizontul devine mai clar. Într-o însemnare de jurnal, din septembrie 1914, Wittgenstein caracteriza astfel aspirația care îl anima atunci când a gândit și a scris Tractatus-ul: „Soluționarea tuturor problemelor mele trebuie să fie extrem de simplă.“ La întrebarea care este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și nu am putut cita vreunul.“ (L. Wittgenstein, Tagebücher 1914 1916, în L. Wittgenstein, Werkausgabe, Bd. I, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1984, p. 162.) 38 N. Malcolm, op. cit., p. 12. 39 Ibidem, p. 32. Prin expunerea pe care o dă ontologiei Tractatus-ului, Hacker susține și el o interpretare realistă. Lumea este compusă din fapte, care sunt înlănțuiri de obiecte simple. Proprietățile interne ale obiectelor determină cu ce alte obiecte se pot combina ele pentru a constitui fapte. Acele înlănțuiri contingente în
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Răspunsul este că lumea constă din fapte, faptele sunt compuse din stări de lucruri atomare, iar acestea sunt, la rândul lor, alcătuite din „obiecte“. (Vezi, de exemplu, Hans Burkhard, Wittgensteins Monadologie, în Wittgenstein. Eine Neubewertung, Band I.) Așa a înțeles „ontologia Tractatus-ului“ și Frege. După ce a citit o parte a manuscrisului, el i-a scris lui Wittgenstein, la 28 iunie 1919: „Dacă un lucru (Ding în germană, folosit uneori în Tractatus pentru Object) este o parte a unui fapt și fiecare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care a discutat mult cu Wittgenstein, în ultimii doi ani ai vieții acestuia, aprecia Tractatus-ul drept o carte foarte diferită de cea pe care orientarea filozofică dominantă a momentului și a locului o vedea drept o lucrare de logică și ontologie. Ultimele pagini, credea el, conțin cheia cărții. (Vezi „Wittgenstein in Cambridge 1949-1951. Some Personal Recollections“, în (ed.) F. A. Flowers III, Portraits of Wittgenstein, vol. 4, p. 180.) TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 191 EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deoarece ea ilustrează în mod exemplar străduința rațiunii de a pătrunde ceva în mod principial inaccesibil gândirii și experienței comune. Tractatus-ul rămâne solidar cu această orientare a gândirii. Este ceea ce se impune cu forța evidenței dacă acceptăm interpretarea realistă a ontologiei Tractatus-ului. În această interpretare, lumea sensibilă - lumea obiectelor și a stărilor de lucruri accesibile experienței - este explicată în termenii unor entități suprasensibile - obiectele simple. Propriu acestor entități este o necesitate care le plasează într-un contrast absolut cu contingența faptelor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
științei, dau socoteală acele entități transcendentale care sunt numele și propozițiile elementare.34 O caracterizare foarte sugestivă a aderenței stilului de gândire al Tractatus-ului la stilul de gândire consacrat de tradiție, aderență care este pregnantă din perspectiva interpretării realiste a „ontologiei Tractatus-ului“, găsim într-un text al lui Richard Rorty. Axa de susținere a Tractatus-ului, afirmă Rorty, este distincția dintre realități accesibile cunoașterii sensibile și acele entități suprasensibile de care se interesează logica. Regăsim aici presupoziția de bază a metafizicii occidentale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
anul 1931: „Filozoful nu este cetățean al unei comunități de gândire. Asta este ceea ce îl face filozof.“ 33 N. Malcolm, Ludwig Wittgenstein. Ein Erinnerungsbuch, pp. 117-118. 34 Pentru dezvoltări, vezi studiul „Tractatus ul și sfârșitul filozofiei“, îndeosebi capitolele „Ce este ontologia «Tractatus»-ului?“, „Ce se poate spune?“. 35 R. Rorty, „Wittgenstein, Heidegger und die Hypostasierung der Sprache“, în (Hg.) Br. McGuiness, Der Löwe sprichtă wir können ihn nicht verstehen, Suhrkamp Verlag, 1991, p. 76. 36 Wittgenstein und der Wiener Kreis, Werkausgabe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmași precum Bertrand Russell și Ludwig Wittgen-stein, în opera cărora chestiunile care privesc limba au căpătat un spațiu apreciabil. "Jocurile de limbaj" în funcționarea limbii Majoritatea filozofilor au abordat problema limbii și a limbajului alături sau împreună cu alte probleme de ontologie, gnoseologie, epistemologie sau logică, deci într-un context filozofic în care limba reprezenta numai unul dintre aspectele luate în discuție. S-au realizat însă și sisteme de gîndire orientate aproape exclusiv asupra limbajului și a limbii, deci printr-o orientare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor lucrurilor", dar cu alte premise și cu altă finalitate. Opinii în legătură cu existența unei filozofii imanente limbii au fost susținute insistent de un curent manifestat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofia apuseană, atribuind discursului filozofic un accentuat profil ontologic. Din acest motiv, cre-de el, cea mai nimerită manieră de filozofare este determinarea cuvintelor întemeietoare ale limbii române, precum și a altor elemente definitorii ale limbii, pe baza cărora să se delimiteze ontologia, maniera de ființare, și gnoseologia, maniera de a vedea lumea, specifice poporului român. Noica pornește în investigația sa și de la lucrările lingviștilor, în primul rînd de la dicționare, dar se delimitează mereu de ei, arătînd că felul în care pun problemele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]