2,454 matches
-
Acasa > Poezie > Imagini > MAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului marea marea mea ce mi se-arată ca o boltă răsturnată, curent alb de stropi pe ape, infinit plutind opac, unde țărmurile tac și cum vine val pe val în seism orizontal, creasta ei cum se ascunde scoțând capetele-n unde, parcă tot se duc și vin, învârtite de-un Amin. porți pe valuri seara luna cum o faci întotdeauna
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377358_a_378687]
-
și recitit repetat poeziile sale, după ce i-am studiat viața, familiarizându-mă cu multe subiecte ce mi-au dat posibilitatea de exprimare de apropiere discretă față de opera sa, față de el. Aceste tonuri picturale le-am realizat în mod special mai opace spre a încânta ochiul care le privește. Ilustrațiile redate în peniță cu tuș negru le-am realizat cu tendința de-a ajunge la o sinteză dar în același timp să conving ochiul care le privește satisfăcând deopotrivă simțurile și spiritul
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
cotidiene și odată convinși că ele sunt acolo, viața devine infinit mai bogată, mai pasionantă, merită realmente să fie trăită, fiindcă „lumea necunoscută care se deschide e plină de mesaje și de speranță, e foarte aproape de noi, nu mai e opacă”. Așa vedea Eliade lumea în viitorul apropiat lui, creativitatea - radical reînnoită și totul bazat pe redescoperirea lui Homo religiosus care va avea consecințe existențiale și creatoare culturale: „sterilitatea, plictisul, decadența, sfârșitul - simptome contemporane încă, dar idei la modă, acum 30-40
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
intervenția administrației bisericești nu a fost cea mai eficientă. Și asta din două motive. Prima ține de lipsa unui portret judicios al spațiului religios autohton. A fi sociolog al religiei în România este o bizarerie, iar piața muncii este practic opacă la așa ceva. Dar nici Biserica nu a încurajat acest demers. Existența sociologilor religiei sau a institutelor de profil afiliate uneia sau alteia dintre Biserici este un loc comun în Occident. La noi, nu, în ciuda bogăției peisajului religios din România, amplificat
DESPRE CINE SUNTEM NOI ASTĂZI, CUM (MAI) SUNTEM NOI ASTĂZI ORTODOCŞI ŞI ÎN CE (MAI) CREDEM NOI, ROMÂNII DE ASTĂZI – DIN PERSPECTIVA ŞI ÎN VIZIUNEA SOCIOLOGULUI ROMÂN DAN DUNGACIU… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/378919_a_380248]
-
ce intenții are ? Învârte bota și parc-ar vrea s-o arunce în tine , nu știi nimic despre el , cine-i ? Și ce vrea ? Vrea să te plesnescă sau ce vrea oare , căci chipu-i e ascuns sub coiful acela opac . Dar iată că în ocol intră și un om îmbrăcat normal cu o coșarcă , ce strânge ouă , și teama-ți dispare . Acuma știi ce trebuie să faci , să-i dai câteva ouă , căci trâmbița se aude cu putere , moșuțu apare
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
Acasa > Poezie > Credinta > VORBEȘTE CERUL Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În nopți târzii când și tăcerea tace Și greierii culcatu-s-au demult, Când de nesomn, ferestrele-s opace Și nu zăresc nimic, încerc s-ascult, Ascult atent de cerul îmi vorbește, Căci și atunci vorbește Dumnezeu Și parcă văd cum firul ierbii crește Și parc-aud brotacii-n heleșteu. Văd cetini verzi, le simt mireasma pură, Păduri de
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
grindina zărilor”. (Din geana cerului) Poeta se cuibărește în brațele reveriei și simte înstrăinarea oamenilor îmbrăcați în tăcere care au uitat de lucrurile fundamentale ale acestei vieți:” privesc cum oamenii/ se rotesc în tăcere/ mistuiti de dorinți/ asemeni unor frunze opace/ căzute accidental./ multe lucruri au uitat oamenii/ de când trăiesc pe acest pământ.” Poeta accentuează în finalul poemului ideea că ea însăși este un tablou pictat cu iubire și speranță în care oricine se poate oglindi sorbind frumusețile universale: “privindu-mă
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
fiecare dată A treia zi ca Domnul în Scriptură. Și-a mai găsit în duhul său putere Ca Golgota durerilor s-o urce Și este semn ca marea Înviere Nu-l va găsi încovoiat sub cruce. Că sub povara vremilor opacă Se rezvrătește-un vis nestins cu anii Și sângele nu poate să mai tacă Vândut din nou în codrii Gesetmani. Că va renaște neamul ca un soare Sub boltă, ca la început de leat Peste pământ și’n inimi iar tresare
IMNUL ÎNVIERII de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380343_a_381672]
-
ofuscat zâmbetul înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob
NOAPTEA INIMII TALE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379485_a_380814]
-
urcă spre mult râvnita poziție de poliție-regulament, nefiind alceva decât oficialul act de guvernământ, care la noi s-a intensificat mai ales sub forma ei superioară... de represiune de cca. 7 decenii încoace. Schimbările politice prin gust acru și rafinament opac conduc bezmetic spre acutele schimbări constituționale, după modelul Medeei, care sfătuiește fiicele lui Pelias, să-și taie tatăl în bucăți și să-l pună la foc pentru a-și recăpăta tinerețea. (Ovidius, Metamorfozele, VII, 3-4) Cu alte cuvinte, ca la
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
Transcend al inimii iatac. Se-mbracă liniștea în frac, Singurătatea e regină, În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină. Cu zâmbet cât un vârf de ac Și mlădiere de felină, Răsfiră mantia lor fină, Peste trecutul meu opac. În suflet, florile ce tac... Referință Bibliografică: RONDELUL FLORILOR CE TAC / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
RONDELUL FLORILOR CE TAC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381193_a_382522]
-
Sofianis reeditare 20.03.2016 A.D. Tărâmul Là.Crinilor Călători cu lacrimi de crini pe buze ascunse de timp izvorâte din glasul adânc al porții de dincolo de somn pășesc... Acolo unde totul se topește în ne.ant dar nu abis opac de sticlă trans.lucidă și nici nirvana fără conținut de fum ci întuneric de lumină pură care la Tine sunt tot una... Pe.trecere cu pași de melc senin dincolo de poarta inimii cătare trecând de vama de imagini adumbrită amăgire
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
Transcend al inimii iatac. Se-mbracă liniștea în frac, Singurătatea e regină, În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină. Cu zâmbet cât un vârf de ac Și mlădiere de felină, Răsfiră mantia lor fină, Peste trecutul meu opac. În suflet, florile ce tac... Citește mai mult În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină,Prinzând în carne rădăcină,Transcend al inimii iatac.Se-mbracă liniștea în frac,Singurătatea e regină,În suflet, florile ce tac, Chiar
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
rădăcină,Transcend al inimii iatac.Se-mbracă liniștea în frac,Singurătatea e regină,În suflet, florile ce tac, Chiar fără glas, parcă suspină.Cu zâmbet cât un vârf de acși mlădiere de felină,Răsfiră mantia lor fină,Peste trecutul meu opac.În suflet, florile ce tac...... XV. CULOAREA AMĂGIRII, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017. Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-n pocal tulburarea, în ea. Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu, În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu; În genunchi, prăbușit, văd tunelul spre zori, Mă ridici c-un surâs, ce pe gene-mi cobori. De trecutul opac mă sufocă în chingi, Împletești dimineți și cu raze mă ningi; Jumătate de zbor retezat de-aș avea, Tu mi-ai țese covor din mărgele de nea. Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri, Ai atinge-o discret
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
-n pocal tulburarea, în ea.Orișiunde ai fi, ești cu mine mereu,În abisuri, pierdut, nu simt cerul că-i greu;În genunchi, prăbușit, văd tunelul spre zori,Mă ridici c-un surâs, ce pe gene-mi cobori.De trecutul opac mă sufocă în chingi,Împletești dimineți și cu raze mă ningi;Jumătate de zbor retezat de-aș avea,Tu mi-ai țese covor din mărgele de nea.Dacă-o punte ar fi peste ziua de ieri,Ai atinge-o discret
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
secret, știut doar de tine, imaginar ce-i drept, râvnind la tot ce-nsemni pe lume, ploaie de primăvară, oază de fericire, miracol al vieții mele, de muritor, albastrul cerului privit de mine, din spatele paletei de culori, mânjindu-mi sufletul, rămas opac, de-atâta singurătate, parfumul tău, ... Citește mai mult Ating cu gândul,iubirea ta,necunoscută mie,dorită demult,rămasă fără marginiși învățând s-o iubesc,m-am rătăcit prin ea...Nu mi-a fost greu,să deslușescdrumul secret,știut doar de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
să deslușescdrumul secret,știut doar de tine,imaginar ce-i drept,râvnind la totce-nsemni pe lume,ploaie de primăvară,oază de fericire,miracol al vieții mele,de muritor,albastrul ceruluiprivit de mine,din spatelepaletei de culori,mânjindu-mi sufletul,rămas opac,de-atâta singurătate,parfumul tău,... XXI. MAI APROAPE DE CER, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2062 din 23 august 2016. Zilele trec, uneori, neștiind ce-i azi... se scurg pe lângă mine, însă de-ai fi și tu, aici, mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea?? Citește mai mult Poem final pe frunze de arțar ...< ... zâmbetul tău
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănăaninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ...Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii noastre opace, doar visul mai ridică uneori voalul Tăcerii, și, uneori și, simțurile ne cern clipe din adevărul luminii. Oare dacă am știi "tot adevărul" am mai trăi cu adevărat trăirea??... XXI. FLOAREA VIETII..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr.
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Acasa > Literatura > Copii > POVESTE DE IARNA Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Afară în curte nămeții răscoliți și profanați de sania grosolană, așteptau încremeniți dreptate. Cerul își acoperise chipul cu valul opac al norilor și refuza să vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care, la fel ca în fiecare an, veni însoțit de primul Moș al iernii. Sfântul Andrei dădea
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
piatră a cântecului focului când soarele lasă un bol de raze pe pragul încleștării frământările aruncă scântei ochiului de gând în care m-am născut mă nasc încă pentru o nouă viață după ce voi fi trecut pe luntrea prezentului râul opac al mitului morții asumate voi fi voi vedea și poate voi ierta începutul miezul de foc al vieții în mocirla umanului apoi pe mine însămi pentru a-mi fi lăsat sufletul sub tălpile aspre ale trecătorilor umbre asemuindu-mi pașii
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
Tăișurile nopții cernite-n doliu Ce ridică umbre așezate-n lințoliu Culorile pale-n orizonturi cernite, Picăturile de ploaie-s triste iubite În noapte se-aprind felinarele-n negru Amurgul zeilor..și marșul funebru. Noapte tristă...mută și-un cer opac.. În lumina obscură ..decor întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind Pe răspântii zei dansează și plâng Cerul flămând de iubire plânge Nori posomorâți s-adună și frânge, Iluziile din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ADUCERI AMINTE... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Aduceri aminte... Privirea-mi, alintată de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
o pădure înverzită? Eu cealaltă: Într-un timp al altei vârste, când alergam după fluturii albi și umblam desculț prin iarba exagerat de verde și moale. Eu: Ce vă oprește să nu mai faceți așa ceva, acum? Eu cealaltă: Poate geamul opac al ferestrei din lemn învechit, poate suspinele după alți fluturi, poate drumul șters al gărgărițelor roșii și bosumflate, poate adierea de vânt uitată în amintiri, poate eu abătută și copleșită de multe, poate nevrerea, neputința ori platitudinea, poate trecerea prin
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]