1,667 matches
-
proporția de schimb între mărfuri corespunde cheltuielilor de muncă încorporată în fiecare dintre ele”.<footnote Virgil Madgearu, Curs de economie politică, București, 1943, p. 156. footnote> Această teorie a fost susținută și dezvoltată de numeroși savanți, având totodată și mulți opozanți, fiind puternic criticată de adepții teoriei subiective a valorii. Conform teoriei subiective (teoria neoclasică a prețului), valoarea este dată de utilitate și raritate. Deci, egalitatea dintre o marfă și altă marfă, în procesul schimbului, decurge din faptul că utilitatea finală
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
Această situație de-a dreptul stânjenitoare (rămânem, din politețe, în perimetrul unui limbaj eufemistic) nu a micșorat deloc numărul disidenților declarați sau nedeclarați printre scriitori, mai ales că într-un timp a fost destul de profitabil să te numești disident sau opozant. Majoritatea confraților noștri jură că au opus rezistență comunismului, că 1-au subminat - politic sau estetic - din interior sau chiar cocoțați (strategic) în vârfurile piramidei nomenclaturiste, iar căderea lui (a comunismului) nu s-a produs fără concursul lor. Prin spectaculoase
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de astăzi. Deși extrem de dur și generalizant, lăsând pe dinafară puținele și timidele momente de existență verticală înregistrate în interiorul acestor generații de creatori, reproșul este adevărat. Scriitorii basarabeni n-au dat până la „dezghețul” politic inițiat de Gorbaciov nici un disident, nici un opozant al regimului comunist, care a radiat metodic conștiința românească în stânga Prutului. Dar ar fi nedrept să nu amintesc o anumită rezistență populară în primii ani ai noului regim și chiar unele acte de împotrivire a intelectualilor, suprimate cu multă cruzime
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Deficitul editorial la acest capitol are la noi o relevanță tristă și dezonorant edificatoare privind curajul scriitorului basarabean în epoca sovietică, chiar dacă acesta, scriitorul, căzut parcă într-un interminabil vis amnezic, se erijează deseori în martir sângerând, disident zgomotos sau opozant subtil și rafinat în lupta cu minciuna oficializată. Este pusă astfel în circulație o impresionantă mitologie a disidenței scriitoricești, care, din păcate, nu poate fi regăsită și probată în nici o pagină scrisă. E ca și cum scriitorul basarabean ar refuza să-și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
parte pentru că li s-a interzis acest lucru, iar pe de alta, pentru că nu avuseseră acces la informația corectă. Datele furnizate de autoritățile vremii au fost considerate, în majoritatea lor, fictive sau grav denaturate. Alternativa istoriei scrise din exil, de către opozanții consacrați ai regimului, a fost singura imediat disponibilă, dar ea nu a intrat de îndată în lumea școlii 3. Să ne reamintim că, dintre toate epocile investigate, "istoria prezentului"4 rămâne cea mai vulnerabilă la acțiunea memoriilor concurente, dar și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
determinase autorii să reia, în lecția următoare, o prezentare mai amănunțită a condițiilor de viață din anii '80. Ea începea, de altfel, cu ceea ce ar fi trebuit să fie concluzia: "societatea românească prezenta toate simptomele decadenței". Un studiu separat, despre "Opozanți și disidenți", relua reperele cronologice anterioare, cu detalii despre grevele minerilor din Valea Jiului (1977) și despre demonstrațiile de la Brașov (1987). Alte forme de protest au fost lăsate în anonimat. Cu minima explicație că ar fi vorba despre "doi disidenți celebri
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
intitulată " Sfârșitul dictaturii ceaușiste", își justifica desprinderea de epoca anterioară prin aceea că fusese o "pregătire a înlăturării" regimului, iar pentru Ceaușescu personal, momentul când pierduse "total" sprijinul populației. Finalul nu era argumentativ, ci declamatoriu, mai ales în ultimul paragraf, "Opozanți și disidenți", care miza pe o comparație incompletă și pe rolul persuasiv al repetiției: "rezistența față de regimul Ceaușescu a devenit tot mai accentuată. Atât în străinătate, cât și în interiorul țării se contura o opoziție tot mai puternică față de regim. Această
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a VIII-a) se prevedeau următoarele teme: sovietizare, etatizare, colectivizare, industrializare forțată, revoluție culturală, poliție politică; deportare, muncă forțată, lagăr de muncă, deținuți; democrație, societate civilă, practici democratice, constituție; instituții și mecanisme de exercitare a puterii politice, reeducare, represiune comunistă, opozanți și disidențe, rezistența anticomunistă, destalinizare și desovietizare; etapele regimului comunist; revenirea la instituțiile democratice. 11 Sorin Oane, Maria Ochescu, Istorie. Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas, București, 2001, p. 163. 12 Alexandru Vulpe (coord.), Radu G. Păun, Radu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Souriau distinge în textul dramatic: • Leul sau forța tematică orientată (subiectul care inițiază acțiunea); • Soarele sau valoarea dorită de subiect (căsătorie, reușită socială etc.); • Pămîntul sau beneficiarul valorii vizate (familia eroului, comunitatea din care acesta face parte etc.); • Marte sau opozantul; • Balanța sau arbitrul; • Luna sau adjuvantul. Pornind de la aceste modele de orientare sintactică, Greimas le dă o investiție semantică: "actanții apar sub forma de sememe construite, ca locuri stabile în interiorul rețelei axiologice" (A.J. Greimas, 1966: 185) și spectaculară (prin
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Greimas, 1966: 185) și spectaculară (prin filiera Souriau: "microuniversul semantic nu poate fi definit ca întreg de semnificație decît în măsura în care poate apărea în fața noastră ca spectacol simplu, ca structură actanțială (A.J. Greimas, 1966: 173). Destinator Obiect Destinatar Adjuvant Subiect Opozant Prima categorie subiect/obiect produce o polarizare actanțială legată de căutare (vezi basmul popular, mitul), căutare a obiectului dorinței (Ileana Cosînzeana, Tinerețe fără bătrînețe etc).; categorie precumpănitor sintactică, axa subiect/obiect se reinvestește semantic în cuplul agent/pacient, relația unificatoare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se actualizează în diverse povestiri ale "căutării" mitice și practice (A.J. Greimas, 1966: 177). Axa destinator/destinatar este cea a controlului valorilor și a repartiției lor între personaje; este axa cunoașterii și a puterii (savoir și pouvoir). Axa adjuvant/opozant facilitează sau împiedică acțiunea și comunicarea. Produce circumstanțele și modalitățile acțiunii, dar nu este necesarmente reprezentată de personaje. Uneori e vorba de proiecții ale voinței de acțiune și rezistența imaginară a subiectului (A.J. Greimas, 1966: 190). Cu aceste trei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Greimas, 1966: 190). Cu aceste trei cupluri actanțiale Greimas elaborează modelul actanțial mitic bazat pe obiectul dorinței, vizat de subiect, situat ca obiect de comunicare între destinator și destinatar și a cărui obținere este facilitată/împiedicată de acțiunea adjuvanților respectiv opozanților. Echivalarea model actanțial/structură narativă se realizează prin intermediul noțiunii de actant, noțiune cheie a semioticii narative. "Susceptibilă să ocupe un loc esențial în teoria universaliilor limbajului, noțiunea de actant a cunoscut o dezvoltare considerabilă și s-a detașat progresiv de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mesajul publicitar, de pildă, va construi căutarea eroului (cowboy-ul care fumează Marlboro) generată de un destinator (supra eul unei societăți moderne în care virilitatea este reprezentată și de consumul de țigări), facilitată de un adjuvant (țigările promovate), dinamitată de un opozant (toate celelalte mărci de țigări). Obiectul căutării este atît de cunoscut spațiul libertății și aventurii Far Westul, în asocierea cu țigările Marlboro încît acestea nu sînt sugerate decît metonimic, muzical și grafic: Marlboro Country (pachetul de țigări neapărînd nici un moment
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
apud J. Lull, 1995: 61). * Mass-media structurează experiența umană în sensul pozitiv sau negativ al cuvîntului. Structurile narative ale celor mai diverse genuri mediatice ne permit să identificăm și să înțelegem în propria noastră existență contextul, complicarea, evaluarea, eroii și opozanții, dar oferă în același timp tentația actualizării unor scripturi diabolice (asasinate reale inspirate de modele televizuale sau cinematografice). "Semiotica și structuralismul evidențiază mecanismele prin care ne construim experiența. Ele ne ajută să conștientizăm abilitățile de exprimare prin intermediul semnelor și simbolurilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
specifice (a ruga, a invoca, a întreba ca mecanism generator al rugăciunii, invocației magice, ghicitoarei etc.). ACTANT Unitate sintactică anterioară investirii semantice; în interiorul discursului se disting:i) actanții comunicării (naratorul și naratarul): ii) actanții narațiunii (subiect/obiect; destinator/destinatar; adjuvant/opozant). ACTANȚIAL (model) Prin eliminarea caracteristicilor "psihologice" și abstractizare (situare la nivelul unei gramatici de profunzime, anterioară palierului verbal), narațiunea este redusă la o secvență de evenimente ("funcții", "motive") asumate de entități logice: actanții povestirii.Inspirîndu-se din teoria proppiană a basmului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Eroul (subiectul) în căutarea unui obiect concret (sabie de aur, filtru magic, mașină de lux, etc.) sau abstract (glorie, putere, tinerețe eternă etc.) este sprijinit în această căutare de un adjuvant (zînă, tată, prieten, expert etc.) sau împiedicat de un opozant (frate vitreg, dragon, concurent etc.). Forța care dinamizează căutarea eroului este fie comunitatea pe care o reprezintă, cu normele și valorile sale, fie divinitatea, într-un cuvînt destinatorul, iar rezultatul căutării va fi oferit destinatarului (familie, iubită, comunitate sau erou
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
italic, a râsului gros, non-conformist până la scatologie și obscen al indigenilor peninsulei."156 Seneca și-a îngăduit toate libertățile, iar dacă astăzi îi cunoaștem compoziția doar lacunar, se prea poate ca acest lucru să fi fost provocat de intervenția unor opozanți ai respectivului tip de text. Oricum, deși structura pare, la prima vedere, "dezarticulată", după expresia aceluiași Cizek, Apokolokyntosis respectă întocmai rigorile de compoziție ale satirei menippee. "Proza și versurile se amestecă între ele ca și limbile (latină și greacă) sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai rău, mai sângeros și, totodată, mai perfid și abil, decât cel bolșevic, care s-a autointitulat "sovietic""248. El demonstrează că apariția sistemului datează încă din 1918, din perioada lui Lenin, de vreme ce au fost create atunci lagăre pentru burghezi, opozanți, contrarevoluționari, iar în 1928 au fost trimise în lagăre victimele epurărilor sau țăranii ostili colectivizării. De asemenea, la întrebarea privind modul în care a apărut răul sovietic, Soljenițîn răspunde că răul provine din ideologia care vede în lupta de clasă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
p. 124. Scrierea autobiografică a lui Vladimir Bukovski a fost concepută în perioada 1976-1978, imediat după ce fostul deținut politic a ajuns în Occident direct din închisoarea Vladimir, unde ispășise o mare parte din cei aproape treisprezece ani de detenție. În calitate de opozant al regimului, el a experimentat tratamentul psihiatric ca metodă de reprimare. Efortul său a constat în a demonstra existența evidentă a noului sistem sovietic de opresiune și consecințele lui catastrofale. Destinul spectaculos al lui Bukovski a culminat cu expulzarea din
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a demonstrat că nici viața prezentă, nici după moarte, judecata nu este egală meritelor. 2.1.5. Tatianus Originar din Siria, Tatianus (120-180) a fost ucenicul lui Iustin (100-165) pentru o scurtă perioadă; a fost unul dintre cei mai îndârjiți opozanți ai filozofiei grecești. Rigorismul excesiv l-a condus spre refuzul intransigent al diferitelor manifestări socio-religioase ale păgânismului, inclusiv de natură militară. În Oratio ad Græcos, 11, înșirând o serie de mondenități, în contrast cu spiritul său ascetic, autorul ne prezintă funcțiile militare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la rangul unei puteri de ordin politic. În învățăturile și deducțiile sale, se delimitează obiectivul principal pe care intenționa să-l ajungă: să infirme obiecția de conștiință față de serviciul militar. Până la reforma luterană, datorită scrierilor sale, nu au mai apărut opozanți față de serviciul militar. Mai mult chiar, regulile episcopului african au fost acceptate și s-au impus ca normă a Bisericii, fapt constat de el însuși prin sentințele unor eminenți scriitori creștini, papi și episcopi, care au sancționat îndatorirea precisă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care pot fi temporare sau permanente, precum și vizarea unui grup anume sau pur și simplu a unui membru oarecare dintr-un grup, dar și reflectarea unei interdicții absolute ori a unei toleranțe relative. Aceste măsuri puteau să acționeze împotriva unor opozanți aflați într-o stare inițială care se manifestă în anumite circumstanțe și se exprimă, în acest caz, prin acte de violență necontrolată ori prin mișcări populare acolo unde autoritățile succesive sunt prea diferite de cele precedente. O atare diversitate de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor noi suplicii împotriva noastră. Într-adevăr, nu au mai fost suficiente nici focul sau fierul, nici răstignirile, nici sfâșierile animalelor sălbatice și nici adâncurile mării profunde. După falimentul persecuției dioclețiene, declarate solemn de către Galerius (311), și finalul tragic al opozanților creștinismului, era de negândit ca Licinius, care își dăduse acordul în promulgarea rescriptului de la Milano (313), deși era de credință păgână convinsă, să se fi ridicat împotriva creștinilor și a religiei lor. De fapt, persecutând creștinii, Licinius voia să-l
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
zeii, asemenea meșterului care confecționa păpuși, detestând uzanța de a aduce onoruri divine persoanei împăratului; d) chema unii episcopii din exil, în semn de liberalitate și pentru a pune capăt discordiilor ecleziastice, iar pe ascuns îi întărâta pe ceilalți episcopi opozanți la revoltă, fiind convins că plebea se mișcă numai atunci când este unită; e) interzicea creștinilor să-și înmormânteze morții ziua, pe motiv că se scandalizau păgânii datorită cultului creștin; f) interzicea bărbaților să vorbească femeilor despre creștinism, iar acestora să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu visaseră. Cazul din Finlanda a fost mult timp considerat "special", dar comuniștii, inițial destul de independenți iar mai apoi aliniați politicii moscovite, au fuzionat cu stînga socialistă formînd din 1980 Alianța Democrată Populară din Finlanda, SKDL, după multe dispute între opozanții eurocomuniști și socialiști și "ortodocși". În 1985, după modelul Perestroika, "staliniștii" și-au făcut propriul partid, în vreme ce eurocomuniștii părăseau PC în 1970 pentru a adera doar la SKDL. În 1991, odată cu căderea comunismului, cele trei partide s-au destrămat aderînd
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]