680 matches
-
a individului Woyzeck (extrem de comentată în abundenta exegeză a operei lui Buchner, relevându-i-se adecvarea și similitudinile cu destinul "omului fără calități", din Europa postbelică) este proiectată cu energie într-un univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unui film. Este un scenariu pe care l-am scris după o schiță de Alexandru Sahia Moartea înghițitorului de săbii în care, pornind de la universul autorului, încerc să vorbesc despre singurătatea artistului "presat" de glorie și moarte, despre raportul artist-putere opresivă și despre criza unei societăți ce traversează o etapă tulbure, angoasată... Vă mulțumesc și vă urez mult succes! Interviu realizat de Cornelia BARBU 1981 Ochiul din centrul inimii. E posibil un Caragiale universal? E posibil! Stimate Alexa Visarion, v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceva și cred că nu poate să moară nici măcar atunci când instrumentele și instrumentiștii sunt într-o stare de alertă. Echipa de care vorbeai înseamnă pentru mine șansa de a putea trăi în iluzie neabdicând de la realitate, dar sfidându-i violența opresivă. Șansa unei întâlniri cu prietenii este poate ultima încredere în ceea ce tăinuim în noi, și, tăinuind, trebuie odată să și împărtășim. Lumea n-are nevoie de o confesiune de moment, lumea simte și așteaptă acel ceva misterios care ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Faptul c] ele s-au manifestat în mod constant de-a lungul istoriei creștine înseamn] c] fiecare are un caracter conving]tor. De pild], tipul „Hristos împotriva culturii” se manifest] foarte puternic atunci cand creștinii se confrunt] cu forme de conducere opresive și ostile; acest tip se poate manifestă și în cazul unei minorit]ți aflate într-un mediu str]în. Aceasta nu înseamn] c] toate cele cinci tipuri sunt la fel de plauzibile. Inițial, ele s-au conturat pe fundalul unei ordini sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este necesar] și, de asemenea, c] ea limiteaz] alegerile femeilor și neag] chiar și posibilitatea teoretic] de a se angaja într-o activitate heterosexual] consensual] neexploatativ]. Din aceast] perspectiv] radical], b]rbatul este incapabil de la natur] s] fie altfel decât opresiv și exploatator. Abordarea separatist] pare deficitar], deoarece, desi începe cu o def]imare general] a ideii unei naturi umane anistorice, se încheie bazându-se chiar pe o asemenea noțiune. Ciritici mai generale ale feminismului se concentreaz] asupra concepției sale de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Bucium. Să-i redea chipul și duhul de altădată. Și s-o dăruiască urmașilor de drept ai marelui Pallady, pictorii de-acum. 28 ianuarie Trei au fost modalitățile prin care s-a defulat artistul român în totalitarism. Simțind că starea opresivă e de durată incalculabilă și că instalarea într-un regim de exprimare totală este de neatins, unul după altul, începînd din anii șaizeci, bucureșteni care-și însușiseră instrucția solidă în institutul bine populat cu maeștri, dar și curajoși din provincie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
între Imperiul Otoman, Rusia și Imperiul Austriac, iată exemple faimoase ale unei diplomații care, de fapt, nu avea de ales. Astfel, românii au trebuit să trăiască și să creeze în spațiul îngust rămas liber între state și culturi puternice, uneori opresive. Pentru a rămâne ei înșiși, au trebuit să mizeze întotdeauna pe o multiplă diferențiere și pe o multiplă apropiere. Iată de ce a fi și a rămâne român este marea temă a unei culturi care a trebuit să se gândească pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
unui subsistem se exercită cerințe funcționale contradictorii, provenite din variatele structuri alternative aflate în concurență. Să luăm ca exemplu științele sociale, un subsistem tot mai important al societății actuale. Într-o societate capitalistă, ele sunt supuse unormultiple cerințe, contradictorii: structurile opresive vor presa în sensul transformării științelor sociale în instrumente ale manipulării (a se vedea în acest context critica radicală a sociologiei occidentale declanșată din 1968 încoace); pe de altă parte, structurile democratice aflate în concurență cu cele opresive vor presa
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contradictorii: structurile opresive vor presa în sensul transformării științelor sociale în instrumente ale manipulării (a se vedea în acest context critica radicală a sociologiei occidentale declanșată din 1968 încoace); pe de altă parte, structurile democratice aflate în concurență cu cele opresive vor presa în sens opus - științele sociale să devină o importantă sursă de cunoștințe obiective, critice. Există însă și o presiune structurală inversă, de la subsistem la sistem. Subsistemele nu acționează asupra sistemului din care fac parte doar prin contribuția lor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să se caracterizeze prin structuri democratice de organizare. Prin funcționarea sa, ea va tinde să transfere aceste structuri asupra întregii societăți, să exercite o presiune mai generală spre democrație. De aici și incompatibilitatea structurală dintre subsistemul științei și structurile dictatoriale, opresive de organizare socială, așa cum argumentează Edward Shils în analiza sa asupra sistemelor politice din țările lumii a treia (Shils, 1968). Armata, dimpotrivă, difuzează structuri mai degrabă autoritare (a se vedea regimurile militare). Mai mult, fiecare subsistem presează în sensul accentuării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt concordante cu structurile și finalitățile dominante ale sistemului. Sistemul juridic militează pentru autonomia sa, care îi asigură corectitudinea funcționării, lucru de care alte subsisteme ale societății ar putea să nu fie conștiente, manifestând chiar o atitudine ostilă. O structură opresivă a societății este orientată în sensul restrângerii autonomiei sistemului juridic, prin limitarea drastică a corectitudinii funcționării sale. Subsistemul artistic va milita pentru conservarea libertății de creație, apărându-se de amestecul potențial din afară care ar încerca să utilizeze arta în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistem particular care îi solicită serviciile? În practică, el trebuie să-și pună mereu întrebări de genul: îi este permis să sprijine cu instrumentele sale specializate un partid politic care urmărește să obțină și să mențină puterea în scopul promovării opresive a unor interese minoritare? să sprijine un sistem aflat în concurență cu alte sisteme, oferindu-i acestuia un avantaj decisiv? să sprijine un subsistem în detrimentul intereselor colectivității în ansamblu? Modelul client/consultant se fundează în această privință pe o presupoziție
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să fie în același timp și democratică, trebuie să se sprijine pe o sociologie atât angajată, cât și echidistantă. Numai o asemenea sociologie poate sprijini colectivitatea să acționeze, în condiții de diversitate a intereselor, prin mecanisme democratice, și nu violent opresive sau manipulative. Poziția obiectivă nu înseamnă, pentru sociologie, neangajare, ci, dimpotrivă,o bază solidă pentru aceasta. Este ceea ce Dimitrie Gusti (1965, p. 157) exprima în termeni deosebit de clari cu referire la monografia sociologică: „Monografia, deși străbătută de o ideologie sever
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
voi Încerca să explic și de ce autorii au recurs la anumite scheme explicative. Pe lângă datele excelente oferite de lucrare, voi utiliza și „texte” de aici pentru a ilustra nu „credința” autorilor, ci comportamentul lor Într-un mediu puternic ideologizat și opresiv politic, un mod al sociologului de a Încerca să salveze sociologia și să promoveze punctul său de vedere ca sociolog. Cred că În momentul de față este posibil, dar e și o datorie a noastră, a sociologilor, să oferim o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cei care îl împărtășesc nu o fac la fel. Omul democrațiilor europene gîndește, lucrează, se mișcă într-o structură de realitate întemeiată pe refuzul monopolului, pe discreditarea unității care în lipsa verticalei transcendente e concepută (și temută) în varianta ei plată, opresivă, uniformizantă. Convingeri oricît de nobile, proiectele cele mai raționale, adevărurile cele mai evidente mai ales toate acestea nu pot spera să întîlnească o adeziune generală, să întrunească unanimitatea. Prin definiție, omul democrațiilor europene trăiește în orizontul pluralității neunificabile. își profesează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere, respingînd obiectivările divinului în universalii. Exaltînd demnitatea particularului, ea a pregătit autonomia omului modern. Gînditor aparte, Cusanus a propus un model mai subtil care, păstrînd o relație intimă între transcendent și explicitările sale, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Dacă (în mod contradictoriu) trupul ar primi loc printre Formele platoniciene, dacă ar fi gîndit ca trup în sine, el ar reprezenta probabil Povara sau Piedica. Subsumat noțiunilor de materie, necesitate ori păcat, el face cel mai adesea figură proastă, opresivă, e polul negativ al ființei noastre, e tot ce poate fi mai străin de Unul divin. Dar poate fi ceva cu totul străin de acest Unu, lăsat complet în afara lui? Diatribele împotriva trupului în sine stîrnesc mereu senzația inconfortabilă de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
are în vedere totalitatea realului și transmutarea lui pe direcția Polului. Nikolai Berdiaev își declară apăsat filozofia drept dualistă, existențial dualistă, fiindcă ea se întemeiază pe opoziția înverșunată dintre două regimuri ale lumii : lumea aceasta, caracterizată prin obiectivare, prin exterioritate opresivă, și lumea libertății, în care omul se eliberează de determinism, integrînd în spirit universul și recunoscînd articularea spiritului său cu cel divin. Or, dualismul lui Berdiaev acuză tocmai regimul de exterioritate după care concepem, printre altele, trupul. A-l clasa
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în care omul se eliberează de determinism, integrînd în spirit universul și recunoscînd articularea spiritului său cu cel divin. Or, dualismul lui Berdiaev acuză tocmai regimul de exterioritate după care concepem, printre altele, trupul. A-l clasa drept un rest opresiv, iremediabil muritor, de care trebuie să te distanțezi ori să te lepezi ar condamna persoana la incompletitudine metafizică : Corpul face parte din configurația totală a omului, din configurația eternă a persoanei Creștinismul crede în reînvierea omului total, în reconstituirea completă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
conflictuală a politicii este unul dintre principalele izvoare care impulsionează democrația. Acest lucru implică faptul că antagonismul social nu poate fi domesticit și nici nu trebuie eliminat. În concluzie, atributul fundamental al democrației radicale constă în denunțarea relațiilor de putere opresive și în lupta pentru a le transforma. Laclau și Mouffe opun acest model al conflictului permanent modelului democrației liberale bazat pe impunerea consensului. Chiar dacă recunoaștem importanța contribuției lui Laclau și Mouffe și a numeroșilor lor continuatori la dezbaterea despre populism
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și să doarmă la picioarele acestora, mobilizându-i astfel pentru victorie. În relatare, atribuită unui sclav, se îmbină simplitatea expunerii cu intensitatea dramatică. Castelul de papură (1991) reface o frescă a societății comuniste, sistem care depersonalizează individul și cultivă nonvaloarea opresivă. Deciziile activistului Onea generează o existență de constrângeri insuportabile pentru cei considerați refractari regimului politic, cum se întâmplă cu Elvira Modiga, a cărei existență dobândește o turnură kafkiană. În romanul-parabolă Profesoara și gardianul (1998), forțată de împrejurări, Martha Steriade acceptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
reciproc. Câștig de cauză are - se înțelege - Ion. Schimbarea la față pe care o aduc scrierile lui L. publicate după 1989 este una de îngroșare până la violență a mesajului. Încrâncenarea de a spune apăsat adevărul despre anomaliile unui sistem politic opresiv crește, și romanele pot funcționa, în acest sens, ca niște documente epice. Maniera de construcție epică reflectă însă același calapod maniheist. În Umbra răsculatului (1996), bunăoară, este surprins momentul sistematizării satelor românești, locul ales și personajele fiind edificatoare pentru ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
w) și Împotriva „evreilor, budiștilor, hindușilor, nazarinenilor (mandeeni sau creștini de altă origine decât cea greacă: cf. Gignoux, 1991, p. 70, nota 138), sectelor baptiste (Sundermann, 1977a) și a maniheilor (zandșk: cf. supra, subcapitolul 1.1)”, oferind imaginea intolerantă și opresivă a unei religii „restaurate” fanatic, cu forța. Reconstrucția zoroastrismului sasanid are loc Într-o lume complexă și eterogenă, În care conviețuiseră sau, În orice caz, fuseseră prezente marile religii ale epocii - iudaismul, creștinismul, maniheismul, budismul (acesta din urmă În regiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre Israel sau, cei mai mulți - asemenea evreilor marocani Înaintea lor -, spre Franța, unde vor forma cu vremea cea mai mare comunitate evreiască din vestul Europei, predominant sefardă. Mulți arabi au părăsit și ei Algeria independentă. Unii au plecat pentru că anticipau guvernarea opresivă și dogmatică a Frontului de Eliberare Națională. Alții, În special cei care cooperaseră cu francezii sau serviseră ca personal auxiliar pe lângă poliția franceză și autoritățile militare - așa-numiții harkis -, au fugit de furia previzibilă a naționaliștilor victorioși. Mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de exemplu, o asemenea listă de nimicuri de consum ar fi fost mai greu de evocat, iar „prima excursie la Trieste” era exclusă. Iugoslavii nu erau prosperi și nici liberi, dar nici Întemnițați Într-un sistem Închis ermetic. „Titoismul” era opresiv, nu represiv. Pe atunci, diferența conta. A treia cale spre stabilitate era „stalinismul național”. Era opțiunea albaneză: o societate Închisă, oprimată, condusă tiranic de un autocrat din partidul local, paranoic și atotputernic. Descriere care se potrivea din ce În ce mai mult și României
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]