1,583 matches
-
își folosește talentele de detectiv, Ahasverus este un patron ciudat, Solomon Überschmerzl, cunoștință veche a demonului. Figura Bătrînului însăși se confundă cu cea a lui Miki, președintele de paie, terorizat de o soție autoritară. Micile evenimente, cotidianul din vechea formulă optzecistă, sunt acoperite cu un strat gros de senzațional: din Revoluția decembristă a rămas scena autopsiei unei fete în prezența securiștilor, Bucureștiul anilor '90 e îngrozit de crimele lui Călugărul, președintele, soția acestuia și ministrul de interne sînt simple transpuneri ale
Demonii și harmonia mundi by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15388_a_16713]
-
memorabile - cu pasiune, eleganță, inventivitate și umor (Portocala mecanică, O limuzină intelectuală, Adulterinul, Geopoetică ș.a.). Abil este poetul atunci când apelează doar atât cât trebuie la formulele magice ale predecesorilor imprimând versurilor farmecul personal în ciuda evidentelor ecouri din suprarealiști sau din optzeciști pe care, de altfel, și le asumă: "fii mai atent când înoți în cuvinte, îmi spui tu/ curentele literare sunt precum curentele oceanice - calde și reci/ umanismul, gellunaumismul și celelalte curente calde și reci/ au fost deja inventate/ naufragiile - de
Poeme pentru orice ocazie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16553_a_17878]
-
poem/cântec, despre un individ care toată viața (copilărie, adolescență, maturitate) a fost convins că știe totul, dar care ajuns la vârsta senectuții constată marele adevăr: nu poți să știi niciodată răspunsurile la marile întrebări ale vieții. Ceva asemănător trăiește optzecistul Ion Beldeanu. Până mai ieri, generația sa reprezenta tinerețea, viitorul literaturii, certitudinea. În mod paradoxal, o dată cu trecerea timpului, în loc să se limpezească, apele devin tot mai tulburi și, ceea ce părea senin și predictibil se transformă într-un soi de orbecăială în
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
viață din clipa în care am deschis ochii este moartea. O carte gravă, cu nuanțe tragice scrisă de unul dintre poeții de certă valoare, dar nu foarte răsfățați de critica literară (cel puțin la sud de Carpați), ai faimoasei generații optzeciste. (Cvasi)Debut în universalitate La doi ani după debutul său în poezie, Ioan-Petru Viziteu (n. 1956) își publică cea de-a doua carte. Și nu oricum, ci într-o ediție trilingvă (română, franceză și engleză), țintind direct spre universalitate. Într-
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
pricina avea vreun motiv anume de a prefera frizerului o coafeză. Privind înapoi, cu gratitudine Admirabil grupajul de articole pe care revista OBSERVATOR CULTURAL (nr. 421), sub titlul „Să ne amintim de Alexandru Mușina”, îl dedică personalității acestui strălucit scriitor optzecist, acum, la trecerea sa în neființă. Semnează Andrei Bodiu, Caius Dobrescu, Romulus Bucur, Rodica Ilie, Ruxandra Ivăncescu, Cezar Gheorghe, Adina Dinițoiu, Cătălin Badea-Gheracostea, Georgeta Moarcăș și Radu Vancu. Iată două scurte fragmente din tulburătoarea evocare a lui Andrei Bodiu: „Tracasat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
preambul care îi poate convinge pe naivi că simpaticul Tamango e un obișnuit al anticariatelor și librăriilor Humanitas. Recenziile sînt însă eșantioane de Arsamatoria sută la sută. Cum cea despre Postmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu e răutăcioasă, ca mai toți optzeciștii cu cel mai cunoscut, în țară și străinătate, dintre ei, am ales un citat din "recomandarea" unui volum apărut la Ed. Trei, Psihologia eroticii masculine de Wilhelm Steckel. Scrie Rică Groșan: Țin minte că pentru prima oară am dat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
-n paginile de amintiri, și Cornel Regman, pe linia aceluiași haz ardelenesc ce înfruntă pedanteria tradițională, cunoscînd-o ca să zicem așa din interiorul mentalității provinciale în chestiune, dar care se simțea, la un moment dat, devansat de înclinația ludică a tinerilor optzeciști, cărora le-a găsit un cognomen amuzat: "generația hliziților".
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
așa încît nu ne dăm seama dacă omul își proiectează criza asupra materiei sau aceasta și-o prelungește în ființa omenească (din punctul de vedere al evoluției lirismului românesc, avem a face în orice caz cu o prelungire a expresionismului optzecist): "să stea furtună lîngă furtună/ să fie noaptea înfricoșării pietrei/ să aud rădăcinile plîngînd/ să bată ploaia din partea refuzată// să fie noaptea stingerii ochiului/ să fie amiaza înjunghierii semănătorului/ să fie clipa sîngerării unghiului/ să fie trasă cortina frigului" (să
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
gospodăresc-simbolic) a venit și pentru Alexandru Mușina, membru de frunte al generației '80, din care totuși și-a dat acum câțiva ani demisia (!), împreună cu Al. Cistelecan. Scrisorile unui fazan, cu subtitlul Epistolarul de la Olănești, reunește scrisorile deschise trimise de fostul ,optzecist" colegului său de disidență, precum și unui destinatar la fel de apropiat, criticul Virgil Podoabă. Un poet și doi critici, așadar, un poet care a scris câteva cărți de eseuri și care știe să facă din spațiul lax al epistolei un teren ideal
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
cel al lui Ovidiu Verdeș, anul trecut, cu romanul Muzici și faze. Verdeș, teoretician literar de formație, construiește perfect, autobiografic, cum se poartă. Romanul său este o reușită certă. El propune la sfîrșitul anilor '90 o continuare solidă a tradiției optzeciste, puternic �filologizate". În fapt, optzecismul a însemnat și o victorie a formației filologice. Veronica A. Cara, cu toate neajunsurile, reprezintă o alternativă - �scrisul nefilologic". Ea nu sondează în adîncime achizițiile noii literaturi. Scrie ca și cum nimic literar important nu s-ar
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
spre deosebire de mulți alții din generația lui care erau critici oficiali, nu?, și care nu sprijineau tinerii sau care au făcut-o mai tîrziu, mult mai tîrziu, cum a fost Ov. S. Crohmălniceanu. N.M.: Crohmălniceanu i-a descoperit pe tinerii prozatori optzeciști. E unul din promotorii lor. M.C.: Rolul Paul Georgescu, dar cu o generație mai tîrziu. N.M.: Mi-am adus aminte că noi doi am făcut cîndva o emisiune de televiziune, avîndu-l alături pe Adrian Marino. Atunci m-a frapat o
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
obiectului artistic, o reprezintă critica lui Ion Bogdan Lefter, din Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”. Ea este ponderată și (cel mai important) analitică, evitînd alcoolul tare al superlativelor ce încețoșează perspectiva și metonimizează imprudent, prin focalizare. Atent și metodic, criticul „optzecist” notează scăderile și deficiențele lirismului marca Ion Mureșan. Aproape toate poeziile de mică întindere „sînt dezamăgitoare față de cele ample”. Din ele, „ideile mari lipsesc”, iar dimensiunile reduse „par consecința unei sufocări a inspirației”. Și la poemele ample apar obiecții: uneori
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
în familiarul „protector”, în jocurile copilului resemantizate de un poet tragic. Ioan Es. Pop va duce în marea poezie această intuiție extraordinară pe care tînărul Ion Mureșan a avut-o, fără a o urma în lirismul său. Căci formula poetului „optzecist” are o retorică in-dispensabilă, o articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al scenariului poetic. Narativitatea lui, cînd
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Poemele politice se intitulează sugestiv Recquiem. Meditațiile asupra poeziei din Final provizoriu vin să susțină demersul poetic impregnat de politic: "Un poet trebuie să accepte totul din realitate." Magda Cârneci - Poeme politice, Editura Axxa, Botoșani, 2000, Colecția "La Steaua" - Poeți optzeciști, 108 p., f.p. Gânduri poetice despre (ne)liniștile existenței Manual de gânduri care liniștesc... este un fals-jurnal alcătuit din secvențe de întindere diferită de la aforisme, scurte reflecții, replici, întrebări retorice până la amintiri și meditații de câteva pagini, ba chiar scurte
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
care i-ați creditat? - Și da, și nu. Există o seamă de scriitori care au schimbat fața literaturii basarabene, apărând la edituri românești de top, cum este Polirom și Cartea Românească, uneori mai și producând câte un mic "scandal cultural". Optzeciștii și "douămiiștii" basarabeni - două cohorte, împărtășind stiluri și viziuni diferite, și care nu conviețuiesc neapărat armonios nici la nivel interpersonal, cum se întâmplă și aici, în țară - posedă un semn distinctiv comun: aderența la modernitatea și postmodernitatea literaturii române. Automat
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
anii '90, cu cel iscat - în aceeași perioadă - în breasla scriitorilor din România. - Există o dialectică a literaturii, o înnoire a formelor artistice, care naște inevitabil coliziuni între generații. Ele sunt firești și benefice pentru sănătatea unei culturi. În România, optzeciștii au putut să intre în prim-plan, în deplină măsură, abia după 1989. Acum, ei sunt cei contestați de scriitorii mai tineri. Ceea ce mă face un pic melancolic. Nu acesta a fost idealul nostru: să contestăm în numele celor ce vor
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
-le? În condiții de libertate e simplu să negi, să dai cu tifla, chiar să jignești - nu riști nimic. Singura exigență, după mine, este ca discuțiile să se poarte pe un ton civilizat, să excludă atacul la persoană. Cred că optzeciștii sunt primii care să înțeleagă asta. Or, ceea ce am văzut, de pildă, în revista "Vatra", în anumite perioade - atacuri înverșunate dintr-o parte și alta - m-a uluit și m-a oripilat. O plăcere a desființării aproape patologică era servită
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
la palmă la discipolii ăștia ai lui, căcăcioși. Și-ar fi scos cureaua și le-ar fi înroșit curul. Au făcut, în cultura română, Marele Fîs ș...ț M-am săturat, mi-e scârbă ș...ț După ce a căzut comunismul, optzeciștii și boșorogii s-au pus în fruntea bucatelor ș...ț |știa-s mai răi ca zidul Berlinului, mai răi decât comunismul." Etc. etc. Dialogul trebuie citit, din păcate!
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
de destindere creativă după vampirizanta Pupa russa. Gheorghe Crăciun, scriitor cu o astuțioasă conștiință artistică, era onest cu sine și cu ceilalți: Femei albastre nu este un roman de cinci stele. Dar este unul în care se regăsește „marca” prozatorului optzecist, atât la nivel stilistic, cât și la cel al viziunii (pactul somatografic). Construit ca o confesiune neliniară a unui personaj masculin, Femei albastre este o narațiune analitică de tip camilpetrescian (cum observă și Carmen Mușat) sau antonholbanian (cum preciza undeva
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
care se găsește însă matricea întregii proze viitoare a Norăi Iuga, sare în ochi. Se poate spune că Săpunul lui Leopold Bloom oferă varianta brută, nerafinată, a pastei epice, devenite marca înregistrată a scrisului Norăi Iuga. Față de cei mai mulți dintre autorii optzeciști (firește, biologic scriitoarea nu aparține acestei generații, dar scrisul său are elemente care se înscriu în trendul epocii) produce o spectaculoasă și, pentru mulți, deconcertantă mutație a mizei prozei. (Încă) Fidelă textualismului (fapt evident, cel puțin la nivelul acestui roman
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
ironia, aluziile livrești). Toată lirica lui Ioan Flora pare a fi rodul unei lupte permanente între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie sau eșecurile lor să preocupe pe cineva. Dacă la optzeciști perspectiva era una exterioară, iar abordarea, eminamente ironică, la Ioan Flora se simte o atitudine participativă, tentația de a privi lumea prin ochii acestor personaje, de a le înțelege personalitatea dincolo de comportamentul banal și aparenta lor lipsă de miză în
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
Mihuț și păstrat ca atare de Marius Nicolescu. Deși expoziția a trecut atunci neobsrvată, ea merită rememorată ca moment, dar și depășită în tentativa de a circumscrie prezența artistică a unuia dintre cei mai importanți pictori din generația sa. Un optzecist bine cunoscut în mediile profesioniste, dar destul de rezervat ca prezență publică și chiar ca prezență în spațiul propriu-zis al galeriilor, Dinu Săvescu este constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
Marius Chivu Încercarea optzeciștilor de a reabilita proza scurtă nu pare să fi avut efect pe termen lung. Publicul e în continuare atras mult mai mult de roman, criticii caută tot în roman măsura talentului unui scriitor, iar autorii de proză scurtă și buni
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
observăm imediat cel puțin două momente în care bătălia canonică a despărțit apele: în momentul junimist de la 1865-1875, cu faimoasa polemică maioresciană împotriva romantismului, și în momentul sburătorist de după primul război, cu tot atît de faimoasele revizuiri lovinesciene. Actuala generație optzecistă pretinde același lucru pentru ea. Timpul îi va da ori nu dreptate. În ce mă privește, înclin să cred că paradigma postmodernă o înlocuiește pe aceea modernă exact în momentul în care Cărtărescu și compania își fac apariția pe scena
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]