1,583 matches
-
Nici unul dintre ele, nici măcar poezia erotică și bahică, nu coboară în cotidian, ci transfigurează banalul proiectându-l pe un fundal semantic înalt, deopotrivă existențial și cultural. Punctul de plecare, și anume nemulțumirea față de poetica neo-modernistă, e același cu cel al optzeciștilor. Direcția de evoluție este însă diametral opusă, iar „terenul” pe care se configurează diferențele îl reprezintă, înainte de toate, limbajul. Într-o cronică amabilă (dar atât) la eseul lui Horia Bădescu Memoria ființei. Poezia și sacrul (2008), optzecistul Al. Cistelecan taxa
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
cu cel al optzeciștilor. Direcția de evoluție este însă diametral opusă, iar „terenul” pe care se configurează diferențele îl reprezintă, înainte de toate, limbajul. Într-o cronică amabilă (dar atât) la eseul lui Horia Bădescu Memoria ființei. Poezia și sacrul (2008), optzecistul Al. Cistelecan taxa, de altfel, acest limbaj echinoxist drept „entuziast-emfatic”: o apreciere care trădează, zic eu, nu neaderența criticului la text, ci diferența dintre generații... De asemenea, aș remarca - pe lângă substanța „filosofică” (adică mitică, preocupată de sacru și de transcendență
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
ar fi putut fi scrise, practic, oricând. Anticipând sau, dimpotrivă, potențând o mișcare literară aflată pe atunci în ecloziune. Acestea fiind doar amănunte de parcurs, e cazul să constatăm că în întregul ei poezia lui Ion Monoran respiră un aer optzecist fără a fi epigonică. Aparent paradoxală, afirmația mea acoperă o realitate: destui dintre autorii raliați mai devreme sau mai târziu acestui val sunt, în fapt, simpli emuli ai congenerilor lor... Nu și Monoran, iată, care ajunge pe cont propriu (și
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
din aprilie, cu o pagină întreagă (însoțită de recomandarea lui Dinu Flămând). Se află aici poeme ca Vârstă, Garcia Lorca, Brecht, Neruda și alții..., Orașule, Sunt un băiat furtunos,Țepeș, Zorba sau Copacul. Poeme, nu mai trebuie s-o spun, optzeciste avant la date. Sau, mai corect, pendant la date, dacă ținem seama că în același timp, în România literară (nr. 20/ 1978) apăreau cele două faimoase pagini consacrate Cenaclului de Luni. Nu știu dacă editorii lui Ion Monoran au consultat
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
Radu G.Țeposu la Radu Călin Cristea un stil ofensiv articula judecățile subliniat antioficiale. Horia-Roman Patapievici observa, într-un eseu important, că autorii de seamă ai generațiilor anterioare negociau cu puterea - păstrau un dialog care să permită apariția paginilor subversive. Optzeciștii au rupt orice dialog cu puterea: paginile lor puteau aștepta, se puteau împlini și altfel. Dacă eseiștii/criticii numiți mai înainte veneau dintr-un mediu universitar care putea asigura protecție, dacă grupul Echinox își trăia solidaritatea cu generațiile anterioare, cu
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
mediu universitar care putea asigura protecție, dacă grupul Echinox își trăia solidaritatea cu generațiile anterioare, cu maeștri înaltei pedagogii, croncile/recenziile lui Mircea Mihăieș nu puteau să fie solidare decât cu colegii de generație. Și dacă „celelalte” vedete ale critici optzeciste puteau invoca o școală critică, un dialog eficient cu profesorii, Mircea Mihăieș își trăiește, la modul exemplar, solidaritatea cu colegii. Și cu...sine însuși. De veghe în oglindă, carte despre jurnalul intim, este (și) un jurnal propriu. O carte a
Mircea Mihăieș și devenirea optzecistă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2903_a_4228]
-
Fie că-și propune sau nu să concureze starea civilă, scrisul prozatorului nu poate cuprinde decât fărâme cărora le caută/le construiește, într-un efort de imaginație și viziune, liantul. Această „infirmitate” e recunoscută deschis și asumată mai ales de la optzeciști încoace (Mircea Nedelciu: „Fragmente de intensitate diferită îmi ocupă mintea de la un moment la altul”), chiar dacă nu e greu să descoperi mărturii ale intermitenței funciare în toată proza lumii. Că scriitorul nu mai are acces la Marea Poveste fiindcă Adevărul
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
Pop, Gheorghe Grigurcu, Marian Victor Buciu, Cornel Munteanu, Iulian Boldea, Lucian Scurtu, Ioan F. Pop, Mircea Pricăjan. Le urăm și noi sărbătoriților La mulți ani! Încă o dată ne convingem: timpul zboară și mereu ne ia prin surprindere - dacă până și optzeciștii au ajuns să încărunțească sau chiar să fie bunici. „Azi, nu mai sunt de nicăieri“ Un amplu și excelent interviu îi acordă Norman Manea lui Olivier Guez, pentru revista franceză XXI. Putem citi în traducere acest dialog publicat de revista
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3216_a_4541]
-
de nehotărâre epică, proza trenează, ia uneori o turnură cam descriptivă, cvasionirică, uneori și ușor filozofică, în orice caz care nu îl prinde pe autor, chiar dacă se poate bănui și o intenție voalat parodică (Trilogia laturii mele feminine..., Secretul fotoliului optzecist ș.a.). Chiar dacă personajul său e genul „loser”, specific prozei de underground, trebuie să fi Vladimir Makanin ca să îl poți pune și în action și să mediteze pe teme existențiale sau să facă metaliteratură cu aceeași grație. Grație care se câștigă
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
reală înțelegere a poeticii sale nu întâlnim până în 1979, când Eugen Negrici, postfațând volumul antologic Va fi liniște va fi seară, va fixa această poetică pe structurile unei „stilistici a eschivei”: alt indiciu al barochismului poetului, ce explică adeziunea multor optzeciști la poezia sa. Editorul a alcătuit, în consecință, un util capitol de referințe critice, dar nu însumând totalitatea comentariilor, ci efectuând o selecție a comentariilor pertinente, care - începând cu cel al lui Eugen Negrici - au jalonat interpretarea operei lui Mazilescu
Opera lui Virgil Mazilescu, într-o nouă ediție by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3247_a_4572]
-
bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație. Iar valoarea textelor din Ca la vecinul bine temperat prin acestă grilă trebuie înțelese. O colecție de nuvele și povestiri ce nu dezamăgește, scrisă exemplar de, probabil, cel mai subevaluat scriitor optzecist.
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
poem) ce-ți faci cu sufletul asta mă interesează nu întâmplări m-am săturat de întâmplări că s-a scumpit benzina că unul s-a despărțit alta s-a împărțit că unul a mai scos o carne că palestina că optzeciștii că teroriștii ce-ți faci cu sufletul îl amețești îl tremuri îl desfășori sau înfășori îi zbori creierii sau îl lași cu buza umflată de vei vedea până și în nervurile frunzelor structuri opresive sau îl bucuri că uite iar
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
care se îndoiesc de autenticitatea discursului "suprarealist" al lui Gellu Naum (care abandonează treptat recuzita tenebros-gotică în favoarea angoasei și ironiei elegiace), cît și celor care refuză să vadă, din cauza imaginarului diferit, apropierea de substanță dintre poezia lui Naum și poezia optzecistă, ambele edificate pe un nou impact cu ființa și cu literatura. Așadar, volume despre niște autori, dar implicit despre sensul ființei în lume, așa cum este ea concretizată în figura criticului. Mascîndu-și poate propriile angoase, dar convins de necesitatea misiunii sale
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o transpune în ironie. Desigur, intervine și o mască a generației optzeciste, jovial-incredule, voios-persiflatoare, pe care Cornel Regman (un indiscutabil înaintaș al criticului de la ,Vatra") o numea a... ,hliziților". în bună vecinătate umoral stilistică cu Cărtărescu, Iaru, Coșovei, Groșan, Nedelciu etc., d-sa ne îmbie (într-un chip, să recunoaștem, irezistibil) printr-
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
Zița, în caz de atentat, ea strigă de îndată: ŤLa polițiune, mișăluleť.(...) Chiotele himeneice din poezia lui, cultul erectilității și insațietatea temei, dopată cu Viagra, se unesc într-un proiect de compromitere a tabu-urilor și a misticii amoroase". Ori: ,Optzecistele, la vremea lor, au auzit de la Angela Marinescu (dar și din alte părți, firește) că dragostea nu-i decît lucrare de chimie și hormoni. E ceea ce, azi, savanții ne și demonstrează. Fie că era vorba de un adevăr poetic, fie
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
cu imaginea acelei ,egalități" din punctul inițial. Numai că, în câmpul artei, nu există egalitate, după cum nu s-a inventat o teorie capabilă să substituie creația personală, unică, fără numitor comun. De acest fapt au început să se convingă și ,optzeciștii" (cei mai lucizi dintre ei), care tot mai frecvent, în ultima vreme, renunță la perspectiva cenaclistă asupra literaturii, în favoarea unei abordări cu miză pronunțat individuală. Rămâne un corpus teoretic, doctrinar, însă acesta e retras în fundal, diminuat ca pondere și
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
modalități lirice au deopotrivă avantaje și dezavantaje: speculație mai bogată într-o parte, expresivitate sporită în cealaltă, o anume fadoare a modernismului grav, o lipsă de substanță a postmodernismului pestriț. Poate că nota de originalitate a lui Liviu Georgescu - ultim ,optzecist" - e de căutat și de găsit în această curioasă poziționare într-o intersecție a epocilor și formulelor literare.
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
Mihuț și păstrat ca atare de Marius Nicolescu. Deși expoziția a trecut atunci neobsrvată, ea merită rememorată ca moment, dar și depășită în tentativa de a circumscrie prezența artistică a unuia dintre cei mai importanți pictori din generația sa. Un optzecist bine cunoscut în mediile profesioniste, dar destul de rezervat ca prezență publică și chiar ca prezență în spațiul propriu-zis al galeriilor, Dinu Săvescu este constrîns, pentru a supraviețui, asemenea multor artiști în aceste vremuri nu tocmai însetate de artă, să facă
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
versurile lui Marian Drăghici este tehnica lor rafinată. ,Conținuturile" plasmatice par a izvorî din procedeele acesteia, cu nota de prospețime pe care scriitura o poate acorda unor factori fatalmente rodați în sfera culturii poetice. într-un context în care, de la optzeciști încoace, dar și anterior, la destui șaizeciști, glasul poeticesc era avîntat, ori cel puțin nervos, mînat parcă de-o urgență ce precipita mesajele, autorul Negresei e dintr-odată calm, gustă voluptățile pacienței, cu aerul de-a avea la dispoziție tot
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cronică de burg? Nu știm...) risipește amănunte peste amănunte, vede tot, notează ce-i convine, trage sforile, dă cuvîntul, schimbă persoana (la) care vorbește și stilul, într-o cuceritoare devălmășie mărturisind despre transformarea alfabetului de tranziție în teorie a prozei. Optzeciștii... Am uitat să vă spun, deși nu cred să fie cazul de prezentări, că și autorul nostru e de-al lor și că romanul de vi-l recomand acum a mai avut o primă ediție, identică, la Cartea Românească, în
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
de prezentări, că și autorul nostru e de-al lor și că romanul de vi-l recomand acum a mai avut o primă ediție, identică, la Cartea Românească, în urmă cu vreo douăzeci de ani, deci și el, bătrînul, întinerește... Optzeciștii, ziceam, au făcut, nu o dată, din felul de a scrie modalitatea de-a concepe. Așa că slavoneasca amestecată, cu slovele ei aruncate și pe deasupra rîndurilor, din care începea să se-aleagă româna, ambiguitatea y compris, ajunge, peste un secol și mai
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
de bucate... Nu m-aș gîndi în ruptul capului la Proust dacă un avocat la care, îndrumat de Haikis, ajunge tînărul Stănescu, rămas pe drumuri prin București, nu l-ar pomeni pe Balzac. Sînt, încă din interbelic (față de care un optzecist nu poate să n-aibă ceva slăbiciuni...), două ,modele" care se-nlocuiesc și se înfruntă. Două scheme de despărțire a vieții în publică și privată. E clar că oricît de César Birotteau în mizerie ar fi bătrînul Haikis, sorții nu
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
autor în parte, iar nu împrăștiat în aerul de deasupra României culturale, cu speranța că măcar un glonte își va atinge ținta. Tocmai aceasta e problema, că verdictele pripite, pe necitite și indistincte, își ratează în mod sistematic țintele. Spre deosebire de ,optzeciști", a căror poezie este o continuă fișă de lectură și o parte integrantă a Bibliotecii, ,milenariștii" coboară poezia în Stradă și o lasă în plină intersecție, pentru a exploda în obrazul unei mulțimi grăbite, indiferente. Se exprimă, în versurile celor
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
Lovinescu și G. Călinescu erau socotiți "depășiți", dar pînă și un Gaston Bachelard a fost bătut pe umăr condescendent ca un "frumos pensionar al ideilor literare"). Concomitent, afirmarea dificilă a tinerilor autori de la finele "epocii de aur", a așa-numiților optzeciști, s-a lăsat cu o exclusivă concentrare a acestora asupra producției proprii, însoțită de-o apăsată neglijare a predecesorilor ca și a contextului ce depășea dispozitivul generaționist. Un product amuzant al acestui izolaționism l-a constituit aiuritoarea prețuire a unor
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
mai apropiat al prestației lor oportuniste. Un exemplu frapant pe care l-am dat de mai multe ori: asemuirea lui Ov. S. Crohmălniceanu cu... Titu Maiorescu și chiar cu Lucian Blaga! Cît privește poezia cea mai tînără (las^că nici optzeciștii nu erau, în această privință, foarte diferiți), ea se arată doritoare foarte a-și exagera noutatea, avînd aerul a-și uita mai mult decît evidenta-i filiație avangardistă. Căci în pofida copioasei, obsesivei pigmentații porno ce-o caracterizează (devansînd cu mult
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]