1,275 matches
-
Date fiind diferențele între cele două specii (memorii și interviuri), am preferat, pentru coerența metodologică, lumea oralității și a exprimării cât mai puțin regizate 125. Opțiunea noastră ia în considerație și ideea că "oralitatea fără scriere este posibilă, scrierea fără oralitate, în absența sa totală, este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea sensurilor, improvizație, interpretări apocrife. În același timp, este mai reducționistă în exprimare decât scrierea și se construiește în jurul unor formule concise, prea puțin predispuse
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
coerența metodologică, lumea oralității și a exprimării cât mai puțin regizate 125. Opțiunea noastră ia în considerație și ideea că "oralitatea fără scriere este posibilă, scrierea fără oralitate, în absența sa totală, este imposibilă"126. Să nu uităm însă că oralitatea înseamnă individualizare, negocierea sensurilor, improvizație, interpretări apocrife. În același timp, este mai reducționistă în exprimare decât scrierea și se construiește în jurul unor formule concise, prea puțin predispuse la rafinamente reflexive ori ficționale. Se pare că nu există încă nici o culegere
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Editura Curtea Veche, București, 2002. Lawson Lucas, Ann, Thaler, Danielle (eds.), Presence of the Past in Children's Literature, Praeger Publishers, Westport, Connecticut, London, 2003. Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, vol. I, Editura Eminescu, București, 1973. Idem, Scris și oralitate, în "Revista de istorie și teorie literară", nr. 3, 1984, pp. 45-51. MacDonald, Sharon (ed.), Approaches to European Historical Consciousness. Reflections and Provocations, Edition Körber-Stiftung, Hamburg, 2000. Morris-Suzuki, Tessa, Global Memories, National Accounts: Nationalism and the Rethinking of History, publicat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adult (profesor, părinte, preparator) este la fel de necesară acum ca și altă dată, în special atunci când se dorește un rezultat cât mai bun la astfel de examinări. Este interesant să notăm faptul că testările școlare formale se feresc să recunoască importanța oralității pentru învățarea istoriei. Se evită cu grijă alte verificări decât cele scrise, nu doar la examenele naționale, ci la majoritatea concursurilor de orice tip. 309 Aceasta este varianta cea mai simplă de reprezentare a învățării școlare, ignorând existența și efectele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
și prea puțin comune. Autorii doresc, în primul rând, să obțină acceptul autorităților școlare și bunăvoința profesorilor; profesorii, să nu se îndepărteze de restricțiile programei; elevii, să obțină notele sau calificativele de care au nevoie. 311 Adrian Marino, Scris și oralitate, în "Revista de istorie și teorie literară", nr. 3, 1984, p. 49. 312 Un sondaj pan-european din anii '90 sublinia opinia dominantă a adolescenților de 14-15 ani, conform căreia manualele de istorie sunt nu doar plictisitoare, ci și prea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
perfectată în anii regimului comunist, se păstrează destul de bine. Mai ales foștii profesori reiau inevitabil referințele obligatorii ale școlii de atunci, cum ar fi "disciplina", "colectivul (de elevi)", controalele școlare, situația "cadrului didactic", examenele etc. 126 Adrian Marino, Scris și oralitate, în "Revista de istorie și teorie literară", nr. 3, 1984, p. 46. 127 Ca dovadă pentru această afirmație destul de răspândită dar, de obicei, neargumentată, putem aduce o bogată literatură pusă, atunci, în slujba școlii; am găsit și o carte ce
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să evidențiem exemple paradigmatice ale unei logici a concretului, a dialogului (cu paznicul, cu ceilalți savanți, dar și cu cămila ca ipostaze ale comunicării cu lumea și ale comunicării cu natura). Coprezentă în toate vîrstele spiritului (P. Lévy, 1990:90-100), oralitatea, era scriiturii și era informaticii și participînd la optimizarea discursului oral (mitul, basmul, narațiunea cotidiană), a textului imprimat și a audio-vizualului sincretic contemporan, semiotica, metaforic concepută ca hipertext (de demersuri coroborate) poate contribui la recuperarea extratextului (întreaga rețea de determinări
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se oferă rapid informații de interes larg și/sau o documentare detaliată. Așa cum publicitatea directă (non tradițională) tinde să se substituie mijloacelor clasice, relațiile publice au înțeles că se poate acționa eficient, fără intermediere: de aici opțiunea pentru exploatarea autenticului, oralității, dialogului reprezentate de colocvii, călătoriile de informare și seminare reunind o selecție de indivizi în locul articolelor de presă devenite clasice. Acțiunea cîștigă în profunzime ceea ce riscă să piardă în amploare. 6.4. Strategia publicitară Atenția noastră fiind selectivă, din sute
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
numeroase și nici nu îi consacră fenomenului discuții prea generoase, producția de texte abundă și atinge enorm de multe subiecte. Descrieri ale parodiei există în Poetices libri septem a lui Giulio Cesare Scaligero, care o apropie de rapsodie și de oralitatea textelor, supunând cei doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști, aceștia din urmă având un sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
duce. Formal, sunt preluate elementele discursive specifice retoricii antice, dar "puse la lucru" într-un context de tot hazul, de unde și efectul parodic. De fapt, avem de-a face cu un scurt discurs literar, care uzează cu predilecție de trăsăturile oralității, decât de cele specifice scriiturii, tocmai pentru că este destinat istorisirii în fața unui public pe care trebuie să-l convingă. Astfel, binecunoscuta captatio benevolentiae se realizează prin titlul desfășurat, cu funcție anticipativă, care are menirea să ne introducă direct în rolurile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
practicanți ai genului, noțiunea de "parodie a moravurilor unei societăți" ș.a.m.d. Ținta predilectă a parodiilor trebuie căutată în imensa bibliotecă, spațiu metaforic închizând canonul literaturii universale, dar și tarele istoriei și criticii literare. Nu este negat nici aspectul oralității parodiilor, al rostirii lor specializate, pe urmele percepției aristotelice, căci "pentru foarte scurtă vreme" înainte de a vedea lumina tiparului, operele de această factură, pentru a câștiga simpatia publicului, "sunt proțăpite prin toate locurile publice, fie ca atare, fie prin crainici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care trec mai rapid sau cele despre care preferă să nu vorbească. Pe Ivan Denisovici din nuvela O zi din viața lui Ivan Denisovici îl preocupă exclusiv detaliile vieții de lagăr. Elementele diferite care alcătuiesc discursul lui Ivan Denisovici presupun oralitate și indică ceea ce Mihail Bahtin numește "o voce străină", determinată sub raport social, care aduce cu ea o serie de puncte de vedere și de aprecieri necesare autorului 391. Ele îndreptățesc utilizarea noțiunii de skaz. În cazul discutat, fenomenul are
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aceluiași eveniment. Jurnalul este o scriitură confesivă, Unde scurte o scriitură publică, La apa Vavilonului le combină pe cele două. Stilul este diferit: caracterul fragmentar al jurnalului se diminuează considerabil, făcând loc narațiunii și literaturii. Monica Lovinescu schimbă fără efort oralitatea cu scrisul atunci când face trecerea de la cronicile radio la Unde scurte, deoarece stilul folosit în emisiuni nu este fundamental diferit de cel necesar scrisului: de aici derivă fluiditatea discursului, pertinența termenilor, utilitatea conceptelor teoretice. Criticul se bazează pe intuiție, inspirație
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
se definește prin mărci ale identității auctoriale (socioculturale, estetice, spirituale etc.), dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3.4. Calitățile particulare ale stilului Printre calitățile particulare ale stilului se numără: oralitatea, concizia, cursivitatea, varia ția stilis tică, simetria, naturalețea, eufonia etc. Oralitatea constă în preluarea unor forme fonetice și lexicogramaticale specifice limbii vorbite întro zonă lingvistică/întrun mediu social. Este o calitate particulară a discursului colocvial. Mărci lingvistice: utilizarea frecventă a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dar, în același timp, este modelat de funcția poetică a limbajului și de finalitatea creativității estetice. 3.4. Calitățile particulare ale stilului Printre calitățile particulare ale stilului se numără: oralitatea, concizia, cursivitatea, varia ția stilis tică, simetria, naturalețea, eufonia etc. Oralitatea constă în preluarea unor forme fonetice și lexicogramaticale specifice limbii vorbite întro zonă lingvistică/întrun mediu social. Este o calitate particulară a discursului colocvial. Mărci lingvistice: utilizarea frecventă a discursului direct/indirect liber, marcat subiectiv și afectiv prin interjecții, formule
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
trăsături ale personalității locutorilor etc.; - ilustrarea calităților generale ale stilului se realizează în grad diferit, în funcție de factorii situației de comunicare (context, tip de conversație/text, temă, scop, realizare, 35 abilități interlocutive etc.). Calitățile particulare cel mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea, naturalețea și expresivitatea; - raportarea la normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente decât în cazul celorlalte stiluri funcționale; - nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
etc.). Calitățile particulare cel mai bine reprezentate sunt accesibilitatea, oralitatea, naturalețea și expresivitatea; - raportarea la normele limbii literare este mai liberă, abaterile fiind mai frecvente decât în cazul celorlalte stiluri funcționale; - nivelul fonetic este caracterizat prin fenomene lingvistice generate de oralitate, de pronunții populare sau regionale; - nivelul lexicosemantic dezvoltă preponderent sensurile denotative; lexic variat, natural, nepretențios, ticuri verbale, mărci ale subiectivității, ale implicării afective. Este marcat de particularități socioprofesionale (elemente de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de jargon/de argou), locale (regionalisme, termeni din limbajul popular sau din cel colocvial citadin) și individuale (limbaj original versus clișee lingvistice, neologisme/termeni populari, regionali); - nivelul morfosintactic al conversației uzuale evidențiază topica afectivă, caracterul spontan, neelaborat, structuri libere, specifice oralității, formulări eliptice etc. Compunerile scrise în stilul colocvial au o sintaxă mai elaborată, iar în cazul textelor epistolare se actualizează și structuri sintactice formalizate, convenționale; - nivelul stilistic este structurat de spontaneitatea comunicării, de implicarea afectivă și de competențele lingvistice ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
morfologia și sintaxa), generând mesaje polivalente; - stratul sonor constituie o dimensiune esențială mai ales în creațiile lirice, în care ima ginile auditive, figurile de sunet, metrica versului, ritmul și rima creează eufonia. Fonetismele regionale, populare, arhaice sau cele marcate de oralitate au diverse funcționalități expresive în contextul stilistic; - nivelul lexico semantic are ca semn distinctiv actul producerii semnificației, care se bazează pe „sinonimie zero“ (unui semnificat i se asociază un anumit semnificant pentru construirea unei anumite semnificații minimale), „polisemie maximă“ (semnificația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
popular este utilizat în opera literară (folclorică sau cultă), presupunând situarea naratorului, a personajelor/a eului liric în sfera culturii populare, printrun limbaj marcat de spontaneitate și indici ai implicării afective. Mărcile textuale specifice sunt: - la nivel fonetic: mărci ale oralității, accente afective, variante fonetice familiare; rime și ritmuri simple, aliterații; - la nivel lexical: selectarea unor cuvinte și expresii specifice universului rustic (inclusiv regionalisme), frecvența mare a diminutivelor, abateri de tipul pleonasmului; - la nivel morfosintactic: prezența unor forme neliterare, a viitorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
directă, preponderent colocvială, afectivă și spontană, cu relative libertăți față de normele limbii standard, stereotipie în producerea „faptelor de stil“; relevanța elementelor paraverbale și nonverbale în constituirea sensurilor, zone de incidență cu registrul stilistic popular; diferențieri în funcție de tipul de cultură: varianta oralității rustice/varianta citadină. - Mărci distinctive: frecvența substantivelor în vocativ, a verbelor la imperativ, a unor expresii colocviale, a exclamațiilor/interogațiilor, a interjecțiilor; elidări fonetice, topică afectivă, abateri de la normă precum dezacordul, anacolutul etc. Registrul stilistic scris presupune opțiunea pentru scriitura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ample a unui personaj, sau a reflecțiilor atribuite unui personaj sau eului liric. Utilizarea monologului accentuează componenta retorică a discursului, evidențiată prin elemente paraverbale specifice vorbirii directe (nivel fonetic), prin ocurența indicilor persoanei I, prin topică afectivă și mărci ale oralității (nivel morfosintactic), prin limbajul expresiv, individualizat stilistic (nivel lexicosemantic și stilistic). În funcție de strategiile discursive adoptate, monologul poate fi: explicativ, argumentativ, asertiv, descriptiv, narativ, eseistic etc. - În opera epică bazată pe narațiune heterodiegetică (persoana a IIIa narativă), monologul poate fi adresat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
realitate (textul poetic nu mai e o finalitate, ci un mijloc), iar persoana poetului devine sistemul de referință, instanța ordonatoare“ (Alexandru Mușina, O poezie pentru mileniul III). De aici, biografismul, banalitatea deli berată a discursului liric - mizând pe forme ale oralității, ale stilului colocvial -, hibri darea speciilor și a genurilor, prin narativizarea textului liric și recuperarea unor specii vechi, „minore“. Proza postmodernistă apelează la textualism și la joc metalingvistic, la tehnici narative, între care, conform studiului despre cele Cinci fețe ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
indică prezentul (Și merge el, și merge, până se înnoptează bine. - I. Creangă, Povestea lui Harap Alb). Basmul popular aparține folclorului literar, ilustrând toate caracteristicile acestuia: este o creație literară care se comunică prin viu grai, deci e marcată de oralitate, are caracter colectiv, anonim și tradițional. Basmul cult imită relația de comunicare de tip oral din basmul popular, dar are un autor cunoscut și este fixat întro formă definitivă, scrisă. Alte elemente de diferențiere sunt precizate în schema următoare: Nuvela
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Perspectivă în alternanțe repetabile. Puse în clar, în notații directe, vehiculate în rostire sistematic-colocvială, pretextele poetice tipice obiective câștigă prin voioșie și montaj. Linia frazeologică intenționat naivă, repetarea serială a ideii-nucleu, discursul în genere toate țin de o regie a oralității. Nu o dată, discursul liric sorescian e mai degrabă expresiv decât sugestiv. Formula plăcută fantezistului în Tinerețea lui Don Quijote, în Astfel (1973) ori în Descântoteca (1976) recomandă un problematizant fără ifose; și nu o dată un "suflet bun la toate" repliat în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]