707 matches
-
înfățișează un epigon al marelui Ștefan, pe Ștefăniță, blazat, apăsat de memoria moșului, invidios de slava lui postumă. Ideea pare luată de la Eminescu. Eroul principal se pierde într-o învălmășire de personagii șterse, din care se salvează doar Arbore. Trucurile oratorice încep a obosi prin repetiție, atestând totuși în răstimpuri, ca în cazul monologului lui Arbore, pe marele artist. În Luceafărul, Delavrancea face greșeala de a voi să trateze biografic toată viața lui Petru Rareș, în loc să-și aleagă un moment caracteristic
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moment caracteristic. Marele patriotism al lui Petru Rareș, urletele continui de vitejie ale credincioșilor săi purtați pe felurite câmpuri de bătaie nu izbutesc să risipească impresia de învălmășeală inconcludentă și de monotonie zgomotoasă. Afectarea, dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal că orașul apare la noi ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
unutil, Perpetuând banalitatea-n haos. P. CERNA Părerea moștenită din cercurile junimiste că P. Cerna (1881-1913) ar fi un poet mare nu se poate susține. Cerna nu e în realitate decât un modest poet, trudnic, în luptă cu limba, conceptual, oratoric, având cu toate astea nota lui. Afectat de o iubire neprimită, el a cântat în versuri solemne, cu ecouri din Eminescu și Leopardi, regretul de a nu fi trăit marele mister al dragostei: Noi ne-am cuprins de-o flacără
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
scrisori cu titluri de fantezie: "Bătrînule Fakir și delicioasă scrumbie", "Ilustrule Belezis și grațioasă balenă", "Ilustrule Ahasverus și somnorosule morun", "Drăgălașă Giocondă și frumoasă Fiametta", "Voluminoasă Saltea a lui Solomon și grațioasă Regină de Saba". Hogaș are propensiune spre bombasticul oratoric și spre hiperbolă. Fundamental, literatura lui e nu se poate mai specific românească, reluând tipica regresiune la geologia primitivă. Sadoveanu își creează teritoriul lui primordial într-un spațiu transcendent, Hogaș se mulțumește doar să pună între Piatra-Neamț și mânăstiri distanța
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se recăsători în anul următor cu Ecaterina Bogdan, sora lui Ioan Bogdan și a lui G. Bogdan-Duică. Ales în 1897 membru corespondent al Academiei Române (în 1910 va fi membru activ), tânărul savant desfășoară, cu frenezie, activități multiple: didactică, științifică, publicistică, oratorică. Se întâlnește frecvent și poartă corespondență cu iluștri colegi din țară și din străinătate, editează anual tot mai multe volume. Activitatea lui publicistică se intensifică începând din 1899. În acest an publică în „L’Indépendance roumaine” o serie de articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
sau de inspirație mitologică și biblică, dar și câteva comedii și prelucrări de epos folcloric, I. este autorul a treizeci și șapte de piese de teatru destul de firave, inegale. Chiar cele mai izbutite rezistă doar prin unele situații, prin patosul oratoric asemănător celui din Apus de soare de B. Delavrancea sau, în cazul comediilor, prin hazul unor replici. Piesele cu subiect istoric, majoritatea în versuri albe, sunt reconstituiri de felul celei din Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu, expuneri de momente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
antice sunt fascinate de multiplele veleități ale limbajului, utilizându-l fie ca instrument al adevărului, fie ca mijloc de expresie al artei sau ca unealtă a persuasiunii. Primii care subliniază relația de interdependență dintre limbaj și putere sunt maeștrii artei oratorice din Antichitate. În Atena, unde actele colective depind în mare măsură de arta dezbaterii, sofiștii își îndreaptă eforturile în sensul identificării de reguli care să asigure succesul actelor de vorbire. Este perioada în care se conștientizează potențialul enorm al limbajului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
același obiect de studiu, decât ca entități complet separate și distincte. La rândul său, în accepțiune obișnuită, discursul trimite la un ansamblu de cuvinte sau propoziții, verbale sau scrise; la un expozeu didactic pe marginea unui subiect; la o acțiune oratorică, cu scopul de a persuada auditoriul el este "limbaj-în-act" și vizează trei abordări posibile: discursul ca text, în abordarea lingvisticii formale; discursul ca o conversație, în abordarea sociologico-empirică; discursul ca putere/cunoaștere, în abordarea critică 252. Ca substantiv de masă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului oratoric, un singur interlocutor, în cazul discursului dialogal și auditoriul alcătuit din însuși oratorul, în situația constituită de monolog, astfel încât, notează autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a avea valoare decât pentru un auditoriu particular și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Trezindu-se, fratele de care vorbim nu a mai simțit tentația setei și s-a simțit întremat și mângâiat în suflet și în trup. 36. În acea perioadă, a venit și fratele Rudolf de Rochester, cel care, datorită talentului său oratoric, va deveni prietenul regelui Angliei. Modul în care a sfârșit demonstrează cât de periculoasă este pentru suflet prietenia cu această lume, iar a fi onorați de favorurile celor puternici și a locui mereu la curtea principilor sunt lucruri contrare cu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
special ca să ceară această favoare: Cotta Maximus e un tânăr impregnat de gusturile poetului (iuvenis studiorum plene meorum). Oare chiar gusturile ovidiene îl readuc pe poet în mintea lui Cotta? De această dată este vorba de activitatea poetică și nu oratorică a destinatarului, dar oricum recunoașterea că și Cotta Maximus este cu adevărat plenus studiorum meorum (care aparțin lui Ovidiu), este cât se poate de semnificativă pentru formarea spirituală a acestui mic vlăstar al familiei independente și libere Messalla Corvinus. Poetul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
În preajma ei privește... RÎul Înapoi se trage... munții vîrful Își clătesc. Ascultați... ! marea fantomă face semn... dă o poruncă...” Acest „ascultați” cheamă la ordine imaginația descriptivă. Prologul s-a Încheiat. Urmează un alt fel de Împresurare a temei: pur didactică, oratorică, Întreruptă din loc În loc de judecăți morale: „Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare.” După voiajul istoric, discursul revine la punctul de plecare. Împresurarea nopții a devenit, acum, mai puternică, Întunericul se Întinde, se adună (imagini ale orizontalității!), spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
modernă. În adevăr, instinctul puternic de regenerare apare acolo. Muntenia are pe Tudor Vladimirescu. Ea face revoluția. Ea are idealiști generoși ca Goleștii și Rosetti și organizatori ca Brătianu și Carada. Muntenia este mai politică decât Moldova. De aceea, genul oratoric înflorește mai mult acolo. (De aceea, poezia ei dinainte de 1880 e mai propagandistă.) Și astăzi partidele serioase - liberalismul, țărănismul, socialismul - sunt mai puternice în Muntenia. Și a organiza un stat nu e un lucru de disprețuit, mai ales că "primum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
iertați de Teofil pentru că au abandonat această învățătură și au fost primiți prietenește de Sfântul Ioan Hrisostom, care i-a hirotonit, pe primul diacon și pe al doilea preot. Au rămas la Constantinopol până în 404, fiind deosebit de impresionați de geniul oratoric și sfințenia unică a marelui ierarh. Sfântul Cassian se declară pe veci legat de poporul lui Dumnezeu de la Constantinopol și, de asemeni, ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. Specialiștii consideră că supranumele de Ioan și l-a însușit Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pentru ca acei „creștini numai cu numele, nu și cu faptele” să fie determinați să se lepede de patimile lor. În legătură cu toate aceste calități morale și umane, un mare specialist modern, Fr. Maassen concluzionează astfel: „chiar dacă scuturăm această prezentare de podoaba oratorică proprie lui Cassiodorus, tot mai rămâne atât de mult, încât el trebuie să-l fi socotit pe Dionisie un om cu totul ales”. Un alt cercetător, Don Ambrosius Amelli aduce elogii personalității marcante a monahului dobrogean: „Dacă mi s-ar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
adresa adeseori Academiei Rom�ne de ? tiin? e ? i de mai multe ori �ntrunirilor cu caracter social. Chiar ? i detractorii recuno? teau c? �dac? nu este citit, este cu siguran?? ascultat�. Iorga a profitat foarte mult de pe urma talentului s? u oratoric. Tudor Vianu consideră c? Iorga avea un �talent retoric par excellence�98. �n anii �30, pe m? sur? ce criză european? se ad�ncea, vorbea cu regularitate la radio 99. Coresponden? a lui Iorga este imens? , a scris peste 10�000
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
adus lui Iorga ? tirea c? Cristian Rakovski, eliberat din �nchisoare de soldă? îi ru? i r? zvr? ți? i, se adresa mul? imilor. �nso? it de Buzdugan, Iorga a dat fuga ? i l? a g? sit pe Rakovski �n plin? activitate oratoric?. Iorga era optimist: dup? p? rerea lui, rom�nii �l considerau pe Rakovski drept un animal sc? pat din cu? c?78. Dar Buzdugan adusese ? tîrî mai amenin?? toare; unit?? ile ruse? ți stă? ionate �n afară Ia? ului pl? nuiau arestarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
est? european al perioadei respective, de? i era evident marcat? de el, ? i avea un evident stil personal. Ca profesor universitar, conferen? iar ? i orator, talentul evocator ? i cuno? țin? ele sale enciclopedice ? i temperamentul s? u �i asigurau fascina? ia oratoric? a conferin? elor sale. Era captivant, cucerind emotivitatea celor care �l audiau. Am putea vorbi despre Iorga omul numai la modul superlativ. Bun la suflet ? i milos, puritan �n gusturi, mai mult dec�ț incoruptibil, aproape lipsit de sim? ul valorii banului, el constituia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
alternînd sublimități estete cu picanterii mondene. Pînă în momentul în care... Să fi fost ora două de-acum, trei? (cine mai putea auzi ceasul Mitropoliei!), trecînd, tot așa, pe la mese, se-oprește la a noastră, deocheata, perpetuu-iconoclasta, își sprijină mîinile oratoric, pe marginea ei și, vrînd parcă să ne vorbească doar nouă, de fapt, adresîndu-se sălii, începe un fel de discurs aparent glumeț, dar, iată, destul de ritos, în intențiile lui, nebănuite de noi: că, uite, cît o fi... departele ăla de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest teritoriu, spirit cultivat, dar iconoclast și insurgent (un elf civilizat-insurgent) îmi face plăcere să schimb idei. Toate astea, și nu numai ele, mi-au venit în minte în momentul vernisajului meu din mai trecut, de la București. Spre deosebire de reticența-mi oratorică în astfel de ocazii, cel care-mi deschidea vernisajul, pictorul Ion Sălișteanu, se numără printre pictorii care fac din propriul vernisaj un show al imaginii și cuvîntului, într-o logodnă de cea mai bună ținută. Lumea-i diversă. În răstimpul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca pe un poliedru, al cărui centru absolut ar putea să fie, la o primă vedere, puterea. Interpretările dezvoltate și urmărite minuțios în opera sa științifică din prima parte a carierei, în monografii și în studii dedicate hagiografiei, istoriografiei, prozei oratorice, pareneticii sau fenomenelor culturale păreau să fi acoperit, practic, întreaga mărturie scrisă despre evul mediu local. În definitiv - s-ar întreba astăzi chiar și un student la filologie -, ce se mai poate scrie despre aceste vechi texte românești? Analizele de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Autorul nu poate reveni nicicum asupra operei de tinerețe pentru a o reformula. "Stilistica" propriului sistem cultural, care lua în calcul, spre exemplu, o renaștere locală, fie ea și isihastă, în trena marilor renașteri bizantine, avea cândva tonuri înalte, sobre, oratorice. Când metoda se schimbă, istoricul literaturii devine istoric literar și trece din fotoliul din loja centrală în cel din fosă, ca regizor sau dirijor, pentru că îl interesează mai mult "instituția" și rolul și mai puțin semnificația "desenului" general. Pe măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Paris: PUF, 2001. Matsoukas, Nikolaos. Istoria filosofiei bizantine. Cu o anexă despre scolasticismul Evului Mediu. București: Bizantină, 2003. [1981] Mazilu, Dan Horia. Varlaam și Ioasaf. Istoria unei cărți. București: Minerva, 1981. ---. Literatura română în epoca Renașterii. București: Minerva, 1984. ---. Proza oratorică în literatura română veche. București: Minerva, 1987, 2 vol. ---. Voievodul dincolo de sala tronului. Iași: Polirom, 2003. ---. Recitind literatura română veche. București: Ed. Universității București. 1994, 1998. 2 vol. Menozzi, Daniele. Les Images. L'Église et les arts visuels. Paris: CERF
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
citat de stolnicul Constantin Cantacuzino, de Samuil Micu și Timotei Cipariu. În Atila, lucrare de erudiție, specifică istoriografiei umaniste, se exaltă virtuțile războinice, cu scopul de a revigora curajul ungurilor, copleșiți de jugul otoman. Cărturarul îmbină componenta documentară și calitatea oratorică a discursului, vivacitatea portretelor și dinamismul scenelor de luptă. Chronicon poate fi considerat un fragment de istorie contemporană, consemnând cele mai importante evenimente ale unui secol, de la 1464 (încoronarea regelui Matei Corvin) până la 1558 (învestirea ca împărat a lui Ferdinand
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
nu este singur (solitar) în infinitul slavei Sale. Dacă El a compus pe pământ familia, El a compus-o ca o umbră, o imagine, un reflex a ceea ce este în Sine însuși”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 6) „Se vede că în Treime nu este nimic împărțit. Când zice despre Duhul Sfânt Scriptura, despre Tatăl zice, și chiar în același timp despre Fiul”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 7) „... Tatăl ...” „Fiul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]