3,552 matches
-
Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ispita Când dracu' dete cu copita pe loc a născocit Ispita, cu viață lungă, nesfârșită, nebună și nestăpânită. Apare șarpele-ncercării cu șoapta fină a-ndemnării. Mentalul orb se amețește, când vrea un lucru ce-și dorește. Ispita vrea o învoire ca tu să-i dai o prețuire când lupți cu o ușă ce-i deschisă. Să șovăi pentru o premisă. Dorința de acaparare trezește om din nepăsare
ISPITA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383522_a_384851]
-
Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii surprinși de strălucirea luminii, slăbănogii întremați, demonizații eliberați de locuirea răului și toți cei ce au asistat înmărmuriți la învierea lui Lazăr, în Metania. Așadar, după El se țineau locuitorii acelui sat dimpreună cu miile de pelerini, veniți din toate
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă în așa fel ca și acesta să nu moară?” (In.11,37). Suspinând încă o dată, Mântuitorul Iisus Hristos s-a dus la mormânt și l-a înviat pe Lazăr, fapt în urma căruia mulți dintre iudeii prezenți au crezut
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
începe cu cronicarul Miron Costin. El face trecerea de la literatura veche la cea modernă... dar totul începe cu un asasinat... Costin este asasinat de tatăl lui Dimitrie Cantemir... mare minte, mare cărturar Dimitrie Cantemir, dar ca om politic un mare orb. Bine că în 1711 turcii au învins la Stănilești, căci dacă învingeau rușii, Petru Cel Mare și Dimitrie Cantemir, demult eram gubernie rusească! Începând cu anul 1883 lui Mihai Eminescu i se înscenează nebunia, el nefiind nebun deloc, pentru a
FLORIN VASILE BRATU ȘI LACOMELE POVERI de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383023_a_384352]
-
de tortură.Și-l văd, parcă-i viu pe-o cărareSpălată cu lacrimi și sânge,Și-n piept are rana, o floareCe mama o udă când plânge.Dușmanii aș vrea să-i ii iertM-am rugat cu sfinții la schitși orb am trecut prin deșertDe duhul cel rău ispitit.Dar tata se roagă în raiși-și chiamă dușmanii la cină.Vai, ninge cu îngeri pe plaiși-n lume se face lumină.... XXIV. TEOLOGUMENA - DESPRE DARUL VEDERII, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr.
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
AVERTISMENT! PERICOL DE RÂS ÎN HOHOTE CU ACTORUL HORAȚIU MĂLĂELE LA CINEMA SCALA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe 17 decembrie, ediția specială de Crăciun a recitalului „Sunt un orb” se joacă la Cinema Scala din București. Recitalul „Sunt un orb”, ilustrat de actorul Horațiu Mălăele va străluci joi, 17 decembrie pe scena cinematografului Scala din centrul capitalei, începând cu ora 20:00. Cu farmecul și talentul său caracteristic, Horațiu
AVERTISMENT! PERICOL DE RÂS ÎN HOHOTE CU ACTORUL HORAȚIU MĂLĂELE LA CINEMA SCALA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383107_a_384436]
-
CINEMA SCALA Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe 17 decembrie, ediția specială de Crăciun a recitalului „Sunt un orb” se joacă la Cinema Scala din București. Recitalul „Sunt un orb”, ilustrat de actorul Horațiu Mălăele va străluci joi, 17 decembrie pe scena cinematografului Scala din centrul capitalei, începând cu ora 20:00. Cu farmecul și talentul său caracteristic, Horațiu Mălăele ne invită în Ajunul Crăciunului să petrecem o seară plină
AVERTISMENT! PERICOL DE RÂS ÎN HOHOTE CU ACTORUL HORAȚIU MĂLĂELE LA CINEMA SCALA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383107_a_384436]
-
încheia seria spectacolelor susținute pe parcursul anului 2015, sub sloganul „pericol de râs în hohote”, ce au fost pe deplin răsplătite prin prezența spectatorilor în sălile de spectacol, prin reacțiile extraordinare și aplauzele fulminante de la final. Biletele pentru spectacolul „Sunt un orb” ce va avea loc joi, 17 decembrie la cinema Scala sunt disponibile la prețuri variabile, în funcție de categoria de loc, astfel: cat.I - 49 lei si cat.II - 49 de lei. Acestea se pot achiziționa de la casa de bilete a cinematografului
AVERTISMENT! PERICOL DE RÂS ÎN HOHOTE CU ACTORUL HORAȚIU MĂLĂELE LA CINEMA SCALA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383107_a_384436]
-
îți apare, și cine-s nebunii de-apucă pe ea?! Căci ce bucurie și ce alinare să fie în cruce, poruncă și stea? Și cum poate duhul să mâne cuvantul - de ești orb - să vezi, și de vezi, să fii orb? - iar cazna iubirii să umple pamântul când oamenii-și sapă amarul și-l sorb? Dar apa cea vie, de secole curge. Puțini se opresc să curețe-n ea Vorbire, sau faptă, au cuget de sânge - în noapte câțiva doar pornesc
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
lăuntrului; II. Făurar. Cămașa lui Nessus; III. Mărțișor. Scrisori din Amalthea; IV. Prier. Pascalia; V. Florar. Sonete In aqua forte; VI. Cireșar. Lacrimi de basileu; VII: Cuptor. Ars amandi; VIII. Gustar. Fructul oprit; IX. Răpciune. Lampa lui Aladin; X. Brumărel. Orb în lumină; XI. Brumar. Evlavii; XII. Undrea. Acatistul iubirii. Precizăm că, în 1986, volumul său Privind în ochii patriei, publicat la exigenta Editură Cartea Românească, l-a avut ca redactor pe neîntrecutul editor Mircea Ciobanu, iar prezentarea de pe coperta a
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
e îngust, iar voi credeți că știți totul. Încetați, așadar, să-i mai etichetați drept nebuni pe cei care s-au înălțat acolo unde voi, cu inconștiență, vă și credeți, oameni smintiți ce sunteți! Dacă nu vezi, înseamnă că ești orb. Dacă nu înțelegi, înseamnă că ești ignorant. Dacă nu vorbești în condițiile date, înțelegând să aduci respect și prețuire celor care deschid porți spre nemurire, otrăvești aerul, apa, pământul, sufletul. Pângărești, în loc să admiri. Te condamni, în fond, la perpetuă nefericire
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Avertisment! Tableta poate crea un disconfort accentuat! 2016 - an bisect. Alegătorilor li se dă o zi în plus pentru a se informa mai bine în vederea exercițiilor electorale ce urmează! În Duminica Orbului! Deși e una singură, anul ăsta se vor declara două. De primăvară și de toamnă! Văd că amicul Radu Tudor n-a avut somn în noaptea dintre ani. În prima zi a anului mă întreaba, pe facebook, dis-de-dimineață: „Cu cine
TABLETA DE WEEKEND (136): GÂNDURI DE GERAR de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383186_a_384515]
-
iubesc, chiar dacă uneori, derutați, vor să mă strângă de gât. Am ridicat Hotelul, am reparat Biserica, Școala de fete, Spitalul. Sunt coproprietar al Hipodromului și - peste toate - ziditor și stăpân al Cazinoului, mina de aur a Stațiunii. Ajut schilozii și orbii. Niciodată leneșii. Colportorii. Mârâitorii în pumn; ascunșii care plănuiesc să mă lichideze cu mâna altora, pentru că sunt fricoși. Corupți. Fiecare e mânjit cu ceva. Muncesc; vite de povară care abia așteaptă să smulgă o gură de lucernă din prima tarla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
solicitare părea să-l fi costat mult. Dante Îl țintui cu privirea, În timp ce o grimasă Îi Încrețea colțurile gurii sale subțiri. Nu cu ochii se vede, Bargello, ci cu mintea. De mintea mea ai dumneata nevoie. Dumneata, ca și ceilalți orbi. Ai făcut bine că ai venit la mine. Și mulțumește-i sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul nostru, al tuturor, care a voit ca eu să fiu prior, dacă Împrejurările sunt Într-atâta de obscure precum spui. — Așadar, vii? repetă omul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevoie să simțim lumina harului divin. Dante mai privi o dată În jur. De multă vreme Florența fusese invadată de roiuri Întregi de calici, care se coborâseră peste cetate ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fețele din acea mulțime urlătoare. Ce deosebire exista Între chipurile acelea și fața impasibilă din pânză și din paie? Dacă cele șapte Păcate ar fi coborât din car și ar fi străbătut străzile orașului, n-ar fi Întâlnit decât niște orbi la fel ca ea. Cu ce se deosebea Florența de iadul desenat pe pânza care flutura În vânt deasupra creștetului său? Infernul era și el circular, o cetate Înconjurată de ziduri care găzduia poporul perverșilor. Harta Întregii ferocități posibile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe același drum lipsit de speranță, și numai printr-o Întâmplare unul a murit Înaintea celuilalt. Asta voiai să spui, atunci când ai afirmat că spițerul a fost ucis al doilea numai pentru că moartea alesese calea cealaltă. Dar eu am fost orb, până când În seara asta mintea mi s-a luminat, la taverna celui de Al Treilea Cer, când ai comparat curenții marini cu vânturile năvalnice și ai spus că ceea ce este jos e la fel cu ceea ce se află sus. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tovarășii dumitale, În Cerul al Treilea. Francesco d’Ascoli, cu credința lui În rigoarea abstractă a mișcărilor cerești, În geometria absolută a destinului. Și Bruno Ammannati, teologul. Gata să urce pe rug, la capătul drumului său, călăuză oarbă a altor orbi. Antonio da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta, să ne predea În masă În mâinile tiranului. Augustino di Menico, convins, ca anticii, că rațiunea poate ajunge la adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Închiză ochii. țîn timp ce lovitura vine pe la spate chiar dacă te faci că nu o vezi o simți ritmic de dimineața pînă seara pînă cînd te deprinzi cu ea cum te obișnuiești cu o chiuvetă care curge continuu sau orbul cu Întunericul și Începi să te compari cu toți infirmii pămîntului și nu se poate să nu-ți găsești un ascendent care să te consoleze că nu există o mai eficientă religie a resemnării decît) — ...un salam gros de-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a făcut-o fără... și s-a prăbușit - Îmi paralizează orice bucurie a neprevăzutului, Îmi anulează uimirea descoperirii. Lumea nu ne este povestită În cuvinte. Lumea este tot ce are ea. Aprinzi o lanternă și o vezi. Cuvintele sînt pentru orbi. Spune-i unui nevăzător „Ce superb răsărit de soare!“ și el va Înțelege că trebuie să-și imagineze un răsărit de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Andor concurență, să-mi fie milă de el? Să-i spun rânjind că i-a ieșit? Legătură din piele de treizeci pe patruzeci. Fără numele lui pe copertă. Doar titlul presat cu Times, neaurit. Abia se observă. Îl pipăi ca orbii: Ziua cea Bună. Mă hotărăsc să-l deschid. Douăzeci și patru de fotografii cu totul. Și, lucru lipsit de importanță, toate despre mine. Câte una pentru fiecare oră. În ultima stau la masă. N-am chip de gânditor. Și masa nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
vă vină să credeți, dar pot să fac câte ceva și împotriva celor de pe urmă. Mai mult ca sigur că unul dintre jocurile preferate din copilărie a fost cel când prietenii vă legau la ochi și dumneavoastră doar pipăiați obiectele, ca orbii. Pe unele nu le-ați deslușit niciodată. Le-au ascuns. Nu vi le-au mai arătat pe urmă și, zece ani la rând, v-ați amintit zi de zi de un obiect moale, călduț. Dar nu sunteți decât neliniștită, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a ajuns să îmi distrugă nările. După natura neplăcutei miresme, probabil că prințul Luca a făcut pe el de frică. Am ajuns apoi departe cu gândurile. După o perioadă nedefinită de timp în care cred că am avut un vis, orb cu ochii deschiși, mă trezesc speriat și parcă lovit în tâmplă de un buzdugan. Mă uit disperat în jur, cu oribila spaimă pricinuită de faptul că nu știu cine sunt și de ce mă aflu în înaltul cerului, dar iată, datorită zborului vertiginos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
toți Înfățișau aceleași minuni la care fuseseră martori: În fața lor Nazarineanul prefăcuse apa În vin și hrănise mulțimea cu cîțiva pești. Unii te Încredințau că-l văzuseră ridicîndu-se la cer Într-o lumină orbitoare, Înălțîndu-se În ceruri ca un porumbel. Orbii, aduși de ei ca martori, te Încredințau că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pîine și un urcior de vin viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu-se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sînilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându-se de pămînt, Înălțându-se drept, tot mai sus, mișcînd lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]