1,646 matches
-
cel mistic, în care, până la transcendere, omul îl prefigurează de jos, îl sondează cu propriile întrebări și ipotetice răspunsuri. Iar cele două repere fundamentale ale existenței (spațiul și timpul) sunt în poemele Irinei într-o relație biunivocă: “Din coroana soarelui orbitor/ suntem boabe aurii risipite la vale,/ ne răsfiram,/ ne împrăștiem, plutim/ ne rostogolim în palmele timpului/ și spațiului necuprins...” Două clipe, mai mult decât una”) Poemele Irinei Lucia Mihalca includ teme fundamentale, substanță din care se naște poezia, una amintindu
IRINA LUCIA MIHALCA ȘI 'LUNTREA VISULUI' EI DIN... 'O MIE DE VIEȚI ȘI-O NOUĂ VIAȚĂ' [Corola-blog/BlogPost/374470_a_375799]
-
planete fertile, iar planetele secretă ființe gânditoare, ești un ochi al apelor cosmice ce se-nvârt ca o balerină de foc, cu rochii țesute din scânteieri de stele, din cefei de fierbinți, din pitice albe, și galbene, și roși, strălucind orbitor... Te răsucești grațios și-ți întinzi pătimași brațele rotitoare aprinse ca să cuprinzi neantul ce veșnic fuge de tine. Lentilă cosmică gigantă prin care veșnicia ne privește mirat ca pe niște viruși efemeri, dar inteligenși și ciudaș, plămădiți din lumini și
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
în fertile arderi, să te cuprindem într-o hlamidă nouă de Luceafăr, așa cum s-a-mbrăcat și Terra în albastru, așa cum, înșelați, noi te credeam de veacuri. MARTE Ne bucurăm de tine ca de un frate regăsit între doi poli de gheață orbitori dintr-un deșert însângerat de ruginiri întinse, de oxizi roși de fier și de alte culori schimbătoare, în care Zeul cel războinic zace mort prin văile de munși înalși din care Olympus este cât trei munți tereștri Everest, unde suflă
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
o minune: o nouă lume de lumini umanoide, care-ți așteaptă-astronauții-n taină. (o lume răsărită din închipuire? Da sau nu?!...) O lume cam ilogică, precum am crede noi cu relativitatea logicii noastre terestre, căci ea-i, de fapt, o lume orbitoare, diafană, atotputernică în toate însă, devreme ce-i din stranie substanță-alcătuită, ceva mai fină parcă (și ne-ndoios mai pură decât materia noastră, dar mult mai rece, deși iradiind căldură). Ea este ca o halucinație a crinilor sălbatici ori ca un
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
vedenie. Nu-L văd pe Domnul Iisus Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă - albă și strălucitoare - și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, este o fericire totală și înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, este un perpetuum immobile. “Eu sunt” îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gândului. Eu sunt și înțeleg prin intelect și pe calea simțirii înțeleg
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
să-ți păcălească să-l facă să se-ndoiască, hotărârea că nu-i bună c-ar avea nu-ș' ce lacună dar Justiția Divină-i DOMNUL și-i doar LUMINĂ! Ochiul nostru nu e-n stare s-o vadă, că-i orbitoare. Deci spun omule de rând nu te-ndoi nici în gând! Și-ți mai spun încă ceva Crede și nu cerceta! Omule esti înțelept stai strâmb dar judecă drept! Judecători sunt mulți pe-acest pământ și-s păcăliți de umbra
DECIZIE DIVINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373857_a_375186]
-
rărunchii ajutor cui să cer (?) când toată lumea amuțită era Amuțită am ‘mas și eu Aveam nodul acela, știu unii care, acela de-l aveau mai toți. A răsărit soarele și pe strada mea Așa am zis când am văzut lumina orbitoare Am deschis larg fereastra inimii Am lăsat razele să pătrundă în căușul sufletului meu (amar de mine amăgitoare raze) am aruncat în mare puzderia de amar și gânduri negre adia vânt de primăvară și mă cuprinse aleanul tot am sărutat
AM DESCOPERIT TÂRZIU BUCURIA DE A TRĂI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373989_a_375318]
-
fără frică în galeria îngustă, purtându-l pe bătrân de mână ca pe un copil neajutorat, căci acesta refuzase să rămână să aștepte la intrare. Un râs ascuțit îi întâmpină de îndată ce pășiră în sala cu tavanul înalt și o lumină orbitoare coborî brusc peste ei. Vezi dar, Măriuța nu era de ieri de azi, își legase peste ochi o basma, așa încât lumina nu o deranja câtuși de puțin, ce să-i facă rău? O privi drept în ochi pe Vâlva Băii
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
se prelingă încetinel pe lângă murmurele-suflete, să le pătrundă rostul, să afle, să înțeleagă... necunoscutul! Tresăltă bucuros în curgerea sa, fericit că se duceau cu toții într-acolo, înspre departeeee! Spre cât mai departeeee!... * La un moment dat, un mănunchi de scântei orbitoare îi săgetară împletitura de unde și, pe loc, se năimi parte la cele aflate, la noile adevăruri, unul desprins dintr-o aducere-aminte, abia bănuit, dar acum deslușit: ieșise! Pătrunsese în lumina din tărâmul oamenilor... Și curse mai departe zglobiu, strecurându-se
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
la lună. Călăreț și cal, furtună, Toată noaptea bat cărarea, Al lor ropot lung răsună Pân’ se luminează zarea. Prințul vede-n vârf de stâncă Un castel, iar jos, de pază, O prăpastie adâncă, Nepătrunsă de vreo rază. O lumină orbitoare Peste ei din cer se-abate, Calul simte în spinare Două aripi minunate . Le deschide și-apoi zboară Printre norii ca o ceață, Prințul vede prima oară Tot pământu-n dimineață. Boabe de mărgăritare Strălucesc în ierburi crude Și, în răsărit
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare schilodit, bechia smulsă... Totul era îmbrăcat într-o mantie luminoasă: la Orizont, te întâmpina strălucirea orbitoare a zăpezii; la Zenit abia puteai zării razele strălucitoare ale soarelui; sufletele celor două ființe erau inundate de o lumină și o pace dumnezeiască. Printre lacrimi și suspine, abia că se mai deslușea o voce a păcii, a fericirii și
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
podoabă. Speriați de-ntunecare oamenii opriți din treabă, se ascund cu mic, cu mare sau deschid umbrele-n grabă. Răpăind în picuri repezi, apele devin torente. Curg prin văi, mângâie lespezi cu-ntreruperi ori accente. Fulgere răsar din nouri cu lumină orbitoare. Tunete-n prelungi ecouri trag doar salve de onoare ! Uite,se înseninează... De prin văi, de prin vâlcele ies fuioare ce planează transformate-n sentinele. Muntele cu măreție își arată iarăși fața. Ploaia-n scurtă vijelie a trecut, cum trece
ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371291_a_372620]
-
prăvălie de amanet împreună cu bunul simț al realității, privește prin augustele pupile „societatea ( românească, n.a.) profund alienata psihic” din care omite să menționeze că el însuși face parte. Nefiind sclavul modestiei, își etichetează propria operă cu un calificativ esențial, postmodern: „Orbitor”!, declarând ritos: „Eu cunosc intim un singur om, și anume pe mine insumi! Eu merg în toate direcțiile, chiar dacă sunt obscure, banale, idioate, geniale sau rușinoase... fiecare din ele are străpungere către cititori”. Dezbrăcându-se de caracter, spre extazul doamnelor
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
zis că i-ar displăcea) era ...la doi pași de mine. Am plecat așa, direct din așternut...în pijama, fără ciorapi...cu cizmele descheiate, doar cu o scurtă peste pijama...să-i găsesc. La lumina farurilor mașinii și sub iluminatul orbitor, stradal, m-am găsit...la 2 și ceva noaptea...cu Dăncuș. Pot spune că niciun copil nu se bucură așa de vederea lui Moș Crăciun... A coborât din mașină...un bărbat pe care l-am luat din zbor în brațe
AZI L-AM CUNOSCUT PE DĂNCUŞ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 72 din 13 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344879_a_346208]
-
rămas țintuit, am izbutit să depășesc momentul... Pot destăinui doar atât: și-a dezlipit palmele, a întins brațul stâng și, cu degetele răsfirate și palma deschisă a „măturat” fulgerător tot cerul. Din vârful fiecărui deget a țâșnit câte o rază orbitoare, în evantai. Una dintre lumini, ca un fascicul emis de un proiector, a trecut prin mine, așa cum mă aflam cu fața în sus, cu ochii spre cer, cu suflarea tăiată. Nu am murit, nu m-am dizolvat , nu m-am
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
nimic, era prea obosită să mai poată și visa, o cuprinsese o oboseală plăcută, stenică, care-o pusese jos ca pe un copil și-o plimbase prin raiul somnului dulce. Se trezise dimineața cu câteva raze jucăușe cu lumina lor orbitoare, care dăduseră năvală prin perdeaua transparentă, jucându-se pe ochii ei somnoroși. -Ce face Veronicuța? - o întrebă Micle care se sculase și-și aranja niște hârtii la masă. -S-a trezit, domnule! - îi răspunse ea veselă. -Înseamnă că-i priește Viena
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
Luminări de fapte ... ÎNTRE LUMI Liniștea sapă adânc în fundamentul timpului Despică firul clipei în unde șovăelnice, Un trup încremenit dual, Lumină fir între viață și moarte Coboară sau urcă o dâră rece Pașii sacadați ai unei inimi cheamă lumina orbitoare. Tărâmul întunericului cald se pierde. Strigăt de viață, fericire. Clipă incertă dual sfâșiat de neant. Ochi încețoșați de lumină și întuneric Bucurie, trisțe Duplicitare trepte spre lumină. Mamă Prunc Infinit Tată. PUNTEA CERULUI limbi scânteietoare se ridică din frunzele uscate
ÎNTÂLNIRE CU NEMURIREA (POEME) de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347871_a_349200]
-
Terra: 108 -Dar și tăcerea e o dovadă de iubire Tot ce mișcă-n mări, oceane, muți din fire Tot pe tine, Întâiul, Măritul, Te slăvesc, Atunci când marea cântă și ei se înmulțesc. *** Terra: (spre sine) 109 Pe Tronul Său orbitor, Împărătesc Din care iubirile nicicând nu isprăvesc Acolo stă-n mărire și în unică slavă Domnul, căruia îi sunt supusă, sclavă. Spre Creator: 110 -Ți-s ochii mai strălucitori ca două stele Iar eu în Tine sunt,- sunt una dintre ele
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
soare, Cafea turcească la nisip,miros de bere și “grătare”, De bar,de disco,de femeie,de aer îmbibat de sare. Un cer senin și plin de stele,mirific răsărit de soare, O plajă goală,apoi plină,într-o lumină orbitoare, Seară sublimă,populată,multicolor-amețitoare, Trupuri bronzate și-o “ispită” frumoasă,”scumpă”,zâmbitoare. Zgomot de val izbit de stâncă, sau altul,evadat din mare, Anunțuri sau muzică bună pe toată plaja-n difuzoare, O ploaie scurtă,dar tăcută,foșnet de scoici
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
Acasa > Poeme > Antologie > INVERS Autor: Adrian Răzvan Barbu Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-am propus să desenez propria mea culoare. Nu e întunecată, nici orbitoare. Pentru că o prețuiesc mult, o să o numesc "aur". Nu e unică, doar rară, unicorn...sau minotaur. Ar fi doar a mea, deși e antică și toți puteau s-o vadă. Îmi place să cred că sunt singurul căruia i se
INVERS de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347423_a_348752]
-
cu anemona. Această floare gingașă, roșie, înflorește în fiecare primăvară în toată țara. Cu aceste gânduri urmăresc peliculă pe care se desfășurau atacurile din Valea Iordaniei, Beith Shean și Afula. Ascunse de după stânci, detașamentele arabe atacau în voie sub lumina orbitoare a soarelui. La retragerea lor, britanicii au lăsat Degetul,- Etzba Hagalil arabilor, implicit cazarma în formă de T, construită de ei în anul l938. Rostul ei era controlul drumurilor spre nord, Șumra, Iaara, Sasa și Avivim. Vecinătățile fortăreței purtau numele
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
tine, ca un suspin. Prinde-mi, lacrima! Oglindește-te în ea și mângâie-ți, fața a sărbătoare! Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare va limpezi astfel, fața iubirii! Lumea mea Lumea din care vin eu e lumea iubirii. Ea are o strălucire orbitoare. Poate de aceea venirea mea te-a amețit! Întinde, mâna spre aripa ce-mi crește când sunt în preajma ta și vei simți un porumbel cuibărindu-se la pieptul tău. Nu, iubirea n-a murit! Nu, iubirea n-a murit! Semnele
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
intelectuale moderne, non-preconcepute. Dar nu despre acest lucru va fi tema subiectului de astăzi. Din Jurnal, am selectat un citat, pe care îl inserez în prezenta lucrare: "Cum poate avea dumnezeirea structură internă? Pătrunzi în ea, ca într-o lumină orbitoare, care te incendiază instantaneu și te transformă. Cum e posibil, ca așa transformat cum ești, devenit una cu marea lumină, să nu fii încă mântuit, ci abia la porțile mântuirii, și să vezi deodată altă lumină, de altă natură, infinit
DUMNEZEIREA, A DOUA CREAȚIE A LUI DUMNEZEU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348492_a_349821]
-
Articolele Autorului noi, visătorii, în noaptea de toamnă, visăm o lume ireală în munții carpați, se scutură frunza prin vise de codru, suspină învinsă ca niște soldați. din ce veac am răsărit pe pământ în ochii lunatici ai acestei lumi orbitoare? umbra toamnei se pierde prin vânt, ne doare trecutul, dar și viitorul ne doare. am avut încă din timpuri o țară sfântă peste care treceau îngeri, cu păsări și sfinți, avem ciocârlia care și astăzi ne cântă, am avut străbuni
NOI, VISĂTORII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345140_a_346469]
-
O fată suavă se făcu otravă, ca-n basmele cu pogonici, Pentru cei mici, erai bună, te-ai făcut mătrăgună, Altfel e umbletul, portul, Îmi duc în mine și mortul. ******************************, Floarea de lotus și-a deschis petalele De un alb orbitor, La fel ca femeile care știu să iubească, știu să respingă ura prostească, știu să aducă alinare celor străbătuți de curenții reci ai singurătății concrete, floare de lotus, care zeiță te-a plămădit din propria ei carnație? Amețit de minunea
FLOARE DE LOTUS de BORIS MEHR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345451_a_346780]