2,661 matches
-
obiectele fragile și valoroase într-un loc mai jos și mai sigur, iar vasele cu chimicale, combustibili, în dulapuri în care să nu se poată răsturna. Verificați periodic starea locuinței, astfel încât la seisme să nu cadă cărămizi, placaje, tencuieli, țigle, ornamente etc. asupra intrării în locuință, stradă sau alei înconjurătoare. Asigurați ușile dulapurilor cu închizători eficiente la oscilații. Depozitați grupat, într-un loc bine cunoscut, o rezervă specială de alimente uscate și conserve, apă de băut, o trusă de prim-ajutor
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
desigur, de o civilizație din secolul XXV. Din efervescența orașului nu mai rămânea decât un halou de lumină spălăcită pe cer. Am mers, pierzând treptat ecoul conversației oamenilor din secolele viitoare, nemaiauzind decât ploaia. Am recunoscut casa lui Vinner după ornamentele din fier forjat de pe grilaj. Bezna era întreruptă de fâșii albăstrui de lumină în dreptul felinarelor. Alternanța asta de lumină crudă și frunziș întunecat îmi transforma venirea într-un ciudat negativ al primei vizite, din ajun, în lumina soarelui matinal. Repetiția
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
transformă evenimentul brut într-un fapt de presă. Cititorul doar îl validează, în măsura propriei competențe, prejudecăți sau dorințe. Să luăm un eveniment politic minor. Președintele Băsescu a spus: „Marea Neagră este un lac rusesc”. Ziariștii au decupat din context acest ornament retoric, cu vagi conotații ironice, și l-au transformat în subiect de știre. În funcție de simpatiile lor politice, cititorii au perceput diferit informația: fie jignire inutilă adusă unei mari puteri, fie curaj politic. Există o mare diferență între informație și eveniment
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
va aduce diversificarea scrierilor cu caracter istoriografic și, mai ales, apariția textelor comandate de un voievod sau altul. Cronicarii călugări - Macarie, Eftimie, Azarie - vor îndeplini aceste porunci, luând, firește, tot istoriografia bizantină (pe Manasses) drept pildă stilistică și depozit de ornamente retorice. Între speciile mai mărunte, dar semnificative pentru efortul de diversificare a literaturii originale, trebuie amintită epistolografia. Nu s-au păstrat epistole ale oamenilor bisericii (de felul celor schimbate în veacul precedent de egumenul Nicodim sau de mitropolitul Antim al
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
proletcultistă -, B. este autorul unei Schițe de fenomenologie poetică, al cărei cel mai interesant capitol, intitulat Declinul metaforei, a stârnit vii dezbateri în epocă, prefigurând atitudini lirice ulterioare. „Intrată sub zodia facilității și desuetudinii”, spune autorul, metafora este un simplu „ornament”, un „element al stilului”, de care poezia poate să se lipsească fără pierderi majore. Coerența însăși a poeziei fiind „de tip metaforic”, efortul poetului trebuie îndreptat către asocierea contrastantă a cuvintelor, ale căror ciocniri „neașteptate” pot duce la efecte literare
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
G. Călinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Greu încadrabila într-o specie anume, creația lui B. a interesat și interesează că document al unei perioade istorice, dar și al unei experiențe-limită. Relatarea nuda, lipsită de ornamente, e compensata de darul înnăscut al povestirii. Departe de a fi o acumulare de atrocități, narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași, concepția etică se relevă
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
Îi părăsiră pe copiii care dansau și văzură coloana de fum drept În fața lui, blocând strada. Au fost câteva secunde când s-ar fi putut Întoarce. Dar nu s-a Întors. A apăsat accelerația până În podea. Mai Întâi a dispărut ornamentul de pe capota Oldsmobile-ului, apoi aripile din față și acoperișul. Stopurile au licărit roșii preț de o clipă, apoi au dispărut și ele. În fiecare scenă de urmărire pe care o văzusem vreodată, eroul se cocoța invariabil pe acoperiș. Realiști Înrăiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse ea. Presvytera se Îmbată În ziua de duminică. În vinerea următoare m-am dus cu mașina, cu tatăl Obiectului, la casa lor de vacanță de lângă Petoskey. Era o casă victoriană mare, ca de turtă dulce, cu tot felul de ornamente și vopsită În culoarea fisticului. Când am ajuns la ea, m-a uluit priveliștea. Casa cocoțată pe un delușor deasupra golfului Little Traverse, Înconjurată de pini Înalți și cu toate geamurile strălucind. Mă pricepeam la părinți. Părinții erau specialitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
colorat? — Zău că nu-mi dau seama... Dar nu avea nici o importanță. De altfel, oamenii de aici nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
În timpul sezonului — camera albă, camera roz, camera albastră! —, dar nu toate trei erau ocupate. Ca acum. Camera albastră nu-i Închiriată. Maigret mai remarcă ceva. Nu vedea În jur nici o pată verde, nici un bibelou de această culoare, nici o pernă, nici un ornament. — Era superstițioasă? — De unde știți? Într-o zi, s-a supărat pentru că doamna Maleski adusese un buchet de garoafe și i-a spus că nu vrea acele flori afurisite În casa ei. Și i-a atras atenția doamnei Vireveau că, purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cad unele peste altele. O voce ascuțită țipă dinăuntru la vizitiu să se oprească. Se aude chiar un crâmpei de înjurătură de care nu s-ar rușina nici o precupeață. În timp ce carul se îndepărtează, ochii lui Nero zăbovesc înde lung asupra ornamentelor de la spate: fulgerul lui Jupiter, păunul Iunonei și cucuveaua Athenei. Imediat ce lanțul de oameni se închide în urma vestalelor, Marcia trece din nou la atac: — Scrisul i-o fi fost scabros, cum pretinzi tu, dar viața îi era castă alături de femeia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în centrul orașului statuia poetului roman Publius Ovidius Naso. După o serie de eforturi, atât din partea primăriei orașului Constanța, cât și a ministerului Lucrărilor Publice, în 1910 a fost inaugurat cazinoul din Constanța. Clădirea a beneficiat de unele îmbunătățiri, în privința ornamentelor și a funcționalității, lucrările de construcție fiind definitivate în cursul anului 1912. Cazinoul a reprezentat un punct de atracție pentru turiștii veniți în perioada de vară în stațiunile balneare de la Mamaia și Techirghiol. Stațiunea balneară de la Mamaia a fost deschisă
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi se Îndepărta cu mersul legănat, cu fire din părul taurului agățate-n ornamentele aurite ale tunicii și taurul stând nemișcat, și aplauzele mulțimii. Nu, nu s-ar teme. Ații da, dar el nu. Știa că nu i-ar fi frică. Și chiar dacă i-ar fi fost, știa că oricum poate s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
soseau la un oficiu poștal apropiat de locuința sa din centrul New York-ului, iar vama nu era niciodată exorbitantă, pentru că deschideau rochiile chiar acolo, ca să le aproximeze valoarea, și acestea păreau Întotdeauna foarte simple, fără lănțișoare de aur sau alte ornamente care să le facă să pară scumpe. Înainte de acea vendeuse care era acum, pe nume Thérèse, mai fusese o singură altă vendeuse, Amélie. Doar ele două lucraseră acolo, timp de douăzeci de ani. Și hainele erau lucrate de același croitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Se uită la piscina de dimensiuni olimpice, cu apa netratată de vreunul dintre turiștii care stăteau cu burta la soare pe șezlongurile acoperite de prosoape cu monograma hotelului. În colțul Îndepărtat se găsea o cabană În formă de cort, cu ornamente din mahon care-i dădeau o aură colonială romantică. A, acolo, pe masă, lângă femeia cu pălărie, chestia argintie sigur e o cameră digitală. Se grăbi spre ea și abia apoi o văzu pe proprietara Îmbrăcată În costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Viky deveni curând prietenă cu ei. Dintre toți, am desprins două fete, și te întrebai ce caută împreună, atât era deosebirea de mare. Una gravă, întunecată la față, fără un surâs, cu un profil bărbătesc, cu haina lipsită de orice ornament, vorbind puțin, despărțindu-se tot timpul de ceilalți; nici nu știu unde își petrece timpul, căci n-am văzut-o decât de două ori, noaptea, singură, la capătul unui ponton. Dau relații despre ea mai mult după explicațiile lui Viky, subliniate de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la dreapta ei o ghici pe principesa Griselde, pe care și-o amintea de pe când era o fetiță. Fiica lui Waldomar nu putea fi decât tânăra aflată în stânga reginei: îmbrăcată cu o tunică dintr-o țesătură de culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul unduios, castaniu, pe care vălul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cale liberă la impunătoarea sa reședință, din trunchiuri de copac și cu tavan înalt. în sălile sale largi - Utrigúr îi spusese în mai multe rânduri - oriunde ai fi privit puteai descoperi o sumedenie de obiecte de aur și de argint, ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nypers, puteți ieși. Nypers trebuie să fi așteptat semnalul. Ieși la iveală înainte ca Dayles să-și sfârșească vorba și merse sprinten către scaunul pe care i-l indicase președintele. Jefferson Dayles aștepta până ce degetele bătrânului se așezară calm pe ornamentele metalice ale brațelor fotoliului, apoi spuse blând: - Domnule Nypers, jurați că ceea ce ne-ați spus este adevărat? - Fiecare cuvânt. Bătrânul vorbi apăsat. Lesley Craig,: deși nu are cunoștință despre aceasta, este din nou pe cale să intre în faza lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
convingerea înfiorătoare că ar putea să-i ardă creierul dacă nu era atent. În cele din urmă, reuși să se întoarcă spre Kay. Ușurat, văzu că ea ridicase privirea de pe detectorul de minciuni aflat pe birou. Detectorul era conectat la ornamentele metalice de pe brațele fotoliului pe care stătea Nypers. Când Președintele privi spre ea, Kay încuviință din cap, cât se poate de discret. Jefferson Dayles îngheță. Strălucirea ajunsese ca un foc alb; și el trebuia să lupte, să șadă acolo rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mult. De fapt, zise ea ridicându-se, nu-ți voi mai spune nimic până nu voi vorbi cu doctorul Bovard. Craig o privi curios cum se ducea spre cămin. Ea rămase acolo, cu capul aplecat, sprijinindu-se de unul din ornamentele ieșite în relief. Era tulburător că o putea judeca cu atâta răceală. Dar și mai uimitor era că nici măcar nu se ostenea să-i analizeze povestea. Era o versiune plauzibilă. Trebuia să admită asta. Explica realmente o mulțime de amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Punerea În scenă, pentru o asemenea conversație, era În sine curioasă - covoarele verzi, glastrele mari, draperiile de mătase din sufrageria răposatei Hilda Gruner. Aici Govinda Lal, mic, Încovoiat, adumbrit, cu tenul lui auriu-ruginiu, fața și barba pline, era ca un ornament sau o pictură orientală. Chiar și Sammler pica sub această influență, ca o siluetă În culori indiene - obrajii roșii, părul alb răsfirat la spate, cercurile ochelarilor și fumul de țigară din jurul părului. În fața lui Wallace insistase că e oriental, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
atât de familiare. Am citit atâtea descrieri neplăcute ale sale. L-am văzut descris drept nimic altceva decât un deșeu al erelor, un gunoi istoric, un balast, drept proprietate burgheză, drept diformitate ereditară. Sinele poate crede că poartă un nou ornament vesel, minunat pictat, dar din afară vedem că este o piatră de moară. Sau altfel, această personalitate de care este atât de mândru proprietarul este de la Woolworth 1, tinichea sau plastic ieftin de la magazinul de mărunțișuri al sufletului. Văzându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colțul de pe dreapta, am văzut un manechin fără picioare atîrnat pe sîrmă, decorat În toate nuanțele de mov. Diverse articole de Îmbrăcăminte - pentru mîini, brațe, bust, picioare - erau atîrnate pe el cu mult gust. Vitrina nu mai avea nici un alt ornament, iar manechinul era În așa fel prins intre oglinzi din toate părțile, Încît aranjamentul ți se părea foarte complicat. Îți stimula imaginația, trebuie să recunosc, și plecai de-acolo cu impresia că ai văzut cel puțin zece manechine. Cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ușa de intrare în curte - deasupra ei o semiboltă pe care stăteau, părând jucăuși, gata să cadă, trei cupidoni uitați în bătaia ploilor și a zăpezilor; o a doua intrare era numai prin bucătăria din fundul curții. Deasupra ferestrelor dominau ornamente triunghiulare din ghips, ieșind în afară, obișnuite la casele mai acătării de la începutul veacului. Pe zidul dinspre bulevardul mic, unde era poarta, stătea înscris, cu cifre proeminente din ipsos, bine conservate (sau refăcute), anul ridicării construcției: 1908. Cel care întemeiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]