3,686 matches
-
străbătea mările. Din ziua În care un șiș mai iscusit decît al său Îi lăsase o cicatrice Înfricoșătoare care Îi atingea un ochi - singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos -, batjocura și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
carne și oase, iar alții te vor ignora, pur și simplu. Zelotul. Ateul. Agnosticul. Chiar dacă cineva poartă doar un petic pe ochi, vrei întotdeauna să te uiți. Să vezi dacă nu se preface. Bărbatul în cămașă Hathaway. Sau să vezi oroarea de dedesubt. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
inspectorului principal Bîlbîie. În cădere se zgîriase nițel într-un cui ieșit din peretele magaziei și fotografia luată era de-a dreptul cutremurătoare. Puteai bănui o moarte violentă de martir, după sîngele prelins pe obraz, închegat, după expresia plină de oroare a ultimei clipe trăite de Bîlbîie. Această fotografie a anexat-o la cele trei exemplare ale Informării pe care a trimis-o pe cale oficială către cei trei oameni importanți cu care stătuse de vorbă, abia după ce se convinsese că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unor greutăți - consideră el - obișnuite ale vietii de zi cu zi. Îl surprindea mai ales teamă care se putea citi pe fețele lor, care nu părea să se datoreze faptului că n-ar fi reușit încă să-și revină după ororile naufragiului, ci mai degrabă unei convingeri intime că nu vor mai reuși niciodată să se întoarcă în țara lor îndepărtată, aflată în cealaltă extremitate a planetei. Oamenii de pe Sân Juan Nepomuceno, majoritatea europeni, deși în rândurile lorse aflau o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
violență să fie executat pe loc, astfel că, odată cu venirea serii, pacea păru să pună din nou stăpânire pe greu încercată insula. Tapú Tetuanúi petrecu o noapte groaznică. Simțea o nevoie irezistibila de a vomitade fiecare dată când își amintea oroarea pe care o simțise când își înfipsese sabia în pieptul unui adolescent și încă îi mai răsunau în urechi horcăielile victimei aflate în agonie, cu ochii ieșiți din orbite, demonstrând uimirea în fața morții sosite prin intermediulacelei arme necunoscute și strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un degetuș. Toate astea se întâmplă în lumina camerei video a Agentului Ciripel, înregistrând peste moartea Lady-ei Zdreanță. Înlocuind scena tragică de ieri cu cea de azi. Contele Calomniei ține reportofonul la îndemână, folosind aceeași casetă, pariind pe faptul că oroarea de acum va fi mai groaznică decât cea trecută. Clipa asta e un punct din scenariu la care nici nu îndrăzneam să visăm. Punctul culminant al primului act, care va face viețile noastre să valoreze bani gheață. Stomacul domnului Whittier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenariu sau următorul dialog să pornească și să se depene în versiunea noastră profitabilă despre adevăr. Agentul Ciripel plimbă obiectivul camerei de la unul la altul. Microfonul cu cap metalic al Contelui Calomniei se ițește din buzunarul cămășii. Acest moment, anunțând oroarea reală a următorului. Momentul ăsta se înregistrează deja peste moartea domnului Whittier, care s-a înregistrat peste moartea lui Lady Zdreanță, care s-a înregistrat peste Miss America ținându-i cuțitul la beregată domnului Whittier. Mama Natură o întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lucruri mărunte, lipsite de importanță. Nu reușea să înțeleagă cum puteau să stea verii ei la masă cu șervetele pe genunchi, ținând coatele regulamentar pe lângă corp și să soarbă, agale și cu talent, din cănița cu lapte. Puf! Lapte! Ce oroare! Se întreba, cu naivitatea vârstei, de ce aceștia se purtau altfel decât ea când, de fapt, erau rodul aceleiași semințe. Văzându-i atât de protocolari în propria bucătărie, comicul situației i se părea dezarmant. Bine hrăniți, o dată ieșiți afară copiii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ochii albaștri, tăiați sub arcadă, alunecară, cu o seriozitate pe care nu i-o cunoștea, pe trupul tânăr, abia înmugurit. Îi prinse mâna și i-o coborî sub pătura caldă iar Luana tresări, cuprinsă de un sentiment amestecat de oroare și plăcere. Lipsa lor de experiență făcu din momentul unic un act fad, lipsit de culoare și profunzime. Le-a fost rușine să facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și Luana se cutremură. O săgetară doi ochi verzi ca de viperă, lungiți sub sprâncene creionate subțire, se întinse spre ea o pereche de buze groase, diforme și un ditamai negul țâșni din barbă, s-o facă să tremure de oroare. -Ai cunoscut, vreodată, mizeria morală a oamenilor, domnișoară Leon? o întrebă una dintre femei. Se ciocnise de ceva fărâme dar se abținu să detalieze. Ei bine, ai ocazia să cunoști exemplarul cel mai performant în materie. Ți-o prezint pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcea altceva decât să-i amplifice suferința. Luana slăbise îngrozitor și arăta așa de pierdută, încât tânărul se întrebă dacă nu cumva era mai bine s-o interneze și s-o știe în siguranță sub grija medicilor. Viitoarea mamă avea oroare de spitale. Nici prin cap nu-i trecea să plece din casa ei. Apelară la ajutorul Sandei. Femeia își luă concediu și veni să-și îngrijească fata. Luana încerca să fie de folos trebăluind prin casă. Scăpa farfuriile, se rezema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acum lângă el, iar tot zbuciumul de roman de până acum probabil că l-ar fi citit împreună, umăr lângă umăr, într-o carte. Iuliana îl servi cu o ceașcă de ness dar el refuză cu o expresie neînfrânată de oroare. Te rog, fără cafea! Venise cu indicațiile clare și femeia le notă în minte ca o secretară conștiincioasă. Urma s-o viziteze pe Luana, s-o scoată la plimbare, să-i vorbească despre evenimentele nefericite cu naturalețea, blândețea și finețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu părea să fie multă lume. Margaret stătea alături de Karl și privea cum acostau la mal micile vase Încărcate cu bușteni. — Ești sigură? a Întrebat-o el. — Da, foarte, a răspuns. Vreau să te urmez. Asta dacă nu cumva ai oroare de o astfel de idee. Măcar o scurtă vreme, până când te faci bine și te pui pe picioare. — Ești sigură că n-ai să te plictisești? Vreau să zic, cu ce-o să te ocupi? Tu ești o persoană care are
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
obrazul în căușul palmei, calmă, gata de somn, cu inima ticăind în interior în timp ce privea alene pantalonii lui Trofin așezați la dungă pe marginea scaunului. Oare cum își rememorează ea toate faptele zilei? Cu luciditate? Cu cinism? Se oprește asupra ororilor săvârșite și-și propune să le îndrepte în cel mai scurt timp? Cineva spunea că în fiecare seară trebuie să-ți creezi un timp anume, să stingi radioul, televizorul, lumina, orice te-ar perturba și, timp de cinci minute, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între noi echilibrul, foarte rar mi se întâmplă să uit de luptă și să mă las copleșită de senzații. Uite, acum două zile m-am dus la fermă după Dimitrie, îmi intrase mie în cap că Dimitrie, în fine, o oroare, ar trebui să-mi fie jenă s-o spun...el îmi trimisese într-o zi o femeie să mă ajute la curățenie, o mulgătoare de la fermă, trebăluisem cu ea toată ziua, vorbisem vrute și nevrute dar îmi fusese imposibil să nu observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ajungă la linia de plutire. Avea impresia că un ochi magic, montat undeva în tavan, urmărește totul, secundă cu secundă, înregistrează. Actul lor se dovedea atât de umilitor, prins acolo pe clișeul ecranului invizibil. O clipă rămase paralizată de oroare, ce îngrozitor! Consternarea așternută pe chipul ei, bărbatul o confundă cu mustrările de conștiință ale unei femei care-și înșală pentru prima dată bărbatul. Sub duș, în timp ce-și întindeau unul altuia jetul de apă fierbinte i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe computere. Aia grafică! Ea tăcea. La Început pentru că nu avea nici un răspuns. Nici măcar de circumstanță. Apoi tăcerea ei a devenit un scut protector pentru răspunsul pe care Îl găsise și pe care nu voia să Îl facă public: avea oroare de ecranul ordinatorului. Jocul cu mausul i se părea obscen, iar liniile, chiar pure și deseori interesante care țâșneau pe ecran i se păreau a fi jeturi de spermă cu care i se orna suprafața plată a pântecelui ei catifelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
despărțire neobișnuită.) Mi s-a promis un viol colectiv, continuă ea cu simplitatea cu care anunți schimbarea adresei sau a numărului de telefon. Când? Întrebă el sufocat de uimire și indignare. Căci nu găsi În glasul ei nici urmă de oroare sau repulsie și nici măcar de resemnare, ci doar de acceptare indiferentă. Parcă ar fi fost vorba de ploaie, de zăpadă, sau de alte fenomene naturale. Ba Încă i se păru că deslușise În strălucirea ochilor ei chiar o anume curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteai călători decât prin peșteri sau prin munții patriei. M-am gândit la Grațian care n-a ajuns nici măcar În Polonia să-i vadă pe Wajda, Kantor sau Grotowski. Am rămas aici cu gândul la voi. Ce eroare! Și ce oroare! Și ce ieftin sofism! M-am desprins din brațele lui Klaus și m-am apropiat de fântână. O fântână ca toate fântânile de pe-aici. Teatral, emfatic, parafrazând un vers al unui poet francez, am declamat, spre nedumerirea lui Klaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vrut, numai că totu-i dat peste cap și prietenul tău, doctorul, mă urăște, așa c-o să trebuiască să-mi dai o mână de ajutor. Pe când le frunzăream, cărțile ridicau în aer nori de praf. Învățăturile maestrului Lin-Chi, puf. Casa ororii, puf. Departe de Africa: Povestea evoluției umane, puf. Instinctul intuitiv, puf. Catch-22, puf. Visele și timpul; Jurrasic Park; Introducere în mecanica cuantică, puf, puf, puf. Chemarea lui Cthulhu; Cum vă funcționează creierul; Nefericiții; Scurtă istorie a timpului; Mitraliera cuantică; Escher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
intrau în erecție la ședințele de partid. Ne feream unii cum puteam de agit profi, de agitomania lor. Și nu ne-a fost deloc ușor, așa suna un cîntec de brigadă, și nu ne-a fost deloc ușor cu bumbesc-livezenii. Oroarea de comunism ar trebui implantată în conștiința noastră colectivă. Tremur de furie, tremur de greață și nu vreau ca Șichy să mă vadă așa. Mi-au tras o droaie de pumni în bărbie ca să țin ca efect fruntea sus. O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se puneau pe seama Babel-ului lingvistic ce se desfășura în capul ei. Nu că oamenii nu ar fi atras-o mai mult decât jivinele neinteresante ale pădurii, în fapt, o interesa omul, individual, luat în sine, în particular, dar dobândise o oroare paranoică în raport cu masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
săreau draci mari și mici în toate direcțiile. Haide! Nu te-au învățat la școală să desenezi? Arată ce știi să faci! Desenează o broască țestoasă, o floare, un inorog... La ce te pricepi tu mai bine! Îl privesc cu oroare în timp ce se apropie mama cu grupul ei gălăgios, ce tocmai se desfăta într-o partidă de râs. Miorlăiau în cor ca pisicile în călduri. Las-o în pace! Uite că-ți desenez eu portretul, aici pe nisip. Și începe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
locuiesc la Versailles, nu l-aș fi crezut. Din partea unui străin, adresa aceasta părea să aibă mai puține conotații. Un scandinav putea trăi în acest oraș fără să prezinte profilul versaillez. Izbucnii într-un râs răutăcios când văzui vila. Aveam oroare de vile. Vila este întruchiparea ideii pe care sufletele simple și-o fac despre lux. Instinctul completează „Vila visul meu”. Orice vilă se numește așa. O vilă nu are ferestre, ci goluri cu sticlă. Le detest funcțiunea. Ferestrele le servesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Olaf, eram inconștientă, supradoză completă. M-am trezit aici. -Nu știam că Olaf flirta cu acest tip de mediu, mă hazardai. -Cu siguranță nu. Condiția ca să rămân aici a fost să nu mă mai ating niciodată de drog. Olaf are oroare de așa ceva. Dezintoxicarea a fost dură. Am rezistat pentru că voiam să rămân aici. -Îți place vila? -Cui nu i-ar plăcea? N-am îndrăznit să-i spun că mi se părea atroce. -E un locșor confortabil, răspunsei. -Pentru mine, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]