2,477 matches
-
1854 figurează o imitație a lui B. după celebra odă a lui Derjavin, Dumnezeu. În același an, îi apar într-o broșură poeziile Preotesele vădane și Imnul văduvelor preotese. Limba poeziilor sale este curată, lipsită de împrumuturi străine, cu o ortografie neinfluențată de etimologismul lui Aron Pumnul. Lui B. îi aparține și o gramatică (scrisă în germană) a limbii române, Theoretisch-praktische Grammatik der Dacoromanischen, imprimată la Lvov și Cernăuți, în 1844, manual care a cunoscut mai multe ediții. În anexa gramaticii
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
observa o litera"M" în plus introdusă în nume. Se pare că a existat o predilecție în a se folosi numele Gramont în lucrările apocrife. O altă lucrare, scrisă într-o latină proastă și o franceză cu multe greșeli de ortografie, a fost atribuită tot contelui. Concluzie total greșită, trasă de cercetători mult prea repede, pe baza inițialelor P.D.C. care apar inscripționate pe diferite pagini ale volumului. Inițialele P.D.C. aparțin lui Philibert De Cramont și era una din modalitățile în care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
Topin a publicat două sute cincizeci și opt de scrisori ale lui Ludovic al XIII-lea, adresate lui Richelieu, pe care le-a descoperit în arhivele naționale pariziene. Scrisorile au fost verificate de către specialiștii bibliografi și li s-a confirmat autenticitatea, ortografia și semnătură. Corespondență intimă dintre cei doi ne confirmă faptul că regele și cardinalul, desi beneficiaseră de o educație diferită, deși aveau caractere diferite, se dedicaseră în totalitate unui singur țel: stabilitatea Franței. Marius Topin se întreabă retoric care a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
depus și pentru sprijinirea teatrului românesc, alături de G. Barițiu, nu numai ca autor dramatic, ci și ca organizator și, apoi, ca membru fondator al Societății pentru fond de teatru român. A fost președinte al comisiei însărcinate, în 1860, cu stabilirea ortografiei oficiale românești în Transilvania, iar în 1861, membru fondator și vicepreședinte al Astrei. Membru, din 1866, al Societății Literare Române, devine, ulterior, vicepreședinte al Academiei Române. Pasionat cercetător al limbii, s-a preocupat de problemele limbajului uman, ca limbă istoric constituită
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
metodă și prin obiect de studiul medical al scrisului (A. Athanasiu): 1)Din punct de vedere al metodei, examenul grafocaracteriologic se ocupă numai de execuția materială a scrisului, adică de scriere, în timp ce examenul medical ia în considerare ansamblul scrisului (scrierea - ortografie, sintaxa, stilul și ideile exprimate). 2)Studiul caracteriologic ia în considerație trăsăturile temperamentale și calitățile ca și defectele intelectuale și morale, în timp ce studiul medical caută manifestările unor stări morbide determinate. Se descriu perturbări ale scrisului într-o serie de afecțiuni
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ROMÎNĂ FĂRĂ A O ȘTI Citim următoarele în " Războiul Weiss" Greșeli de limbă. Mai toate ziarele, atât din capitală cât și din județe, sunt pline de greșeli, nu numai ortografice, ci de limbă chiar. Despre cele dintâi nu mai vorbim; ortografia noastră nefiind definitiv fixată, fiecare scrie cum [î]l taie capul, în câte 5 - 6 feluri, deși ar trebui să aibă cel puțin un sistem ortografic. Lucrul principal este că se comite (?!? ) greșeli gramaticale neiertate și, ceva mai mult, asemenea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aci în România mania generală a neologismelor. Deși rostirea normală a limbei românești e indicată fără abatere prin scrierile din veacurile trecute, totuși românii moderni n-au găsit încă mijlocul de a o scrie în mod unitar. Câte capete, atâtea ortografii. Literatura populară stagnează, căci afară de doi-trei scriitori nimeni din noi nu mai e 'n stare a reproduce graiul viu al poporului. Limba săracă a gazetelor a scos din uz miile de locuțiuni frumoase și caracteristice cari formau avuția lexicală a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
agravant al situației. 3.1.2.d. Caracteristici cognitive. În cadrul acestei etape de viață încep să se contureze diferențele în baza variabilei sex la nivelul unor abilități speciale și al randamentului școlar. Fetele pot prezenta performanțe superioare în ceea ce privește fluența verbală, ortografia, citirea și calculul matematic. Băieții obțin scoruri mari la raționamentul matematic, orientare spațială și soluționarea problemelor de descoperire. Acum pot apărea diferențe și în ceea ce privește erorile tipice. Băieții sunt mai înclinați să facă erori de rezolvare, în timp ce fetele pot cădea în
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
istoricul copilului. 2. Opt pagini de informații școlare redactate de dirigintele clasei. 3. Rezultatele unui examen medical de o oră. 4. Treizeci și șapte de date antropometrice. 5. Trei ore de testări asupra performanțelor școlare privind citirea, raționamentul matematic, limbajul, ortografia, științele, literatura, civismul, istoria și artele. 6. Patru pagini scrise de elev privind propriile sale interese specifice. 7. Inventarul cărților citite de elev în cele două luni precedente. 8. Un test privind interesul pentru joc. 9. O baterie de șapte
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
în 1928. În decretul de înființare din 1/13 aprilie 1866 se specifica scopul Societății Literare Române: întocmirea dicționarului și gramaticii limbii române, ca și stabilirea unitară a normelor ortografice. Astfel, în 1867 s-a adoptat un sistem etimologizant al ortografiei limbii române, modificat, în urma unor repetate discuții, în 1881, ulterior în 1904, când s-a impus definitiv principiul fonetic ca normă a limbii scrise. Cu aceeași ocazie s-a adoptat și înlocuirea lui î cu â în cuvinte precum român
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
produs ideologic fabricat - în mod intenționat sau nu, inconștientul colectiv există... - lasă loc unor metode proprii criticii textelor care generează o hermeneutică cu efecte considerabile în Istorie. Se fac eforturi mari în sensul precizării, într-o direcție nouă și necunoscută: ortografia, gramatica, sintaxa, stilul, punctuația, prezodia sunt considerate acum ca importante pentru stabilirea corectă a unui text destinat multiplicării și difuzării. Erudiții renascentiști așteaptă din partea arheologiei și epigrafiei un ajutor considerabil pentru a putea aborda operele mai degrabă ca istoric decât
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gândirea lui Montaigne se manifestă în arabescuri și volute, rareori în linie dreaptă, cu excepția formulelor care pot fi luate drept niște aforisme într-o ceață barocă - și chiar manieristă. Și gramatica și sintaxa pun probleme. De ce să mărim dificultatea păstrând ortografia din epocă? Care anume rațiuni ar justifica un espic de bled în locul lui Ăpi de blă îspic de grâu). Prin traducerea în franceză contemporană, sensul nu este alterat, înțelegerea este mult simplificată și cititorul se poate concentra asupra sensului, rămânându
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
istoria românilor. O secțiune rezervată publicării de poezii și tradiții populare cu interes istoric, anunțată în prospect, nu a mai fost realizată. După plecarea lui Bălcescu în străinătate (1846), de editarea revistei se ocupă Laurian, ceea ce se resimte și în ortografia latinizată cu care sunt reproduse textele în ultimele două tomuri. Tot el a încercat, la Viena, în 1851, să continue tipărirea revistei într-o formă schimbată, dar nu a editat decât un volum și o fasciculă, cu circulație foarte restrânsă
MAGAZIN ISTORIC PENTRU DACIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287950_a_289279]
-
ambele publicate ca anexe la Istoria pentru începutul...) și Dialog pentru începutul limbei române între nepot și unchi (tipărit împreună cu Orthographia romana sive latino- valachica, 1819). Necesitatea revenirii la scrierea cu caractere latine, a elaborării unui dicționar făcea acută problema ortografiei, abordată sistematic în lucrarea Orthographia romana..., unde M. propune norme care să evidențieze prototipul latin al cuvintelor, folosind unele sugestii de notare a sunetelor din italiană. Ideile și criteriile sale în acest domeniu au servit și ca norme în alcătuirea
MAIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
bisericești, să se cultive și să se mlădieze prin traduceri, să se îmbogățească prin explorarea tuturor graiurilor vorbite de români și prin cuvinte noi, împrumutate din latină sau din celelalte limbi romanice „surori”, adaptate la formele morfologice ale limbii române. Ortografia, pe care o reduce la 28 de semne, era alcătuită, cu puține excepții, după principiul fonetic. Ideile lingvistice și reformele propuse de H.-R. în spiritul evoluției firești a limbii române, susținute de o amplă campanie prin presă, școală, traduceri
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
și oferă îndrumări lui Ispirescu. Talentul oratoric îl aduce și la tribuna Ateneului Român, al cărui membru va deveni (1885). Ține aici două faimoase conferințe, Apocrifele în literatura română (1884), audiată, între alții, de Mihai Eminescu, și Originea alfabetului și ortografia română (1885). Conferențiază, în prezența regelui, la Societatea Geografică Română, unde a rostit conferința Nomenclatura utopică a județului Vâlcea (1885), șocantă prin noutatea unor puncte de vedere, astăzi pe deplin acceptate. A intrat astfel în polemică cu latinistul D.A. Sturdza
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
cei trei îngeri, București, 1881; Legende talmudice și legende românești, București, 1882; Beiträge zur vergleichenden Sagen und Märchenkunde, București, 1883; Literatura populară română, București, 1883; ed. îngr. Mircea Anghelescu, București, 1983; Apocrifele în literatura română, București, 1883-1884; Originea alfabetului și ortografia română, București, 1885; Ilchester Lectures on Greeko-Slavonic Literature and its Relations to the Folk-Lore of Europe during the Middle Ages, Londra, 1887; Instrucțiunea în Englitera, București, 1893; Geschichte der rumänischen Literatur, în Grundriss der romanischen Philologie, II, Strasbourg, 1901; Studies
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
scop, al circulației pe întreg teritoriul românesc, Barițiu s-a arătat întotdeauna interesat de problemele lingvistice și publicația a făcut loc în coloanele ei discuțiilor legate de sistemul ortografic. De la începutul anului 1852, gazeta se va tipări cu litere latine, ortografia adoptată fiind aceea a lui T. Cipariu. Cu timpul însă, mai ales după ce T. Maiorescu va critica și G. de T. în articolul său Limba română în jurnalele din Austria (1868), se va renunța la greoaia ortografie cipariană, iar limba
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
cu litere latine, ortografia adoptată fiind aceea a lui T. Cipariu. Cu timpul însă, mai ales după ce T. Maiorescu va critica și G. de T. în articolul său Limba română în jurnalele din Austria (1868), se va renunța la greoaia ortografie cipariană, iar limba în care se redactau articolele se va curăța și de germanisme, regionalisme etc. În anii revoluției de la 1848, în anii premergători Unirii și în vremea Războiului pentru Independență, gazeta a susținut revendicările și cauza dreaptă a românilor
GAZETA DE TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287192_a_288521]
-
ici și de colo” și o biografie romanțată a lui Ali Pașa de Ianina. Cu cel de-al doilea număr, titlul gazetei devine „Fama Lipschii pentru Dația”. Articolul de fond, care îi aparține tot lui Rosetti, propune o reformă a ortografiei românești, vizând simplificarea și unificarea scrisului în scopul „creșterii culturii”. În numerele următoare, Rosetti mai publică articole dedicate literaturii sârbești, rezumate ale știrilor politice luate din periodicele germane ș.a. A. I. Lascăr colaborează cu articole de popularizare științifică. Gazeta, din care
FAMA LIPSCHII PENTRU DAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286943_a_288272]
-
Timotei Cipariu, exagerările puriste sau de altă natură și îndrăzneala sistemului ortografic propus de Titu Maiorescu. Dar s-a aliniat cu timpul, după 1880, orientării maioresciene, nu fără a-și manifesta și unele rezerve, care se vor face simțite în ortografia adoptată de revistă. Domeniul în care F. și-a câștigat merite incontestabile rămâne cel al literaturii. Interesul arătat beletristicii are și o latură subiectivă. Iosif Vulcan era, în 1865, un om cu veleități literare și cu proiecte ambițioase. Ceea ce primează
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
rol de conducător al mănăstirii fondate de el însuși și pentru a răspunde cerințelor considerate de el obligatorii pentru o cultură monastică potrivită cu viziunea lui, Cassiodor a compus câteva opere pe care le enumeră în prefața la tratatul Despre Ortografie, scris chiar la sfârșitul vieții. Pe cât posibil, el s-a inspirat, în scrierea acestor opere, din literatura greacă și a desfășurat o intensă activitate de traducere a textelor grecești (în general, încredințată colaboratorilor săi), coordonând copierea și difuzarea scrierilor lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
liberale, ale căror concepte sunt ilustrate cu ajutorul unor exemplificări din scriitori greci și latini, însă cultura sacră rămâne tot timpul preponderentă în raport cu orice altă formă. Aceleași intenții îl animă pe Cassiodor și atunci când compune un scurt și sintetic Tratat de ortografie (De orthografia), scris chiar la sfârșitul vieții sale; tratatul devenise necesar pentru că monahii erau tot mai des lipsiți de instrucție elementară, semn al decăderii culturii și al întoarcerii Italiei la barbarie. BIBLIOGRAFIE. Pentru Chronica: MGH, Auct. Antiquiss.: Chron. minora 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
redactor al „Foii Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, pe care a reușit să o transforme într-o revistă răspândită printre românii de pretutindeni. A contribuit la aceasta, în chip hotărâtor, și poziția sa în problemele limbii și ortografiei. Apărător al unității limbii române, s-a opus constant teoriilor lui Aron Pumnul. În special în „Foia Soțietății...”, H. a publicat articole și recenzii în care demonstra valoarea folclorului românesc (considerat „sufletul națiunii”), recomandând ca pe viitor să fie avut
HURMUZACHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287469_a_288798]
-
și 1996, editată de Institutul de Lingvistică al Academiei Române. Redactor-șef: Dimitrie Macrea (1952-1958), Iorgu Iordan (1959-1982), Alexandru Graur (1982-1989), Ion Coteanu (1990-1997), Marius Sala (din 1998). Revista abordează studiul limbii române: gramatică, vocabular, onomastică, istoria lingvisticii românești, etimologie, dialectologie, ortografie, cultivarea limbii, filologie, limbă literară și stilistică. Începând cu numărul 4/1959 se publică bibliografia anuală a lucrărilor de lingvistică apărute în țara noastră (în prima fasciculă cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958). Pentru istoria literaturii sunt fundamentale articolele
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]