1,115 matches
-
visul Utopiei, pentru a impune o metodă și a afla în ea un semn valabil, o făgăduință a perfecțiunii. De altfel, știți prea bine, n-am venit în regatul domniei tale cu Crucea pentru a vă mântui sau a vă osândi, așa cum a făcut odinioară un alt calabrez, Francesco di Paola 7. Am venit fiindcă i-am auzit pe mulți repetând că acesta este locul libertății, întruparea vie a cetății soarelui. Găsiți cumva că în gândirea mea sau în cartea mea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuie să-l mai întâlnești pe acel individ, e un tip periculos, ba chiar ar trebui să-l dai pe mâna Sfintei Inchiziții deoarece a trădat credința în Cristos. Dar atunci când din evreu s-a făcut creștin nu mai era osândit ca trădător. Ești sperjur. Îți poruncesc, asta și în numele altor confrați și al Starețului nostru, să te adresezi în scris autorităților eclesiastice pentru a expune faptele respective și a le aduce în atenția Bisericii. Dar de ce n-ar face-o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
riscă mai mult în cazul că l-ar fi predat Sfintei Inchiziții din Roma ce aplica ideile lui Torquemada* drept axiome sacrosancte. Toate astea le făcea pentru a câștiga timp, pentru a zăpăci de cap acea adunătură decisă să-l osândească. Mă anchetați pentru a afla anumite motive și a lămuri fapte ce s-au întâmplat cu adevărat, sau numai ca să mă sufocați câte puțin în fiecare zi până la exasperare? Mă întrebați spre a vă da seama dacă într-adevăr am
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
cedeze și să fie milostivă. Să continuăm și să aflăm, în fine, taina acestui călugăr ce ne-a sfidat de prea multe ori. Trebuie să cedeze, astfel justiția divină va ieși victorioasă, iar el va arde pe rug. L-au osândit la treizeci și șase de ore de tortură. Tot mai îndârjiți, judecătorii pândeau, gata, chiar și la cel mai mic semn de epuizare, să perceapă un oftat, o slăbiciune, să-i interpreteze un cuvânt după bunul lor plac. Întrebarea cea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
între o întrebare și o amenințare. Mai ales acel Giovanni Sanchez de Luna, ce se uita la el pieziș, cu viclenie și încruntat în răutatea lui fără margini. Se spune că ar fi mâncat carne de om, bucățele din cei osândiți pentru a fi sigur că au murit cu adevărat. Tommaso se uită la el din cap până-n picioare, se opri îndelung asupra gulerului scrobit, a părului cărunt, a nasului acvilin; se gândea: "Ticălosul ăsta se teme de moarte ca nimeni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
denunțat episcopului din Squilace, așa că, mort fiind, ar fi avut și el parte de rugul anatemei Bisericii. Don Terentio credea în lucrurile din jurul lui și îi venea greu să conceapă un Dumnezeu abstract. Vor fi fost necruțători în a-l osândi, acum înscenau procese până și urmașilor celui ce comisese, sau se presupune că ar fi comis păcate. Satiricon putea fi o mărturie gravă? Și celelalte câteva cărți agonisite cu mari sacrificii puteau să constituie dovezi în contra rudelor lui don Tenentio
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebuie să i se interzică acelui călugăr cu desăvârșire să citească și să scrie. Papa în persoană? Da, chiar el. Asta mi se pare un sacrilegiu comis de cel ce trebuie să-l reprezinte pe Cristos pe pământ. Papa mă osândește interzicându-mi să scriu și să citesc, cu alte cuvinte cele mai înalte daruri de la Dumnezeu. Nu pot să cred! Zi și noapte repeta, cu glas tare, mâhnirea asta și nu lăsa să doarmă pe nimeni. A fost nevoie să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai rău. Atunci cel puțin se construiau catedrale. Nici arhitectul, nici doamna Ioanide nu turburară pe Tudorel cu vreo aluzie la cauza veritabilă a rănilor, doamna Ioanide chiar, dimpotrivă, îi reproșă delicat că nu-i atent când merge pe scări, osândind obiceiul de a se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple ceva și mai rău, să-țifrîngi șira spinării. Astfel, un alibi fu improvizat cu gingășie pentru cazul lui Tudorel, care scăpă de umilință. În schimb, Ioanide avu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vor inunda toată Europa, G. Călinescu de la Gibraltar până la Caucaz și de la Oceanul Glacial până la gurile Nilului. În acest iureș soarta noastră e hotărâtă. Trebuie neapărat să ne alăturăm forței irezistibile £spre a scăpa de distrugerea totală¤. Marile imperii sunt osândite a fi promovate tocmai de elementele mici și dinamice pe care le-au înghițit. Minoritatea conduce majoritatea. Așa s-a întîmplat în Imperiul otoman, unde grecii levantini au jucat un rol considerabil. Prin vocația noastră politică înnăscută, vom pătrunde la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu procesul? . - I-a condamnat la moarte, pe dumnezeul meu! Când auzi acest lucru, Suflețel simți un vârtej. Pericolul său personal i se părea proporțional cu pedeapsa hărăzită condamnaților. Pe urmă se gândi că, dacă Hangerliu și Tudorel au fost osândiți, se terminase cu interogatoriile. Mai mult, era încredințat că împușcarea lui Hangerliu lichida orice martor al amestecului său în afacerea Gavrilcea. Dori deci cu egoism să fie împușcați și Hangerliu, și Tudorel, și toată lumea, ca să scape de o obsesie. . - Când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă așa e porunca stăpînirii! fu răspunsul. . - Pe urmă, observă un altul, unde mergem noi așa, cucoase, cu topoare? Ce? Adică lumea e oarbă? O să ne întrebe ce și cum și o să ne oprească în drum. . - Da' de ce l-a osândit, cucoană? ceru lămuriri altcineva. . - Din ură pentru familiile noastre băștinașe, din care auieșit domnitorii țării. . Hangerlioaica trăia într-un univers străin, închipuindu-și că țăranii se puteau aprinde pentru un nume de domn efemer, pe care nici nu-l cunoșteau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai celor maturi li se poate aplica această Sfântă Taină. Punctul lor de plecare îl constituie chiar cuvintele Mântuitorului Care spune: „Cel ce va crede și se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Mc. 16, 16). Altfel spus, trebuie mai întâi să crezi și apoi să te botezi, să îți însușești o riguroasă instrucție religioasă, prin care să cunoști măcar în parte Tainele credinței pe care vrei să o adopți. Prin urmare, copiii
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
care le folosește pentru Iisus Însuși, „martor credincios”, în acest caz, calificat cu posesivul „martorul meu credincios”. footnote>. Folosind aceste două pasaje s-a putut demonstra fundația solidă pentru orice redefinire ulterioară a cuvântului. Ambele implică persoane care au fost osândite la moarte<footnote G. W. Bowersock, op. cit., p. 14. footnote>. În scrisorile sale, Sfântul Irineu de Lyon trasează o distincție fermă între un mărturisitor (ὀμόλoγoζ) și un martir (μάρτυζ). Un mărturisitor este acela care mărturisește numele și este în consecință
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Și eu spun că este bine să trăiești, dar noi dorim binele acela care este mai mare. Dorim și lumina, dar cea adevărată» (In. 1, 9). Într-adevăr, toate acestea sunt frumoase și noi nu renunțăm la ele ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
oare din pricina mea stelele? Mă va mai ține, oare, pământul? Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
petreacă o bună parte din "anii cei frumoși" (chiar așa de frumoși, fără modelarea pentru restul vieții, cum sânt adesea?) ca sub rigorile unui ordin medieval. Și poate că ne-ar cuprinde mila, în fața unui tânăr înzestrat, să-l vedem osândit pe viață la rigorile culturii, mai ales că nu poți fi niciodată sigur de rezultat și trebuie să antrenezi nu 22, ci câteva sute. Dar tocmai aceasta deosebește vorba lui Valéry de a lui Edison; căci unul ar vrea să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
esista cosmopolitism - dacă el ar fi posibil. Dar el e imposibil. Individul care are într-adevăr dorința de-a lucra pentru societate nu poate lucra pentru o omenire care nu esistă decât în părțile ei concrete - în naționalități. Individul e osândit prin timp și spațiu de-a lucra pentru acea singură parte căreia el îi aparține. În zadar ar încerca chiar de-a lucra deodată pentru toată omenirea, el e legat prin lanțuri nedesfăcute de grupa de oameni în care s-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu. Eva uzurpă cuvintele și puterea, Fecioara Maria se supune voinței și poruncii divinității.64 „Fecioara Maria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu. Eva uzurpă cuvintele și puterea, Fecioara Maria se supune voinței și poruncii divinității.64 „Fecioara Maria
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
are chef să se compromită și îi demonstrează lui Ruscanu că probarea crimei nu e cu putință pe prezumții morale. Dar oferă un târg pentru evitarea scandalului: scoaterea de la închisoare a unui „tovarăș de luptă” al lui Ruscanu, care era osândit pentru grevă ilegală și pălmuirea unui procuror. Strategia mișcării socialiste, incipiente în 1914, impune acceptarea tranzacției, dar ceva se rupe în Gelu Ruscanu care își vede alterat simțul dreptății absolute și își pune capăt zilelor. Dramatic, oricum. Iar cei doi
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
O speță interesantă apare în Năpasta aceluiași I.L.Caragiale. Dragomir, asasinul lui Dumitru invocă prescripția omorului. Termenul legal este de zece ani. La capătul lor, Dragomir ar fi rămas liber și, mărturisind omorul, îl punea în libertate și pe Ion, osândit la ocnă pentru acea crimă, victima unei erori judiciare. Acesta se alienase mintal în timpul cercetării penale, făcute cu mijloace dure, și când i s-a citit osânda râdea. Din păcate pentru Dragomir, soția lui, Ana, îl face să-l ucidă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
stilul lui Ion Mincu este „oribil”. Apare și o „oribilă imitație de stil Mincu”. Ioanide se ocupă constant de renovări. El rade pitorescul cultivat de Mincu și de imitatorii săi (între care Pomponescu) pentru a geometriza formele. În realitate, clădirile osândite de Călinescu: CEC-ul, Cercul Militar, Bufetul de la Șosea nu sunt „oribile” decât în ochii unor radicali și prin excesul de înflorituri al detaliilor. Nici construcțiile lui Petre Antonescu, prototipul ipotetic al lui Pomponescu, nu sunt absurde. După cum, invers, „domul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
marelui om să o scape de celălalt mare om „căci e foarte rău”. Nu e clar dacă „rău” înseamnă aici „grav bolnav” sau mai degrabă „violent, agresiv, intolerabil” etc. Peste ani, G.Călinescu găsește vorbe grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osândește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie „scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Și eu spun că este bine să trăiești, dar noi dorim binele acela care este mai mare. Dorim și lumina, dar cea adevărată» (In. 1, 9). Într-adevăr, toate acestea sunt frumoase și noi nu renunțăm la ele ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
oare din pricina mea stelele? Mă va mai Ține, oare, pământul? Nu vă amăgiți! Dumnezeu nu se lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]