1,525 matches
-
cu teatrul, una dintre piesele sale închinată lui Horea, Execuția se repetă, fiind jucată în 1984 pe scena Naționalului clujean, iar un volum de piese pentru copii, Poveste despre pământul țării, apărând în 1979. În calitate de critic și cronicar literar, publică Ospățul lui Trimalchio (1970), Sextil Pușcariu, critic și istoric literar (1972), Lucian Blaga. Afinități și izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociației Scriitorilor din
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
a tălmăcit din scriitori germani contemporani, a îngrijit ediții din scrierile lui Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale, Panait Istrati, N. Iorga și Ion Vinea. Este și autor al unui volum de comentarii despre conflictul din Iugoslavia (Conjurația împotriva Iugoslaviei, 2001). Ospățul lui Trimalchio, debutul critic al lui V., ilustrează preferința pentru eseul de tip livresc, pentru comentariul literar ca pretext, divagație erudită și gurmanderie culturală (în genul lui A.I. Odobescu), în care observația și disociația se comunică printr-o retorică barocă
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
ultimul strivit de o roată de moară. Oameni ai „lumii noi” își fac apariția, confruntarea între vechi și nou, procesul dificil al „nașterii” orânduirii sociale aduse de comunism fiind urmărite în dramatismul și complexitatea lor. SCRIERI: Cenușa verde, București, 1969; Ospățul lui Trimalchio, Cluj, 1970; Sextil Pușcariu, critic și istoric literar, Cluj, 1972; Marginea lacrimei, Cluj-Napoca, 1974; Lucian Blaga. Afinități și izvoare, București, 1975; Cetăți și călătorii, Cluj-Napoca, 1977; Introducere în opera lui St. O. Iosif, București, 1977; Ion Budai-Deleanu, București
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
ed. bilingvă, pref. trad., Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Cenușa verde”, RL, 1969, 31; Ion Oarcăsu, Patru cărți de poezie, TR, 1969, 38; Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Dumitru Micu, „Cenușa verde”, RL, 1969, 31; Ion Oarcăsu, Patru cărți de poezie, TR, 1969, 38; Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin Tudoran, „Marginea lacrimei”, LCF, 1974, 23; Dumitru Micu
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Oarcăsu, Patru cărți de poezie, TR, 1969, 38; Petru Poantă, „Cenușa verde”, ST, 1969, 10; Nicolae Manolescu, „Cenușa verde”, CNT, 1970, 10; Ov.S. Crohmălniceanu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Nicolae Manolescu, „Ospățul lui Trimalchio”, RL, 1970, 23; Valentin Tașcu, „Ospățul lui Trimalchio” , TR, 1970, 24; Adrian Marino, Parodia eseului, RL, 1970, 25; Mircea Iorgulescu, „Sextil Pușcariu, critic și istoric literar”, LCF, 1972, 44; Dorin Tudoran, „Marginea lacrimei”, LCF, 1974, 23; Dumitru Micu, Periplu, București, 1974, 343-347; Paul Dugneanu, Blaga în
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Prietenilor”. Cu tema morții U. se intoarce tot spre lumea de acasa: „Și că pastorul nedezlegat al Patriei mele/ Te-am așezat departe, între stele, măreață stihie,/ Și te-am privit acolo îndelung în noapte/ Când m-am ospătat la ospățul brazilor/ Al izvoarelor și al luncii de argint în luna”. Poet modern, utilizând în cele mai variate maniere versul liber, de la frază amplă, cu cadențe clasice, până la versul scurt, de un singur cuvânt („Un pom, un drum/ O scară-n
USCATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic în acest sens e prefectul Leonte Haleală (Pe Dunăre), care, neagreând, ca moșier, construirea de silozuri și diguri, organizează unei delegații olandeze venite în acest scop o primire fastuoasă, cu muzici, discursuri și ospețe, spre a o împiedica să lucreze. Pe fondul comun al psihologiei, îngroșate, a unor ipochimeni de acest fel, probabil inițial „copii după natură”, trăsăturile individualizante se înscriu între viclenie și imbecilitate. Dacă un faimos avocat, conu Năiță (La Excepțional sau
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
smulgi și te dezlegi? Tăiat în jumătate și-n pulberea zdrobirii, / Cum am să port eu singur poverile iubirii?” Când se împlinește prin înfrângerea cărnii, prin asceză, prin transsubstanțiere, „gloria iubirii”, în înțelegerea sonetistului inspirat de Shakespeare, „nu este îmbuibarea, / Ospețe de săruturi, orgii de-mbrățișări, / Ci dorul lung și taina-mpletită cu-așteptarea”; iubirea „nu stă-n trup, stăpână a cărnii și-a plăcerii”, ea e „sfințită de marea-i înălțime”. Este o mistică a androginului, „sămânță eternității”, prin care „misterioasa
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
internațional „o fată javaneză”, dar sub această denumire i se oferă o anume pernă (Fata din Java). Narațiunile de genul acesta includ situații comice sau dramatice, peisaje, descripții de mișcări ale naturii memorabile. Anecdotica e uneori cu tâlc. Improvizarea unui ospăț în plină stradă, din ceea ce nevoiașii dintr-o localitate aruncă în oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pe caracterizarea ironică a celor care se abat de la normele de comportare ale colectivității, vizând lenea, zgârcenia, lăcomia, căsătoria din interes și alte tare. După cadrul ocazional în care se produce, s. se grupează astfel: la joc, la nuntă, la ospăț, la șezători, la drum ș.a. Se impune aici o demarcație între s. la joc, care este aproape exclusiv apanajul bărbaților, și cea de nuntă, rostită în mare parte de femei. Funcționalitatea acestei specii folclorice determină o compartimentare în s.-comandă
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple văzduhul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Der Tyrann Kritiasa und die Sophistik, Fastshr, Gundert, 1976 (cf. Banu-Piatkowski, op. cit., II, 2; Guthrie, op. cit.; Untersteiner, op. cit.; Jäger, op. cit.). d) Despre Antiphon Sofistul (secolul al IV-lea î.Hr.), texte din Diels-Kranz, op. cit.; lexiconul Suda; Aristotel, Fizica, A, 2; Atenaios, Ospățul înțelepților, Minerva, București, 1978. Studii și exegeze: F. Blass, Die Attische Beredsamkeit, Stuttgart, 1912; E. Bignone, Antifonte oratore e Antifonte sofista, Argalìa, Urbino, 1974; Guthrie, op. cit.; Th. Gomperz, Les penseurs de la Grèce (trad.), Payot, Paris, 1928; F. d’Agostini, „Il
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
din secolele V-VI î.Hr. se statornicise la atenieni obiceiul ca „societatea bună” să se adune seara pentru a lua masa în comun. Această cină - devipnon (déipnon) - era, în sine, una cât se poate de obișnuită; era urmată, imediat după ospăț, de o ceremonie religioasă și, apoi, de băutură. Se bea vin împreună, de unde expresia sun-pinein (syn-pinein = „a bea”). Nu era o simplă bețivăneală de cheflii, ci un ritual, probabil cu origini dionisiace. Petrecerea bahică era condusă de o căpetenie a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștinism a fost ruptă. Mai mult, orice relație între viața laică și viața religioasă a fost suspendată. Canonul din Statuta ecclesiae le interzicea slujitorilor credinței aproape tot ce era permis vieții profane. Episcopii s-au văzut obligați să renunțe la ospețele pline de fast, la relațiile cu femeile și viața îmbelșugată 25. A fost aproape un cataclism, deoarece mai toți episcopii din secolul al V-lea proveneau din bogate familii aristocratice 26. În secolul al VI-lea deja ei nu puteau
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
contra literaturii, Cluj-Napoca, 2001; Viață și texte, Cluj-Napoca, 2001; Descoperirea ochiului, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2002; Elegii în ofensivă, București, 2003. Ediții: Ilarie Voronca, Act de prezență, introd. edit., Cluj, 1972, Scrieri, I-II, introd. edit., București, 1992-1993; Ștefan Roll, Ospățul de aur, introd. edit., București, 1986; Gherasim Luca, Inventatorul iubiriiși alte scrieri, pref. edit., Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Georges Poulet, Conștiința critică, pref. trad., București, 1979; Jean Starobinski, Textul și interpretul, pref. trad., București, 1985, 1789. Emblemele rațiunii, pref. trad., București
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
de acolo, traversează un episod erotic degradant, din care, spre deosebire de Milly, reușește să iasă relativ teafără sufletește, spre a se consacra integral muzicii. Ceea ce ține romanul e descifrarea plauzibilă a proceselor sufletești străbătute de personajele feminine. Al doilea roman, Marele ospăț (1947), reeditat cu titlul Viața în oglinzi (1970), e construit cu tehnica lui Proust. Grigore Olmazu, moșier, avocat, fost ministru, revede, la vârste diferite, propriul trecut. Resuscită în „oglinzile” amintirii secvențe, momente ale idilei din liceu și din studenția pariziană
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
descriu agonii. Romanele din perioada socialistă evocă schematic și tendențios, în spiritul vremii, realități din lumea țărănească argeșană dinaintea și din timpul primului război mondial. SCRIERI: Crinii roșii, București, 1925; Desfigurații, București, 1935; Nălucile, București, 1945; Călătorii, București, 1946; Marele ospăț, București, 1947; ed. (Viața în oglinzi), București, 1970; Fruct nou, pref. Octav Șuluțiu, București, 1948; Pe văile Argeșului, București, 1950; O vară la Șipotul Fântânilor, București, 1957; Neuitatele călătorii, București, 1958; Câte se petrec pe mare, București, 1962; Versuri, pref.
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
în iad”, O, 1970, 6; Nicolae Manolescu, „Trei ceasuri în iad”, LCF, 1970, 27; Viola Vancea, Prospecțiuni în proză, RL, 1970, 28; Gheorghe Pituț, Implicații morale, RL, 1971, 2; Liviu Grăsoiu, Un roman psihologic, ATN, 1971, 1; Dan Mutașcu, Un ospăț de idei, SPM, 1977, 336; Dan Zamfirescu, O contribuție remarcabilă la istoria culturii românești, RL, 1977, 36; Mihai Diaconescu, Istorie și valori etice, RL, 1981, 29; Mihai Ungheanu, „Dascăli de cuget și simțire românească” LCF, 1982, 6; Mircea Muthu, Contribuții
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
scânteind pe un perete, de pe care se ridică o perdea, „în lucrătură de aur, icoane vechi, inscripții slave, sfinți în mantii verzi”, toată arta Bizanțului. În acest decor se va produce un soi de ritual ezoteric, barbar, precedat de un ospăț sardanapalic. Punctul de senzație îl înscrie momentul în care trei fete îndură cu voluptate, goale, o bătaie cu biciul. „Sfinți ai gunoaielor” și „voievozi ai păduchilor”, în propria lor conștiință de sine noii „crai” se autoproclamă drept „frumoșii nebuni ai
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
în război ar putea fi asociate constant fie pentru că un nivel ridicat al consumului afectează agresivitatea în luptă, fie pentru că ar putea exista un obicei larg răspândit ca armatele învingătoare să captureze cirezile celor înfrânți și să sărbătorească victoria cu ospețe mari. Cea de-a doua situație nu constituie o validare a ipotezei noastre originare. Cauzalitatea, deci, implică direcție. Aceasta atrage după sine supoziția că starea Y este produsă de către starea X și nu invers (vom discuta mai târziu problema unei
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
larg Domnia lui Dumitrașco Cantemir-voevoda, în anul 7219, domnie care, deși scurtă, ocupă a șasea parte a cronicii. Sunt evocate amănunțit pregătirile abile ale lui Dimitrie Cantemir, motivele și condițiile alianței cu rușii, vizita țarului Petru cel Mare la Iași, ospețele, convorbirile, luptele cu turcii. Febrilitatea așteptărilor legate de câștigarea independenței față de Poartă, speranța întemeierii unei epoci de siguranță și prosperitate se schimbă în scurtă vreme în amărăciune a înfrângerii, în spaimă de răzbunarea turcilor și în durere a exilului. Căderea
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
sufletesc al poporului căruia îi aparținea scriitorul voievod. SCRIERI: Învățăturile bunului și credinciosului domn al Țării Românești Neagoe Basarab vvd. către fiul său Teodosie vvd., îngr. Ioan Eclesiarhul, București, 1843; Tractat despre purtarea ce trebuie să țină un domn în timpul ospețelor; scris românește de Neagoe Basarab domnul Țării Românești în chip de povățuire către fiul său Teodosiu (publ. B.P. Hasdeu), „Arhiva istorică a României”, 1865, partea II, 111-116, 122-132; Tractatul lui Neagoe Basarab despre arta militară (publ. B.P. Hasdeu), „Buletinul Instrucțiunii
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
în minte cuvintele lui Iisus, consemnate de evanghelistul Luca (23, 46): „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în piețe și scaunele cele dintâi în sinagogi și locurile cele dintâi la ospețe”. Filtram această percepție prin prisma lecturii cărții lui Giovanni Papini despre Viața lui Iisus, citită în traducerea lui Alexandru Marcu. Mă uimeau și, în același timp, mă răcoreau vorbele de bici ale Domnului către farisei. În templu și în piețe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ale Bisericii Ortodoxe sunt articulate imperativ, iar nu deliberativ. Adeseori nu ascultarea filială, ci și comanda la supunere în stil islamic par să reprezinte adevăratul modus vivendi al ortodoxiei postcomuniste. Cândva, libertatea comuniunii în har, curajul profetic al mărturisirii și ospățul Cuvântului euharistic erau razele de aur ale dreptei credințe; astăzi, supușenia oarbă și frica de adevăr se revarsă din trista semilună a răsăritului... Sunt rari, dar nu încă definitiv dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]