1,547 matches
-
lume întreagă a crezut că regina i-a cerut lui Gondi - creatura ei, să-l otrăvească la o cină pe propriul ei fiu - Carol al IX-lea, după o ceartă aprinsă pe care o avuseseră. Fapt este că după acest ospăț, Carol a murit, la tron urmând Henric al III-lea, fiul preferat. In afara multor altor nelegiuiri, s-a mai zvonit că tot ea a fost cauza morții dofinului Francisc, fiul cel mare al regelui cavaler Francisc I, permițând astfel
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
nu a bănuit în momentul asasinatului, nimeni nu a putut prevedea când se va încheia agonia prin moarte. La fel ca acele minunate otrăvuri ale antichității sau Renașterii, care erau dulci la băut, dar își făceau efectul după ce victima termina ospățul și se întorcea la casa ei, agonia astrologiei a fost o lungă euforie, care a durat aproape trei secole. Trei secole de glorie aparentă și de agonie mascată. A azvârli Pământul, fără vreo considerație deosebită, printre celelalte planete, a-l
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
micul protagonist a atins cu degete vinovate un mister" (Al. Ciorănescu). Riga Crypto și lapona Enigel Poezia Riga Crypto și lapona Enigel își are originea în folclor, în baladă. Întâmplarea fabuloasă a celor doi protagoniști a fost "spusă" la un ospăț, de un menestrel, îndemnat să o facă: "Menestrel trist, mai aburit/ Ca vinul vechi ciocnit la nuntă/... Mult îndărătnic menestrel/ Un cântec larg tot mai încearcă,/ Zi-mi de lapona Enigel/ Și Crypto, regele ciupearcă!" Primul personaj evocat e Craiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie lucie. Dănilă Prepeleac își bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde măreția, devine o reprezentație veselă. Prostia lui Dănilă Prepeleac este o înțelepciune plină de voioșie. Amintiri din copilărie I.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a cunoscut pe Duca-Vodă, pe cronicarul Miron Costin și pe mitropolitul Dosoftei. Deși era călugăr, abatele ne apare om de lume, fără a încălca jurământul monahal; simpatic, instruit, amator de bucate alese și vin bun. În gospodăria țăranului Griga Lăzărel, ospățul are specific românesc: sarmale, ciorbă de potroace. Nu lipsește muzica lăutărească. La Constantinopol, abatele îi vine în ajutor lui Alecu Ruset, expunându-i sultanului necazurile beizadelei. Fin diplomat, rafinat în arta conversației, cu generozitatea și inteligența lui, abatele face o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vremuri fusese chiar frumoasă, dar toate lucrurile care se zăreau erau acoperite cu praf și mucegai și se desfăceau în bucăți. Obiectul cel mai însemnat era o masă lungă, acoperită cu o față de masă, ca și cum ar fi fost pregătit un ospăț în clipa în care casa și ceasornicele se opriseră din mers. În mijlocul mesei se vedea ceva rotund, dar era atît de acoperit cu pînze de păianjen, că nici nu se putea zări ce era. Și în timp ce mă uitam la suprafața
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în iad”, O, 1970, 6; Nicolae Manolescu, „Trei ceasuri în iad”, LCF, 1970, 27; Viola Vancea, Prospecțiuni în proză, RL, 1970, 28; Gheorghe Pituț, Implicații morale, RL, 1971, 2; Liviu Grăsoiu, Un roman psihologic, ATN, 1971, 1; Dan Mutașcu, Un ospăț de idei, SPM, 1977, 336; Dan Zamfirescu, O contribuție remarcabilă la istoria culturii românești, RL, 1977, 36; Mihai Diaconescu, Istorie și valori etice, RL, 1981, 29; Mihai Ungheanu, „Dascăli de cuget și simțire românească” LCF, 1982, 6; Mircea Muthu, Contribuții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
să vină să-l salute toți deodată, pentru a nu fi înghesuiți de mulțime. Față de magistrați arăta o stimă de parcă s-ar fi găsit într-un regim republican iar în fața consulilor se ridica în picioare. Ori de câte ori îi invita la un ospăț, obișnuia să-i întâmpine la sosire și îi conducea la plecare. Dacă, uneori, ieșea din litieră, nu era de acord să-l însoțească nimeni. Se ajungea ușor la el, și asculta cu răbdare nevoile fiecăruia. Câteodată când se organizau festivități
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
afectiv-imaginativă; spațiu festiv și feeric („obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară / În ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul”, „cuvintele În aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi În ospățuri”, „prin carnea În descreșteri se deslușesc omături” etc.), În care formele devin unduitoare, iar prospețimea carnației se reliefează În suave geometrii: glasul precum o algă și ceasu-nchis În părul rotund În șerpuire pe braț ca rădăcini surîsul cercuiește În aer
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
oameni, În cîmpuri, CÎnd hohoteați lîngă grînele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi cînd aruncați În furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri În locul bulgărilor de cărbune. Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe cînd străluceau pe tăvi, Parcuri de vînătoare, În vreme ce sub ferestre Refluxul de tenebre tîra Înfometații În nisip ca niște alge, Și-n mintea poetului aurora se rumenea ca o pîine... Astfel de secvențe nu sînt rare În Petre Schlemihl. În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
efect sfărîmarea discursului Într-un mozaic de imagini derivînd unele dintr-altele, coagulate, relativ, la nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate de eros. Iată una, la Întîmplare, din partea a 4-a a poemului: cristale de aer stau limpezi În ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tîmplele ca hățuri cînd vorbele-n Întoarceri ca turmele le-ndemni cu pulpa În ferigă urci dură din visare și mă cuprinzi ca-n trestii te-adun ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1998. Traduceri: G. Kubanski, Clara, București, 1949 (în colaborare cu V. Căciuleanu); N. I. Vapțarov, Poeme, București, 1952 (în colaborare cu Maria Banuș și Demostene Botez); Go Mo Jo, Scrieri alese, pref. Ion Vitner, București, 1955 (în colaborare cu Anda Boldur), Ospățul lui Confucius, pref. Al. Oprea, București, 1965 (în colaborare cu Anda Boldur, Alice Gabrielescu și Nina Gafița); Meliusz Iozsef, Cântec despre anul 1437, București, 1957; Adam Mickiewicz, Poezii, București, 1957 (în colaborare cu Miron Radu Paraschivescu și Virgil Teodorescu); M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
despre noroc și nenoroc; * divinizarea; * încercări de a controla vremea; * interpretarea viselor; * credințe și povestiri; * proverbe, zicători; * poezie/retorică; * vindecare, practici, medicină; * obiceiuri legate de nașterea copiilor; * ritualuri de trecere; * muzică, ritm, dans; * joc; * jucării; * ritualuri de înmormântare, de jale; * ospețe; * podoabe corporale; * coafuri; * mituri despre dragoni; * creație, mituri despre sfârșitul lumii. D. Tehnologie: * adăpost; * controlul focului; * unelte, fabricarea de unelte; * arme, suliță; * containere; * gătit; * pârghie; * legarea materialelor între ele (cu sfoară, de exemplu), realizarea țesăturilor. 1. 3.2. Inovația culturală
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
ales în palatul de sub mare al tatălui său, Nereu, iar greul creșterii copilului și adolescentului Ahile i-a revenit lui Foinix, pribeagul ocrotit de Peleu: prunc, Ahile nu mânca decât din mâna lui Foinix, care îl ținea în brațe la ospețe, îi tăia carnea și i-o dădea în gură; îi dădea și vin, pe care uneori copilul îl vărsa, pătându-i piepții tunicii. Iar, mai târziu, Foinix e cel care l-a învățat pe Ahile tot ce trebuie să știe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și prădând, simțindu-se cu nimic mai vinovați decât niște vânători. Au fost, în acei ani atât de grei, și destule vrajbe. În Odiseea se găsește, fugar, amintirea uneia faimoase, dintre Ahile și Odiseu, care a avut loc la un ospăț funebru. Cei doi s-au înfruntat cumplit, fiecare, potrivit unei tradiții nemenționate în poemele homerice, susținându-și părerea, unul, Ahile, că Troia trebuie cucerită prin luptă, celălalt - prin viclenie. Iliada este poemul care dovedește că Ahile greșea. Într-adevăr, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
le primește, apoi merge în tabăra ahee, unde, în adunarea căpeteniilor, se împacă în sfârșit cu Agamemnon și își anunță reintrarea în luptă, cerându-le tuturor să-l urmeze, refuză să primească pe loc darurile și să ia parte la ospăț. Totuși darurile sunt date și duse de mirmidoni în tabăra lui, împreună cu Briseis. Acolo Ahile reține numai câteva dintre căpetenii și pe Foinix, îl plânge din nou pe Patrocles, apoi își îmbracă armura, o încearcă, pune să-i fie pregătit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tabără, ordonă mirmidonilor să rămână în formație și apoi cu toții, în frunte cu el, îl plâng pe Patrocles. Leșul lui Hector, cu fața în jos, zace în țărână lângă leșul celuilalt. După aceea, Ahile dă, în cinstea mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cinstea mortului său, un ospăț. Căpeteniile aheene îl duc apoi la Agamemnon, sperând să-l convingă să se spele, însă Ahile refuză, amânând până la funeraliile lui Patrocles, în vederea cărora îi cere lui Agamemnon să trimită oameni să aducă lemne. După ospățul de seară, Ahile se duce, singur, și se întinde pe nisipul țărmului, unde adoarme, istovit, și îl visează pe Patrocles. A doua zi are loc înmormântarea. Ahile ordonă mirmidonilor să se echipeze ca de luptă și să urce în care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bucuros fiind să-și sporească averea adunând prăzi (obiecte de preț, animale și femei), și care fusese, timp de aproape zece ani, cel mai activ pe tărâmul acesta, este totodată (spre deosebire de Agamemnon) de o generozitate magnifică. Când e gazdă, oferă ospețe bogate. Când patronează jocurile funerare, premiile pe care le propune și apoi le acordă sunt fastuoase: femei, cai, catâri și boi, vase cu două toarte, căldări și trepiede, aur și fier, discuri, armuri, coifuri, scuturi, lănci, junghere, securi și duble
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care unii au văzut, nu fără temei, o reprezentare trifuncțională. Pe el sunt reprezentate următoarele lucruri: pământul și cerul și marea, soarele neostenit, luna plină, stelele și constelațiile: Orion, Hiadele și Pleiadele, Carul mare. Într-o cetate se văd nunți, ospețe, alaiuri, dansatori, femei privind din pragul caselor, o judecată; alta este împresurată și scapă printr-o luptă sângeroasă. Urmează o scenă de arat, un seceriș pe un domeniu regesc, prânzul stăpânului tăcut și fericit și al pălmașilor osteniți; culesul unei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în jurul bucatelor, cu gesturi grațioase, invitându-i pe rege și pe ceilalți să mănânce, apoi pleacă“. Uimiții musafiri vor să se ospăteze, dar apare harpia cu trup de vultur și „fâlfâie din aripi deasupra mesei întinse, și - ca prin minune - ospățul dispare“. Iar la sfârșit, după ce dispare și harpia (care își jucase rolul magistral), „însoțite de o muzică suavă, duhurile intră din nou, dansează cu fel de fel de strâmbături și jimbături și iau cu ele masa“. Spectacolul și audiția pot
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care vrăjea cu luxul și rafinamentul Orientului. Și totuși, în amintirea generalilor lui Alexandru Macedon, bogăția pământurilor noastre avea să dăinuiască. Lisimah, devenit rege al Traciei, a năvălit în nordul Dunării pentru a-și impune stăpânirea. A gustat însă din ospățul înfrângerii dăruit din înțelepciunea lui Dromihete. Nimic nu avea să se schimbe nici atunci când, în Mediterana, romanii au preluat de la greci torța arzând a puterii, schimbând centrul universului civilizațional din care făcea parte și Dacia. Erau vremuri în care Jupiter
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
peste toate zările pământului, răspândind dezastrul în galopul cailor mânați de hoardele turco mongole. Ploi de săgeți, slobozite din nori de arcuri, zbârnâiau prin văzduh. Doliul cobora din ceruri, așezându-se ca o uriașă panglică neagră peste omenire. Deranjați de la ospețele copioase cu ambrozie, cruzii, aroganții și vanitoșii zei greco romani deveniseră dintr-o dată neputincioși. În pocalele din care sorbeau vinuri alese picurau stropi de sânge. Hlamidele lor albe erau murdărite de picuri roșii care prevesteau moartea. S-au înspăimântat, sărind
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
raporta și silește astfel pe celelalte, până la urmă, să depună mărturii mincinoase împotriva unui soț ideal. Dumneaei, ,,țipa, ocăra și blestema’’, iar dumnealui ,,asculta, înghițea și tăcea’’. O singură dată și-a ieșit din pepeni, când kera Acrivița, la un ospăț cu mulți musafiri, și-a bârfit copios o prietenă, soția unui negustor cu vază cu care erau în vizită. Kir Ianulea, ,,om cu hristoitie’’, a făcut-o atunci în fața tuturor ,,mai îndrăcită decât talpa iadului’’ și a fost cât pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Lumea Nouă), dorința de a crea colonii etc. În 1494, papa a împărțit globul pământesc, precum un măr tăiat, între Spania și Portugalia, ceea ce a declanșat rivalitatea între ele, dar și venirea altor state, ca Anglia, Franța, Olanda, Rusia, la „ospățul colonial”. Principalele etape ale m. d. g. au fost: 1487: Bartolomeu Diaz descoperă drumul spre Oceanul Indian; 1492: Cristofor Columb traversează Oceanul Atlantic, căutând Asia, și descoperă insule de lângă America Latină; 1498: Vasco da Gama înconjură Africa prin sud și ajunge în India
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]