1,186 matches
-
O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tâmpit sunt ! exclamă Connor, lăsându-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș de spaimă. — Ba nu știi, zic iute. Connor, nu știi cine e. Adevărul e că nu e cineva de la noi de la firmă. Am zis asta doar așa, ca să termini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rochia de mireasă, mă retrag grăbită în biserică, înainte ca vreunul dintre nuntași să creadă că aștept afară pentru a perturba intrarea miresei. Mă strecor înăuntru, încercând să nu afectez muzica de orgă. Angela Harrison mă străpunge cu o privire otrăvită și se aud zumzete și șușoteli dinspre partea în care stau rudele lui Lucy. Mă așez în spate, încercând să rămân calmă și liniștită - dar sunt conștientă de faptul că toți prietenii lui Lucy îmi aruncă priviri circumspecte. Ce naiba le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
căderii în păcat. Zbor și cădere cauzate de unul și același organ. Sigur că vreau să mă bucur de el, dar fără să devin robul lui supus până la crimă, așa cum a fost tatăl meu. Și nici nu vreau să mor otrăvit din cauza lui pentru vreo Zoică, fie ea și cu coroană domnească, așa cum a pățit Luminăția Sa, bunicul Ienăchiță. Prințul se îmbăia în cabinetul de toaletă din primitoarea sa casă de pe Podul Târgului de Afară. Scufundat până la bărbie în apa caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prințului Mannouci, iar celălalt la han. Este medicul personal al generalului Kutuzov. Plătit, desigur, de același prinț Mannouci. ― Aaau! urlă Ledoulx, pradă furiei și unui nou puseu de durere. Nu mă dau pe mâna dușmanilor mei. Nu vreau să mor otrăvit. Mmm! Chiar nu vă dați seama? Toinette întâlni privirea valetului și amândoi căzură tacit de acord că nu mai era nimic de făcut. ― Atunci, Excelență, poate că doriți să trimit după un călugăr tămăduitor de la mânăstirea Văcărești. Se vorbește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
văzut: o dungă mai alburie: arsura. Degeaba mi-a spus mama că asta-i Încă o superstiție - poate cea mai gogonată a Mănenilor sălbatici; că, prin părțile noastre nu există nici șarpe, nici șopârlă, nici altă jiganie târâtoare, cu piele otrăvită și care să-ți „ardă” talpa - din moment ce toată copchilărimea din Mana știa asta, așa și era! Și degeaba mi-a mai spus mama, proptindu-și metoda pedagogică și cu câteva palme, că africanii din Mana se ard Întâi În talpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să nu stârnească vreun cuib de viespi, să nu... - Da se poate, doamnă? Da cum nu, doamnă, doar e cu mine... - Să nu zici că nu ți-am spus! Că, dacă mi-l aduci mușcat ori Înțepat ori pișcat ori otrăvit ori schilodit ori Înecat ori... - Da se poate, doamnă...? La urma urmei, mama Își turuia fără convingere rolul de mamă și de Învățătoare - fiindcă, unde eram eu toată vremea, În afara claselor și a recreațiilor la Moș Iacob În ogradă - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Am dat din mîncare unui pui înainte, ca să mă asigur că nu e otrăvitoare, îl liniști ea. Unul după altul, puii fuseseră numiți degustătorii oficiali ai lui Sampath. Când unul cădea lat și murea, din cauze naturale sau datorită mâncării otrăvite, altul era priponit în locul său. Așa că Sampath era în siguranță și avusese grijă să nu se schimbe nimic în privința mâncării sale; de fiecare dată când își auzea tatăl mormăind ceva despre alte aranjamente culinare, amenința că intră în greva foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca la un soț sau ca la un concubin ce luase prea repede locul defunctului, și aproape că le pica bine confuzia asta. Domnul și doamna Ogrinjan - familia lor reîntregită sub numele otrăvitei cu sodă. Tot e bine că Elenuța începuse să țină la numele ăsta, numele ei de fată, de fapt, măcar că păstra plăcuța de pe ușa apartamentului inscripționată cu Familia Popescu Ghiță. Suntem înconjurați de morți, surioară, nu doar că umblăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un prilej să-i reproșeze „darul otrăvit” pe care i l-a făcut. În ceea ce-l privește pe Hasan, el trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie să-l prezinte sultanului. Doar noaptea consimte să se lungească pe marele covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mă aflu În palatul acesta, Înconjurată de trupe care-mi sunt credincioase, Într-un oraș care, de-acum Înainte, Îmi aparține, am să lupt până la capăt și, dacă mor, o voi face ca o sultană. — Și cum mor oare sultanele? Otrăvite, Înăbușite, sugrumate! Sau la naștere! Pompa nu te poate scăpa de mizeria omenească. O lungă clipă se privesc În tăcere. Djahane se apropie, așază pe buzele lui Omar un sărut pe care-l dorește arzător, se lasă un moment În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șahului. Dornic să meargă acolo Împreună cu suita sa, monarhul avusese nevoie de bani. Cum vistieria sa era goală, ca de obicei, Îi ceruse un Împrumut țarului, care-i dăduse 22,5 milioane de ruble. Arareori a existat un dar mai otrăvit. Ca să se asigure că vecinul de la sud, aflat tot timpul În preajma falimentului, va rambursa o asemenea sumă, autoritățile de la Sankt-Petersburg au cerut și au obținut să preia vămile persane și să fie plătite direct din Încasările acestora. Asta vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări apropierea primejdiei. Glasuri ascuțite de femei și copii spintecau lărmuirea bărbaților ca împunsături de ace
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
varietate de creatură și de altfel nici n-avem timp să instalăm niște jucărele gingașe, cum ar fi un regulator de curent, de exemplu. Nu facem minuni, știți! ― E prima dată când recunoașteți, zise Ripley. Parker îi aruncă o privire otrăvită. ― Monstrul ăsta împuțit n-o să aibă de suferit, numai dacă n-o avea un sistem nervos mai sensibil decât al nostru, explică Brett. Dar pare puțin probabil. Își cântări arma cum făceau altădată gladiatorii înainte de a intra în arenă.) O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu borcanul de hamsteri, sânt cu totul alt om. Nu mai pot. Am noapte de noapte coșmaruri pe care nici nu mai îndrăznesc să le transcriu în caietele de vise. Simt că se apropie ceva, simt un miros de gheață otrăvită care îmi înfioară porii pielii. Plâng uneori, după-amiezele, fără lacrimi, nervos, cu sentimentul dizolvării iminente. O astfel de criză de plâns disperat am avut după ce am descris, ieri, scena din camera fochistului. Ce va fi acum, că am terminat povestea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu părul de calcedonie și pirită, rătăcind printr-o pădure amară, luminată de nori trandafirii. Prințese oglindindu-și buzele triste în heleșteul verde ca smaraldul, în care picură o lacrimă de inorog. Prințese care-și omoară ursitul cu dulci prăjituri otrăvite și-și fac inel dintr-o șuviță castanie din părul lui, tăiată cu foarfece negru. Prințese cu maghiran ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
urcușul abrupt al falezei, cărarea care despică iarba plină de flori și-am ajuns la pădurea înmugurită. Pe jos, oriunde te uiți, prin crâng, nu vezi decât flori ofilite de portocal. Fiecare creangă din boschetele încîlcite are sute de țepi otrăviți. Printre ei, fructe de pădure, boabe roșii și mov cu coajă extrem de fină, se ghemuiesc pe ramuri, ciugulite de păsări mărunte și fistichii. Noroc că eu sânt numai duh, numai psihic, fiindcă pe-aici carnea nu poate trece. Chiar și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
munca noastră laolaltă atât de nouă își așteaptă încă romancierul; căci o altă Indie decât cea a reportagiilor de călătorie și a romanelor mi se dezvăluia mie atunci, printre triburi, alături de oameni cunoscuți până atunci numai etnologilor, alături de flora aceea otrăvită a Assamului, în ploaia continuă, în căldura umedă și amețitoare. Voiam să dau viață acestor locuri înecate în feregi și liane, cu oamenii lor atât de crunți și inocenți. Vroiam să le descopăr estetica și morala, și culegeam zilnic anecdote
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că doar n-o să împărățească ea pământu. Că și madam Ioaniu, cât a avut zece suflete-n ea, ca pisica, da pân-la urmă tot a crăpat ! Și Ivona, cum e zurlie și otrăvită, numa cu țigarea-n gură și cu cafelile, și-n toate mințile n-a fost niciodată, Ivona nici atât n-o s-o ducă... Păi că n-o vezi ce zmintită e ? Să stea ea ascunsă după perdea și la urmă să apară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am cunoscut clipe de oroare. Mațele lui Jordache ne-au vorbit limba morții. Lunganul slăbănog din Constanța rînjea tăcut, urmărind ușor amuzat cum faptele curului său otrăvit ne stîrneau o panică oribilă. S-a ales cu o serie de porecle care să reflecte această calitate pe care s-a dovedit că o are: Dr. Mengele, Asasinul tăcut, Îngerul morții, Susurul iadului, Herr Auschwitz, domnul Hiroshima, Belzebut, Ion
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit pe scări cu un picior în fund. Imaginația îi era complet otrăvită, bântuită de viziuni demonice, respingătoare. O revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tremurături dubioase, nu avea nimic cu presa. Revenit din leșin a surâs cu ochiul mai puțin vânăt sticlei cu apă minerală de canal, benevolul prim-ajutor. Din gura sa, după căderea unui incisiv și a unui premolar, se strecură șoapta otrăvită din care i se trăsese și oprobiul public mai înainte amintit: Cum stați, domnilor, cu acțiunile ? Le-ați dezvoltat ? Mă așteptam ca această nouă provocare să trezească în auditoriu cele mai primare instincte, prezumție greșită și neconfirmată deoarece respectivii gură-cască
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
dacă nu i-ar fi vîndut Domnul? 31. Căci stînca lor nu este ca Stînca noastră, vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. 32. Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare; 33. Vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă. 34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, 35. A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le alunece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și eram în dezacord. Mai mult: ne uram. Adică eu o uram puțin (sau mai degrabă nici nu-mi păsa de. ea), dar ea mă ura îngrozitor. Simțeam asta numai după cum se uita la mine. Din ochii ei țâșneau săgeți otrăvite. Câteva zile mai târziu am întîlnit-o întîmplător la universitate. Era cu Cici, fata proprietarului. De data asta n-am avut încotro: trebuia s-o salut din cauza lui Cici. Ea mi-a aruncat o privire mândră, disprețuitoare, și n-am băgat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
context. M-am gândit imediat la șansa uriașă pe nume Raed Arafat, omul care, ca și Mugur Isă rescu, trage necontenit de douăzeci de ani la carul Româ niei, cu o tenacitate reformatoare în chip divin sfidătoare față de întregul Sistem otrăvit și (irepresibil?) eviscerant. Nu știu, oi fi eu melodramatic blegit de jalea generală, încât tot ce este-n firea lucrurilor să mi se pară străluci toare excepție? Sătul de cioranită, agasat de selecția exclusiv negativă a știrilor din mass-media, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Motru și Stăniloae în Blaga. Cât despre generația ’27, de energiile căreia s-a temut întreg spectrul politic, ea a fost când persiflată („puțoism“, „mucoși“, trăiriști gidiano-papinieni), când diabolizată („năism“, extremism, legionarism), oricum, numai cât mai iute țintuită-n formule otrăvite. Or, evantaiul generației ’27 a fost mult mai generos răsfirat, fie și doar rămas în latențe, sau în eșecuri, decât le-ar conveni marxizanților de serviciu. Preluând senin tactica Securității de a lipi pe dosarul fiecărui oponent verdictul „legionar“, indiferent
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]