824 matches
-
prăvălii de servicii funerare, cu un capac de sicriu sprijinit de perete, trecătorii nu păreau a observa nimic deosebit. Înălțată pe vârfuri, așa cum umbla de obicei, cu părul coborând până în spatele genunchilor, iritîndu-i cu ultimii cârlionți pielița dulce de acolo, ovalul acela ca un ochi închis, femeia din lift părea alcătuită din aer de culoarea mierii. Tânăra țesătoare bănui că, totuși, trecătorii o puteau vedea la fel de bine ca și ei, dar că o găseau atât de potrivită cu colțul acela nostalgic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strânși, cu apa lărgindu-mi și îngustîndu-mi masca facială, mă lăsam în voia femeii uriașe ce mă-mbăia, stropindu-mă cu zdrențele viorii smulse oglinzii apei, frecîndu-mi membrele lucioase... Mama transpira, și sânii ei, încă de pe-atunci căzuți, cu ovale enorme, stacojii, în vârf, începeau să șiroiască în cadă stropi violeți, de parcă hipermanganatul ar fi fost însăși sudoarea mamei, de parcă ea toată ar fi fost plină pe dinăuntru de hipermanganat. Niciodată însă, mai târziu, mama nu-mi confirmase amintirea aceasta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grup. Pe capul și umerii lui crustaceii transparenți fojgăiau cu miile, înconjurîndu-l, ca pe un zeu speologic, cu milioanele de raze ale antenelor în continuă mișcare. Ochii lui, palizi ca de șarpe la lumină de zi, erau acum doar două ovale, ușor bombate, ochi de statuie, fără urmă de iris sau de pupilă. Între cei doi pășeam noi, Negrii, mai sclavi, mai neputincioși, mai umili, mai fascinați decât a fost cineva din neamul nostru vreodată. Hamiți, cușiți, etiopi. Zombies. Legați în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aceea, ci o unealtă de război care trecuse poate prin multe trupuri -, în stânga o balanță cu talere inegale, iar ochii-i erau acoperiți cu o fâșie din aceeași pmză albă și aspră din care era făcut peplumul. Rămâneau afară, pe ovalul de piatră al feței, gura roșie și cărnoasă și o bărbie cu gropiță adâncă, asemenea unui vârtej dintr-o apă liniștită. Rujată gros, crudă și voluptuoasă, trufașă și liniștită, gura femeii îi păru atât de chinuitor de senzuală lui Vasile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prinse cu elastice cam murdare. Eram încă pe jumătate adormit când m-a dus în camera cealaltă și am dat roată din nou, pentru a nu știu câta oară, cubului filigranat. Dar eu nu puteam privi decât fața mamei, ca și când ovalul ei încadrat de păr moale și castaniu ar fi fost covorul fermecat, mandala concentrată a vieții mele. Căutam pe suprafața de piele, acoperită de firișoare minuscule, străvezii, de pori și puncte negre, fiecare cută, fiecare rid, fiecare modificare topologică, fiecare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pilade" și fusese foarte lăudată. Când avuseseră de desenat o fântână cu cumpănă, nici un copil nu știuse s-o facă, așa că tovarășa o scosese la tablă pe Pena Cornelia, care o desenase grozav, în așa fel că puteai vedea și ovalul de deasupra, dar și partea laterală. Ce să mai vorbim de muzică! Pena dirija perfect, cu mișcări de aripi leneșe, până și măsurile de patru timpi, pe când Mircea... Nici măcar "Melc, melc, codobelc" n-ar fi putut să dirijeze. Pena cânta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de fier forjat și puținele tramvaie ce treceau huruind pe strada din față, zguduind din temelii bătrânele clădiri. La gât, atârnat de un șnuruleț de piele, Soile avea un medalion emailat, prins într-un cadru de filigran de argint. În ovalul său era pictată Soile, stând pe bancă, mare, pufoasă, neajutorată, în fața casei ei vineții cu o scară ce nu ducea nicăieri. Purta la gât un medalion în al cărui oval se vedea Soile, în rochie de dantelă albă, pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
emailat, prins într-un cadru de filigran de argint. În ovalul său era pictată Soile, stând pe bancă, mare, pufoasă, neajutorată, în fața casei ei vineții cu o scară ce nu ducea nicăieri. Purta la gât un medalion în al cărui oval se vedea Soile, în rochie de dantelă albă, pe care lucea emailul unui alt medalion, în care, în fața casei ei, Soile... Chiar și al miilea medalion era la fel de limpede ca și primul și ca imaginea adevăratei Soile, ce aștepta în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și glande sudoripare, receptori pentru durere, presiune și torsiune, dar mai ales deschise puncte de frontieră spre înalte imperii, către care corpul zbura cu capu-nainte, spărgând alveolele moi ale viitorului. De aceea, pe partea deschisă spre viitor a trupului, pe ovalul ce-avea stanțat semnul OMO, pe palma facială în care citeai, înscrise-n linii adânci, zâmbetul, încruntarea, nedumerirea, disprețul, neîncrederea, neliniștea, ura, regretul, tristețea, cinismul, cruzimea, în care ghiceai prietenul sau dușmanul, iubitul sau necunoscutul, pe palma deschisă ce susținea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
curios, celor plați le-ar fi cu neputință să înțeleagă. Dacă un obiect mai complex, o furculiță, de pildă, ar străbate, la fel, lumea lor, dinspre ei s-ar vedea patru cercuri micuțe care s-ar contopi apoi într-un oval, ce s-ar îngusta și s-ar lărgi iarăși treptat, ca să dispară brusc în văzduh. Tristețea acelei lumi, închisoarea ei fără speranță, ni se revelează mereu când privim fotografiile. Nu ne putem gândi, privindu-i pe acei oameni care rânjesc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
văd calm mai departe de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde însă o să înceteze și el, plutitorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ființei. Să presupunem că păsările rețin, exact ca într-o fotografie, o schiță a ceea ce au văzut. Perechea asta se află în cel de-al cincisprezecelea an. O să mai aibă încă cinci de trăit. În iunie, două ouă noi, două ovaluri cenușii și pistruiate, vor călca pe urmele tuturor perechilor ivite până acum pe acest loc, un loc pe care toți anii care au trecut l-au imprimat în memorie. Cei doi fac cu schimbul la clocit, așa cum au făcut întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în chicoteli. Ceva din cealaltă femeie se arătă la înălțimea situației. Bonnie îl conduse pe Mark înapoi în Homestar, lipindu-se de el și trasând ovaluri mari pe spatele lui de parcă își exersa scrisul. N-a vrut să spună asta, Marker. A spus că asta e. Aici. Aici e casa ta adevărată. Și îți promit că o să mă ocup personal ca să-ți facem cuibușorul exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ecologiste. Puse vasele în chiuvetă și începu să le frece cu apă călduță. Ca de obicei, când spăla vase, își sprijinea capul de dulapurile care se ițeau deasupra chiuvetei. De-a lungul anilor, vopseaua de pe dulap se ștersese într-un oval mic, de la grăsimea părului său. Îl iubea cu adevărat. —Daniel? întrebă ea. Aproape că suna a conversație ușoară. M-am tot gândit. — Da? Spune. Părea încă dispus să meargă oriunde. Vechiul lui creștinism păgân: Animalele sunt cumva ranchiunoase? Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
maximum de vioiciune pe care Weber îl văzuse vreodată la el. — Gata, uite care-i planul. Uite ce-o să fac. Cuvintele lui păreau mărunte și foarte îndepărtate. Weber nu reuși să le distingă în larma din jur. Chipul Barbarei Gillespie, ovalul acela deschis, continua să-l privească, formulând cea mai simplă întrebare posibilă. Viscerele, suspendate în aer, răspunseră în locul lui. Ajunseră amândoi într-un restaurant din Kearney, unul dintre lanțurile alea concepute în Minneapolis sau Atlanta și trimise prin fax în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
duce la etajul superior, Smaranda deja coboară, într-un jerseu de lână crem, cu fusta largă fluturând în jurul picioarelor ei lungi. Părul buclat, șaten închis, saltă pe umeri în ritmul pantofilor trotteur ce lovesc grăbiți treptele. O bucurie intensă luminează ovalul plin al feței. Râd ochii negri, gropițele din obrajii ca de heruvim, râde toată tinerețea ei fericită. Marius! Îl cuprinde cu mâinile după ceafă, sărutându-l îndelung și încolăcindu-se în jurul lui ca o liană, sub privirea vag dezaprobatoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
balene, ci mănâncă de la supermarket ! Îmi cade în mână o poză a unui eschimos al cărui chip e aproape în întregime acoperit de o cagulă de iarnă și de o căciulă de blană cu urechi, care lasă dezgolit doar micul oval al privirii. De gene îi atână mici țurțuri de gheață. Mai mult decât țurțurii însă mă uimește privirea de animal liber și sălbatic a eschimosului. Deși fața îi e astfel acoperită, i se ghicește un zâmbet în ochi. E un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
decât eschimosul care vindea carne de urs pentru povești, pe care îl fotografiase manu în excursia sa în marele Nord ! Nu știu cum, îi rătăcisem poza pe undeva prin sertarul de la birou. Am făcut un pas înapoi, cu un strigăt de uimire. ovalul bonom și misterios al privirii sale, singurul care rămânea eliberat de blănuri în fotografie, era inconfundabil. Am tresărit de parcă aș fi văzut deodată în carne și oase o stafie. Fusesem convinsă că angalok-ul nu era altul decât propriul meu subconștient
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
își încep existența ca globuri lichide, agregate de molecule de apă strânse în jurul unor particule de sare sau praf, care își pierd simetria doar datorită frecării cu aerul, în cădere. ouăle păsărilor sunt rotunde, numai trecerea prin oviduct le face ovale, iar ovulele umane seamănă, privite la microscop, cu niște sori liniștiți, plutind solitari într-o pictură de Kandinski alb-negru. Pentru un copil nu există cadou mai atrăgător decât o minge sau o bilă, a cărei rotunjime oferă o varietate inepuizabilă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
el însuși) pe palindromicul Vasile Elisav, Nora se ridică, decisă, de pe scaun, făcu trei-patru pași până în dreptul taburetului pe care ședea Carmen, se aplecă asupră-i, în timp ce părul foarte negru i se revărsa, în ample valuri, pe fruntea camaradei sale, — ovalul feței căreia-l cuprinse cu palmele și, mângâindu-i-l ușor, își trecu degetele,-n ambele direcții, pe buzele fragede, dar aspre de vânt și, parcă, tot mai reci, cu unul îi întredeschise gura, cu primele trei de la cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
Înăuntru. Te amețești În ultimu’ hal. E super! Rex Își băgă În gură capătul aprins al țigării. Se aplecă spre Obiect. Se aplecă și ea În față. Își deschise gura. Iar Rex Începu să sufle. Buzele Obiectului Obscur formau un oval perfect și În acel gol, În acea țintă, Rex Își direcționă fuiorul de fum cu miros de mosc. Vedeam coloana năvălind În gura Obiectului. Dispărea În gâtul ei ca apa Înspumată a cascadelor. În cele din urmă ea tuși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii ce se oglindeau În ovalul alunecos al apei, de parcă vedea pentru prima oară orașul. Părea un alt Manhattan, mai vibrant și mai frumos decât ar fi putut recunoaște vreodată. Sau poate ea era alta, mai frumoasă și mai vibrantă, și În interior, și În exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și cercuri imaginare, romburi și ovaluri, vorbea cu înfrigurare, nota ceva într-un carnețel, râdea, făcea schițe, mic de statură, dominator și foarte bine dispus. Când mama l-a întrebat seara „ce rău ți-au făcut, Aurele, oamenii ăștia?“, el a oftat apăsat, ca un motan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete murdărit cu vernil, un oval mare cu pudră roz, o periuță neagră și unsuroasă de rimel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]