728 matches
-
secțiunea 3.2. 3. REACTIVI 3.1. Soluție de dicromat de potasiu. Se dizolvă 33,600 g de dicromat de potasiu (K2Cr2O7) într-o cantitate suficientă de apă pentru prepararea unui litru de soluție la 20șC. Un mililitru de soluție oxidează 7,8924 mg de alcool. 3.2. Soluție de sulfat de fier (II) și amoniu Se dizolvă 135 g de sulfat de fier (II) și amoniu (FeSO4 (NH4)2SO4 6H2O) într-o cantitate suficientă de apă pentru a obține un
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
obține un litru de soluție și se adaugă 20 ml de acid sulfuric concentrat (H2SO4) (20 = 1,84 g/ml). Această soluție corespunde în momentul preparării, mai mult sau mai puțin, cu jumătate din volumul de dicromat de potasiu. Ulterior, oxidează încet. 3.3. Soluție de permanganat de potasiu. Se dizolvă 1,088 g de permanganat de potasiu (KMnO4) într-o cantitate suficientă de apă pentru a prepara un litru de soluție. 3.4. Acid sulfuric diluat 1:2 (v/v
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
cu n' ml. 5. EXPRIMAREA REZULTATELOR Etanolul se exprimă în grame pe kilogram de zahăr și se n otează cu o zecimală. 5.1. Metoda de calcul n' ml de soluție ferică reduc 20 ml de soluție de dicromat, care oxidează 157,85 mg de etanol pur. Un mililitru de soluție ferică (II) are aceeași putere de reducere ca și mg de etanol. n - n' ml de soluție ferică (II) au aceeași putere reducătoare ca și mg de etanol. Concentrația de
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86816_a_87603]
-
care pot fi recuperate economic. Plumbul metalic care rezultă din prăjire și furnale încă conține cantități însemnate din alte metale, cum ar fi arsenic, stibiu, bismut, zinc, cupru, argint și aur. Topitura este tratată cu aer, abur și sulf care oxidează metalele acestea cu excepția argintului, aurului și bismutului. Oxizii astfel formați sunt separați prin adăugarea de hidroxid de sodiu ce îi face să plutească deasupra topiturii și apoi să fie smântâniți. Aurul, argintul și bismutul sunt îndepărtați prin diverse procese. Plumbul
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
fost prima dată descoperit în depozitul Berezovsky de lângă Ecaterinburg în munții Urali în 1766 și a fost denumit de către F.S. Beudant în 1832, de la cuvântul grecesc κροκος <krokos>, șofran, ca o aluzie la culoarea sa. Pentru că pigmentul tinde să se oxideze și să se închidă la culoare în timp dacă este expus la aer, și pentru că conține plumb, un metal greu toxic, a fost înlocuit tot mai mult cu un alt pigment, galbenul-cadmiu, în amestec cu portocaliul-cadmiu pentru a produce o
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
electroliza clorurii de bariu (BaCl) topite , care este ulterior supusă vacuumului Bariu este un metal alcalino-pământos solid, paramagnetic, care cristalizează într-o rețea cubică, cu fețe centrate. Culoarea alb-argintie a bariului metalic devine în contact cu aerul gri mat, deoarece oxidează la suprafață. (vezi poza) Bariu generează o flacără de culoare verde cu liniile spectrale caracteristice de 524,2 și 513,7 nm. Bariu are densitatea 3,62 g/cm3 (la 20 °C) numărându-se astfel printre metalele ușoare. Are o
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
O) și se dizolvă ușor în aproape toți acizii- excepție face acidul sulfuric concentrat (HSO), pentru că se formează un strat sulfuric (pasivare) ce oprește reacția. Din cauza reactivității sale crescute este păstrat în lichide de protecție. Spre deosebire de celelalte metale alcalino-pământoase, bariu oxidează la suprafață și în prezența aerului uscat se poate aprinde. În natură se găsesc șapte izotopi stabili ai bariului, dintre care Ba este cel mai întâlnit (71,8%). Se mai cunosc 33 de izotopi radioactivi ai bariului. Aceștia au timpii
Bariu () [Corola-website/Science/304317_a_305646]
-
impurități totale. El se prepară prin topirea fontei pe un pat de oxid de fier într-un cuptor cu reverberație, în care flacăra este reflectată de acoperiș în material pentru a-l încălzi. Fonta topită este agitată, oxidul de fier oxidând carbonul dizolvat în dioxid de carbon iar sulful, fosforul și siliciul trec în zgură. Pe măsura ce impuritățile sunt îndepărtate, punctul de topire al fierului crește și masa devine mai păstoasă. Ea este îndepărtată din furnal și bătuta cu ciocane
Fontă () [Corola-website/Science/312698_a_314027]
-
și accelararea particulelor fine rezultate. Capul de pulverizare conține o cameră de combustie toroidala, cu o inserție catalitică din ceramică pentru a stabiliza arderea, unde are loc arderea propilenei. Gazele de ardere formează un jet supersonic lipsit de oxigen (nu oxidează metalul topit) direcționat spre zona arcului electric. Metalul topit, rezultat în arcul electric format între cele două sârme, este atomizat și accelarat spre un substrat (piesă) unde se depune și se răcește rapid formând acoperirea. Aici poți să vezi: http
Metalizare prin pulverizare () [Corola-website/Science/312357_a_313686]
-
in știița materialelor. Baza chimiei, se poate spune și așa, a fost pusă când omul a descoperit focul. Focul a fost considerat o forță mistică ce avea puterea de a transforma o substanță în altă. Noi știm astăzi că focul oxidează elementele. Focul a fost unul dintre primele interese ale omului primitiv, producând fenomenul de descoperire a primelor elemente chimice, anume fierul, cuprul și alte materiale, ca sticla. După aurul a fost descoperit, devenind unul dintre cele mai remarcate metale prețioase
Chimist () [Corola-website/Science/309630_a_310959]
-
5.Chemosinteza-1.bacterii sulfuroase-activează pe fundul unor ape stătătoare. Unele oxideazaH2S până la S;altele duc oxidarea până la H2SO4, astfel se elimină din mediuH2S toxic și se form depozitele geologice de sulfați, mai ales gips 2.bacteriile nitrificatoare-soluri și ecosisteme acvatice;oxidează amoniacul
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
oxizi de azot și eliberează hidrocarburi din combustibilii nearși. Razele solare fac ca oxizii de azot și hidrocarburile să se combine și să transforme oxigenul în ozon, un agent chimic care atacă cauciucul, rănește plantele și irită plămânii. Hidrocarburile sunt oxidate în substanțe care se condensează și formează o ceață vizibilă și pătrunzătoare. Majoritatea poluanților sunt eventual „spălați” de către ploaie, zăpadă sau ceață, dar după ce au parcurs distanțe mari, uneori chiar continente. În timp ce poluanții se adună în atmosferă, oxizii de sulf
Poluare () [Corola-website/Science/310466_a_311795]
-
substanțe anorganice (ex. H, HS, S, HNO, Fe, NH). Ea este specifică unor bacterii. Procesul de chemosinteză are o importanță deosebită în circuitul materiei și energiei în ecosistem, în ciclurile biogeochimice etc. Bacteriile chemoautotrofe, după substanțele minerale pe care le oxidează, pot fi de mai multe tipuri: bacterii sulfuroase, bacterii nitrificatoare, hidrogen bacterii, bacterii feruginoase (ferobacterii), bacterii metanogene. Chemosinteza se desfășoară în două etape: Chemosinteza a fost descrisă pentru prima oară în 1890 de biologul ucrainean Serghei Vinogradski. Diferențele dintre chemosinteză
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
plante. Cei mai numeroși reprezentanți aparțin genului "Thiobacillus" (= "Acidithiobacillus"). Alte specii de bacterii sulfuroase: "Desulfuromonas", "Desulfobacter", "Beggiatoa". Bacteriile sulfuroase pot fi clasificate în: Bacteriile "Beggiatoa" și "Thiothrix" sunt găsite în izvoare termale care conțin hidrogen sulfurat (HS), pe care îl oxidează la sulf: Când rezervă de hidrogen sulfurat este terminată, sulful depus este oxidat în sulfat. Bacteriile "Thiobacillus thioparus" pot oxida hidrogenul sulfurat (HS), precum și tiosulfații (SO) și tiocianații (SCN). O altă bacterie "Thiobacillus thiooxidans" obține energia prin oxidarea sulfului liber
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
sulfuroase: "Desulfuromonas", "Desulfobacter", "Beggiatoa". Bacteriile sulfuroase pot fi clasificate în: Bacteriile "Beggiatoa" și "Thiothrix" sunt găsite în izvoare termale care conțin hidrogen sulfurat (HS), pe care îl oxidează la sulf: Când rezervă de hidrogen sulfurat este terminată, sulful depus este oxidat în sulfat. Bacteriile "Thiobacillus thioparus" pot oxida hidrogenul sulfurat (HS), precum și tiosulfații (SO) și tiocianații (SCN). O altă bacterie "Thiobacillus thiooxidans" obține energia prin oxidarea sulfului liber (S), tiosulfaților și tiocianaților direct în acid sulfuric (HSO). Ele se găsesc în
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
fi clasificate în: Bacteriile "Beggiatoa" și "Thiothrix" sunt găsite în izvoare termale care conțin hidrogen sulfurat (HS), pe care îl oxidează la sulf: Când rezervă de hidrogen sulfurat este terminată, sulful depus este oxidat în sulfat. Bacteriile "Thiobacillus thioparus" pot oxida hidrogenul sulfurat (HS), precum și tiosulfații (SO) și tiocianații (SCN). O altă bacterie "Thiobacillus thiooxidans" obține energia prin oxidarea sulfului liber (S), tiosulfaților și tiocianaților direct în acid sulfuric (HSO). Ele se găsesc în soluri care conțin sulfuri elementare și fosforite
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
oxidarea sulfului liber (S), tiosulfaților și tiocianaților direct în acid sulfuric (HSO). Ele se găsesc în soluri care conțin sulfuri elementare și fosforite. Bacteria "Thiobacillus denitrificans" poate folosi nitratul (NO) în loc de oxigen Bacteriile nitrificatoare sunt bacterii chemoautotrofe din sol care oxidează biologic amoniacul (NH) în nitriți (nitritbacterii) și pe acesta în nitrați (nitratbacterii). Acest proces se numește nitrificare. Amoniacul se formează în prezența altor bacterii saprofite, care descompun substanțele organice. Bacteriile nitrificatoare participă la ciclul biogeochimic al azotului. Nitrit bacteriile sunt
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
în nitriți (nitritbacterii) și pe acesta în nitrați (nitratbacterii). Acest proces se numește nitrificare. Amoniacul se formează în prezența altor bacterii saprofite, care descompun substanțele organice. Bacteriile nitrificatoare participă la ciclul biogeochimic al azotului. Nitrit bacteriile sunt bacterii nitrificatoare care oxidează amoniacul (NH) în nitrați (NO). Reprezentative sunt genurile "Nitrosomonas", "Nitrosococcus", "Nitrosospira", "Nitrosolobus", "Nitrosogloea". Nitrat bacteriile sunt bacterie nitrificatoare care oxidează nitriții (NO) în nitrați (NO). Sunt reprezentative genurile "Bactoderma", "Nitrococcus", "Nitrocystis" și "Nitrobacter". Aceste reacții de oxidare sunt exergonice, adică
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
bacterii saprofite, care descompun substanțele organice. Bacteriile nitrificatoare participă la ciclul biogeochimic al azotului. Nitrit bacteriile sunt bacterii nitrificatoare care oxidează amoniacul (NH) în nitrați (NO). Reprezentative sunt genurile "Nitrosomonas", "Nitrosococcus", "Nitrosospira", "Nitrosolobus", "Nitrosogloea". Nitrat bacteriile sunt bacterie nitrificatoare care oxidează nitriții (NO) în nitrați (NO). Sunt reprezentative genurile "Bactoderma", "Nitrococcus", "Nitrocystis" și "Nitrobacter". Aceste reacții de oxidare sunt exergonice, adică cu eliberarea de energie. Energia eliberată este utilizată de către bacterii în fosforilarea și reducerea ulterioara a CO din compușii organici
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
Sunt reprezentative genurile "Bactoderma", "Nitrococcus", "Nitrocystis" și "Nitrobacter". Aceste reacții de oxidare sunt exergonice, adică cu eliberarea de energie. Energia eliberată este utilizată de către bacterii în fosforilarea și reducerea ulterioara a CO din compușii organici. Hidrogen bacteriile sunt bacterii care oxidează hidrogenul cu eliberare de energie. Sunt reprezentate de "Bacillus pantotrophus" și sunt răspândite în medii puțin aerate (gunoiul de grajd, solurile mlăștinoase, tinoavele și apele stătătoare), în care are loc punerea în libertate a hidrogenului (H) prin fermentarea celulozei și
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
medii puțin aerate (gunoiul de grajd, solurile mlăștinoase, tinoavele și apele stătătoare), în care are loc punerea în libertate a hidrogenului (H) prin fermentarea celulozei și care conțin și dioxid de carbon și oxigen. Bacteriile feruginoase (ferobacteriile) sunt bacterii care oxidează sărurile feroase (Fe) în compuși ferici (Fe). Bacteriile feruginoase sunt răspândite în soluri și ape care conțin compuși ai fierului. Sunt reprezentate de genurile "Leptothrix", "Crenothrix", "Cladothrix", "Gallionella", "Spirophyllum ferrugineum", "Ferrobacillus". Precipitatul de hidroxid feric este depozitat în afara acestor bacterii
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
roșiatică a apei. Bacteriile feruginoase contribuie la formarea zăcămintelor de fier de pe fundul lacurilor și al mlaștinilor. Unele se pot înmulți în tuburile de fier ale conductelor de apă pe care le astupă. În lipsa sărurilor feroase, unele bacterii feruginoase pot oxida și săruri manganoase formând zăcămintele de mangan. Bacteriile metanogene sunt bacterii obligat anaerobe producătoare de metan. În prezența unor catalizatori celulari ele reduc dioxidul de carbon (CO) în metan (CH) în condiții anaerobe: Sunt reprezentate de genurile "Methanobacillus" și "Methanothrix
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
vegetale. Ele sunt importante pentru producerea de biogaz. Bacteriile metanogene formează cantități mari de gaz metan în straturile profunde de nămol din apele stătătoare, care se ridică sub forma unor bule la suprafața apei. Bacteriile metanice (metanobacteriile) sunt bacterii care oxidează metanul (CH) în dioxid de carbon (CO) cu eliberare de energie. Sunt reprezentate de genul "Methanomonas".
Chemosinteză () [Corola-website/Science/304753_a_306082]
-
multe feluri. Reacționează cu majoritatea nemetalelor la temperaturi ridicate: niobiul reacționează cu fluorul la temperatura camerei, cu clorul și hidrogenul la 200 °C, si cu azotul la 400 °C, rezultând compuși ce sunt frecvent interstițiali și nonstoichiometrici. Metalul începe să oxideze în aer la 200 °C, fiind rezistent la coroziunea amestecurilor de metale alcaline și a acizilor, incluzând aqua regia și acizii clorhidrici, sulfurici, nitrici și fosforici. Niobiul e atacat de către acidul fluorhidric și amestecurile de acizi fluorhidrici/nitrici. Deși niobiul
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
ar fi motorul principal al Modulelor Lunare Apollo, e aliajul de niobiu C-103, care constă în 89% niobiu, 10% hafniu și 1% titaniu. Alt aliaj de niobiu a fost folosit pentru duză Modulului de Serviciu Apollo. Precum niobiul e oxidat la temperaturi de peste 400 °C, un înveliș de protecție e necesar pentru ca aceste aplicații să împiedice aliajul să devină sfărâmicios. Aliajele de niobiu-germaniu (), niobiu-staniu () precum și cele de niobiu-titaniu sunt folosite că fire supraconductoare de tip ÎI pentru magneții supraconductori. Acești
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]