3,713 matches
-
și nu se află nime. E cineva afară și numai eu o știu Când îl aud cum crește din noapte și târziu. E cineva afară și nu pot să-l găsesc Să-l blestem să asculte ce simt când îl pândesc. E cineva afară și anii cresc mereu Și mi se pare,-n ceață și-n toamnă, că sunt eu. Vânatul regal Era un stol de lacrimi, de sunet și culoare, De forme neștiute arteziind solemn, Un templu de tăcere, lumină
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
amănunțită a unor documente sau produse artistice, fără evaluarea impactului real al acestora în epocă, face lectura dificilă și, în final, lipsită de relevanță. Mărturisesc sincer că am citit cu mare dificultate acest volum, tentația de a abandona m-a pândit la tot pasul, iar după ultimul rând, primul gând care mi-a venit în minte a fost cel al lui Eugen Negrici, legat de volumul său despre poezia în comunism: Totuși, la sfârșitul acestui volum, îngrețoșat de amploarea degradării poeziei
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
gîtuită de emoție, deși se străduia să pară la largul lui, și scoate niște pagini dactilografiate. Începe să citească din "La ușa domnului Caragiale" și treptat își dă drumul la voce. Sudoarea de pe frunte îi dispare treptat. Noi care-l pîndeam să ne confirme presupunerile, mai întîi tăcem, adică ne abținem să rîdem, ca să nu ne pară rău că l-am încurajat. Pînă cînd unul dintre noi pufnește, în timp ce Croh, care nu lua parte la conspirația noastră preventivă, zîmbea tot mai
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
Vînători cu Ceaușescu) De mirare că niciunul dintre artiștii acelui timp n-a cugetat să imortalizeze, spre folosul și desfătarea posterității, izbînzile marelui Nimrod al României. Am fi putut admira astfel o superbă tapiserie cu Ceaușescu cățărat într-un prepeleac, pîndind cu pușca la ochi sosirea unui urs cvasidomestic, deprins de mult să-și capete, prin grija tandră a cabanierului, tainul hranei cea de toate zilele; paralel cu scara prepeleacului, ar fi strălucit în soare un magnific tub de inox, destinat
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
muchii,/ L-adună Dumnezeu la brâu;/ Cum jupuindu-se pământul/ Devine transparent,/ Ca-n trupul unui râu,/ Prin care El/ Se uită mai atent" (Prin apa milei). De altfel, însuși focul este mereu amenințat cu stingerea acvatică, iubirea este fatidic pândită de melancolie, de înaintarea vremii, cu universala-i disoluție: "Acum când știm/ că trupurile noastre vor deveni/ Mai transparente/ E timpul chiar de noi să râdem,/ De gândurile noastre desuete (...) Dă-mi un sărut și-atât,/ Aroma de smochine coapte
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
-se geometric, peste întreaga suflare a țării. îi găseai nelipsiți în întreprinderile industriale, în administrația și instituțiile de stat, în armată, vai, în biserică, în cultură, în învățământ, în presă, până pe scara și palierele blocului. Nu te puteai mișca. Ei pândeau și aflau totul, alimentând sute de mii, dacă nu milioane de dosare, în care tu, cetățean pașnic, nemaivorbind în situația când intrai în anchetă, să spui și laptele pe care l-ai supt de la mamă. Instrumentul pe care l-a
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
deîndată ce iese din Gara de Nord. Cere găzduire la o mătușă, dar aceasta se teme că putea fi un evadat. Sectoristul vrea cât mai repede să scape de el, de frică să nu aibă în grupul de blocuri pe care le pândea "un dușman al poporului." Florin Pavlovici încearcă să-și revadă un bun prieten, ajuns acum ziarist la organul Securității "în slujba patriei". Ca să evite întâlnirea cu fostul deținut politic, se internează în spital. Un altul (Nichifor Pietriș), care fusese bătut
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
un aer afectat cu voioșie, de militar în termen bine dispus ce-și fredonează disponibilitatea: Creierul spălat regulamentar și inert / se obține cu săpunul cazon / Fluierăm cu arcada spartă / trufia marelui nostru pluton // Târâm și târâm gamela prin glod / foamea pândește-n deșert / soldat ascultă comanda la mine / astăzi avem marmelăzi la desert // Ieri ai scris o carte poștală acasă / mâine învățăm idealul de nap / V-am dotat în ranița voastră / cu înlocuitorul de cap" (Creier spălat). Totul pare simplu, scăldat
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
de secol). E reluat dialogul polemic cu contemporaneitatea. Oripilat de neașteptatele mizerii ale "democrației", autorul, devotat prin vocația sa clipei actuale, se desparte circumstanțial de prezent: "Stau în acest oraș plutitor pe aluviunile proștilor / sânt și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace / de un acordeon cu burduf spart // Și lăutarii cântă tot mai îndrăcit / eu le-am lipit pe frunte suta de mii // Scufundat la o mie de leghe sub crusta impură / în cel mai adânc amânat
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii/ Urca domol cireada de buburuze roșii,/ Umflați cu știr și șteve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii./ Plesneau muștele-n baligi de zeamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele./ Pătrunși de rostul vremii și-a scurgerii acestei,/ În cele șapte zile și nopți din săptămână,/ Ei așteptau să prindă ulcioarele smântână, Evlavioși, cu gândul
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
vorba de onanism! Inspirația mea, cît este, nu e livrescă. Iubesc fîntîni și țigle, case în care nu știu cine locuiește, de pe la periferia orașului, în amurg, cînd grămezi de copii se învîrt ținîndu-se de mînă și intonează muzical frînturi de versuri absurde, pîndesc îndrăgostit pompe care picură la infinit pe pietrele lustruite, garduri dărăpănate, casa memoriala a lui George Topîrceanu, mașina lui Ursachi pusă pe un soclu la Casa Pogor, penitenciarul de maximă siguranță, unde am recitat poezii Tatianei Popovici, amanta și complicea
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
cenușă, o mașină a firmei de pompe funebre Anthony, cea care s-a ocupat de serviciile funerare în cazul lui Sergiu Nicolaescu, a adus un sicriu cu un decedat oarecare la crematoriu, în jurul orei 10.00. Nimeni dintre cei ce pândeau afară nu a bănuit că Dana a creat o diversiune: în mașina funerară se afla și un reprezentant al familiei Nicolaescu. Acesta a avut misiunea secretă de a merge la conducerea crematoriului și, cu mare discreție, să facă formele pentru
Diversiunea pe care ar fi făcut-o Dana Nicolaescu, la crematoriul Vitan-Bârzeşti by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72908_a_74233]
-
pricepere, persuasiune, delicatețe", ceea ce îl făcea să-și dorească de fiecare dată "să nu se mai termine", Radu ajunge s-o considere o "tîrfă", o curvă bătrînă și "femeia tuturor", pe care el, "un bou bovaric la vîrsta cînd te pîndește pensia" și o "vită tîmpită", continua să o iubească. O iubire care se va solda în cele din urmă cu o comoție cerebrală și internarea în spital, - scene de neuitat. Cîte ceva despre celelalte personaje care gravitează în jurul celor doi
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
își ascundea privirea sub aripă) Dubla flăcările candelabrelor cu șapte brațe Răsfrângând lumina pe masă-n timp ce Lucirea podoabelor ei se-nălța s-o întâlnească, Din casete satinate în belșug vărsate În fiole de fildeș și sticlă colorată Destupate, pândeau parfumurile ei stranii, sintetice, Sub formă de-unguent, pudr'au lichid, tulburau, amețeau Și înecau simțu-n miresme, stârnite de aerul Ce le împrospăta de la fereastră, urcau Îngrășând prelungile flame-ale lumânărilor Și-aruncau fumu-n laquearia Dând viață modelului de pe tavanul lambrisat
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
-i atinse de ale soarelui ultime raze Și pe divanu-i (ce noaptea îi e pat) de-a valma-s aruncate Ciorapi, papuci, maieuri și corsete. Eu, Tiresias, batran cu sâni ridați Văzut-am scena, și proroocit-am restul - Și eu îl pândeam pe oaspele așteptat El, tânărul bubos, sosește Conțopist la un mic agent imobiliar, cu o privire îndrăzneață Unul din cei de jos, căruia siguranța îi stă Ca o pălărie de mătase unui milionar Bradford Vremea-i propice, după cum ghicește, Masa
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Ministerul Sănătății a emis un comunicat de presă în care atenționează populația asupra pericolelor care pândesc în piscine, bazine sau ștranduri. Specialiștii avertizează că în apă din piscine se găsesc bacterii, virusuri, paraziți și ciuperci, care pot genera infecții localizate, cel mai frecvent la nivelul pielii, ochilor, urechilor și tubului digestiv. Chiar si in piscinele atent
Află ce boli poţi lua de la piscină. Vezi recomandările Ministerului Sănătăţii () [Corola-journal/Journalistic/71125_a_72450]
-
conformiste, conservatoare (ca să epuizez triada bunului neocon...). Chiar aș fi curios să văd cum se înșurubează istoria lui Vert-Vert în concepția inflexibilă a celui despre care mai aflu că "denunță nociva stângă și falsa dreaptă, atrage atenția asupra riscurilor care pândesc noua generație, se declară Ťpopulistť (în sensul de aparținător poporului), critică Ťelitať și ideea de Ťintelectualť, nu dă sfaturi, nu dă rețete, dar îndeamnă: nimic fără Dumnezeu!" Dacă nu mă înșel, în poemul lui Gresset și-a găsit inspirația și
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
pur și simplu, ci ca un pictor care scrie, maniera de lectură căutînd cu tot dinadinsul să-l descopere în textul literar, abia camuflat, pe artistul plastic, așa cum s-a conturat el deja. Riscul unei asemenea lecturi, previzibile și opace, pîndește inevitabil și ipostaza inversă, aceea a scriitorului care pictează, în care se înscrie și expoziția de pictură și grafică, prima de o asemenea anvergură deschisă în România, pe care Galeria Dialog i-a organizat-o celebrei poete Gabriela Melinescu. Cele
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
o aură patologică; 5) există pacienți care își ascund boala de teama stigmatizării - de pildă depresivii sau schizofrenicii; 6) o familie întreagă se poate trezi stigmatizată din cauza unui membru care suferă de epilepsie sau schizofrenie; 7) concluzia revistei Semper: "stigmatizarea pîndește la toate colțurile străzii și noi trebuie să dăm dovadă de vigilență activă, atît în viața privată cît și în cea profesională, pentru a-i bara calea" (prof. dr. Dominique Pardoen de la Spitalul Erasmus). Cu o astfel de "vigilență activă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
de mii. Pentru-o palmă, cred că-i destul. Să-ți fie primit și ție, și lu' mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: - Nu știu, Adriene, mă f... Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
la Teatrul Rustaveli din Tbilisi, și el restaurat, admirasem aurul de acolo fiindcă părea un aur vechi, un aur stins, un aur pe care timpul își lăsase amprenta, un aur asemenea celui folosit la restaurarea teatrelor italiene. Primejdia "noului" îi pândește pe toți restauratorii; cum aș putea uita vreodată cu câtă repulsie am redescoperit splendida sală a Operei din Budapesta după o restaurare neglijentă, făcută în pripă: ai fi zis că o mânjise cineva peste tot cu o imitație de aur
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
cultura franceză continuă să respire prin plămâni sănătoși, chiar dacă ea nu ne mai spune aproape nimic în comparație cu marile modele stabilite tocmai între zidurile istorice ale Parisului. Cazul francez e pilduitor și din acest punct de vedere: al eșecului care ne pândește atunci când calitatea și cantitatea nu sunt dublate de flexibilitate. Toți cei care s-au ocupat sistematic de analiza de adâncime a produselor culturale franceze de astăzi au subliniat previzibilitatea, întoarcerea spre sine, localismul încăpățânat a ceea ce ne oferă cartea, filmul
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
naratorul acestor rînduri, scriind pentru poză, de bună seamă, că e mahalagesc să fii interesat, și rafinat să te abții? Tot ce se poate, de vreme ce, pentru un om liber, într-un oraș liber, văzînd și îngăduind multe, curiozitatea de a pîndi o arătare ciudată, semănînd a femeie, dar avînd inelele și mirosul lui sir Aubrey de Vere, e taxată drept "josnică". Și, totuși, cu neputință de stăpînit, pentru aristocratul discret, rîvnind însă la fojgăiala de certitudini ale celor din plebea multe
Confuzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7487_a_8812]
-
fragmentele ce formează Cuvântul din cuvinte își câștigă o necesară autonomie unele față de altele. Diversitatea naratorilor nu este, așadar, strategică, și nu se cere interpretată "cabalistic". Ceea ce apare evident este doar unitatea de viziune a textelor. Amara butadă traduttore-traditore ne pândește pe toți. Începând cu titlul ( în 1975, când a publicat cele două bucăți în Cahiers de L'Est, Monica Lovinescu ar fi înlăturat ultimul s din Mots ŕ Mots, dacă nu l-ar fi dorit scris așa, iar dacă acesta
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
gloriei; 4) singura cale de progres spiritual este ura de sine; 5) omul e condamnat la nefericire, nefericire ilustrată prin trei stări fundamentale: inconstanța, plictiseala și neliniștea. "Omul lui Cioran suferă de aceleași metehne ca și omul lui Pascal, e pîndit de aceeași înspăimîntătoare triadă alcătuită din neliniște, inconstanță și plictiseală, e minat în profunzime de un teribil sentiment al absurdului și de aceea se străduiește din răsputeri să-și mascheze abisul, să ascundă teama care îl macină, rămînînd cît mai
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]