1,945 matches
-
a Întâmplat În creșă, pentru că m-am dus direct acolo și n-am mai ieșit decât atunci când poliția ne-a trimis pe toți acasă. Țineam puloverul În brațe cu atâta grijă, de parcă ar fi fost pruncul care-i creștea În pântec. Nu-l privisem mai mult de o secundă, dar eram sigură că pe poale aveam să găsesc câteva picături de sânge. Sângele Lindei. — Vă rog, am zis, nu e nevoie să vă scuzați. Absolut deloc. 23 În camera imensă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
odată cineva, cu mare seriozitate, directorului Institutului, Vernon Chalmers, care a încropit pe dată, ținând-o în rezervă, o mică monografie asupra efectului terapeutic al sunetului. Zăpăcit, aproape amețit de zgomotul pe care nu-l auzea, John Robert plutea, cu pântecul lui uriaș, ca de balenă albă, înainte. Mâinile mari, ca niște labe înotătoare, i se mișcau ici-colo în spațiul bazinului, ținându-l la suprafață, în timp ce apa fierbinte curgea din robinete, la o temperatură controlată de patruzeci și două de centigrade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Că n-o să-i facă lui statuie. Prin cîmpul vieții, milenar, Nu-și taie drum, ci cărăruie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie, Să se implice-n chip plenar. Închis ca într-o cetățuie În egoismul său primar, Doar pîntecului tributar, Nici sufletul nu și-l descuie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie.
RONDELUL NEIMPLIC?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84331_a_85656]
-
un tricou pe el și o jachetă subțire de bumbac. Când și-a ridicat tricoul ca să se scarpine absent pe burtă, Sheba a văzut cum osul pelvian îi ieșea în afară, creînd o gaură largă și puțin adâncă chiar deasupra pântecului. Uitase că așa arată corpurile bărbaților foarte tineri, zicea ea. — Ați primit, deci, desenul? a întrebat Connolly. — Poftim, a mimat ea supriza, vrei să spui că de la tine era? Connolly a dat din cap rușinat, că da, cam așa ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din greșeală simți o tulburare plină de pofte direct în vintre. Am stat pe bănci în parcuri și în metrouri și pe scaune de școală simțind toată acea încărcătură de dragoste nefolosită, de dragoste fără obiect ca o piatră în pântec, până când am fost sigură că pot să urlu și să cad, biciuită, la pământ. Despre toate astea, Sheba și cei ca ea nu știu nimic. — Asta este, a zis Bangs, cu un mic gest de prezentare, deschizând ușa din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase de camuflaj, iute, dînd din antenele lor de gîngănii, cu binoclul clăti nîndu-li-se la gît, deasupra pîntecului țuguiat. Un maistru militar vine și-mi trage rîzÎnd un pumn În cască și Îmi spune ceva. Încerc să-i citesc pe buze. Nu mai zbiera? Sau: Nu mai fuma? Sau: Nu mai Înjura! Mă rog... e clar că Înjur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deplinei menopauze, sentimentele ei materne simțeau Într-adevăr nevoia de a se revărsa asupra unei ființe capabile la rîndul ei de afecțiune, cu atît mai mult cu cît nu se putuseră exprima la vremea potrivită În direcția unei odrasle proprii, pîntecul doamnei Agneta dovedindu-se, din păcate, neroditor. De aceea, binecuvînta coincidența fericită, sau cum să-i spunem, din ziua cînd destinul i-o scosese În cale pe doamna Delilah, ieșită la plimbare Împreună cu Boule de neige, și de asemenea, binecuvînta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
desigur, dar se hotărâse să-l țină pentru că suna ca o parte mai puțin cunoscută a corpului, predispusă la inflamare sau la umflături. —Simțiți vreun disconfort În partea asta? Întrebă doctorul pe un ton vioi, apăsând pe una din părțile pântecului ei. Mai avea puțin până să ajungă la partea internă a examenului, dar probabil că mai erau doar câteva clipe până atunci. Nu. Nu simt nimic. Puc! Asta făcea șapte cuvinte! Doctorul al cărui nume Îl uitase, deși era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai protejat ca Într-un pântec. Era refugiul ei, adăpostul ei când trecea prin vremuri grele. Știa, desigur, că era prea mic. Avea nevoie neapărat de un spațiu de birou unde să-și pună computerul și toate hârtiile care acum zăceau pe masa din sufragerie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să nasc În apă, cu lumini discrete, ascultând muzică de relaxare. Ochii i s-au lărgit de Încântare. —Rubes, nici nu-mi vine să cred cât de grozavă este profesoara asta. Mai Întâi le-a pus să exerseze respirația pentru pântec. Apoi a urmat salutul soarelui pentru a-și Încărca trupul cu energie. —Și săptămâna viitoare o să Începem lucrul la mantrele pentru naștere, care sunt bazate pe cântece tibetane. Dar asta nu e tot... S-a uitat Împrejur să verifice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se strâmbă: —Ronnie, suntem totuși la masă. —A, chiar, după ce mâncăm trebuie să vă arăt mulajul pe care mi l-am făcut după burtă. Mătușa Sylvia clipi nevenindu-i să creadă: —Poftim? Mi-am făcut un mulaj din gips după pântec. — Acum le-am auzit pe toate, spuse mătușa Sylvia clătinând din cap. — Am simțit că trebuie să fiu cumva recunoscătoare felului În care trupul mi s-a modelat pentru a face loc copilului. Adică, ai vrut să-ți rămână suvenir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ofere semințele pentru binele umanității“. — Dar embrionii nu au fost implantați În ea? — Nu. Au fost implantați În mine. Au fost trei la rând. Doi au murit devreme de tot. Copilul care a mai rămas l-am dus eu În pântec, iar ea a purtat peste tot o serie de burți false și a convins pe toată lumea că e gravidă. Doamne Sfinte, murmură Ruby. Îi aruncă o privire lui Chanel care vroia să spună „Vezi, ți-am spus că aveam dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fie și altele de care nu știu eu. Totul li se trage de la vanitate. Vă vine să credeți că femeile astea sunt atât de speriate că o să se Îngrașe Încât le pun pe alte tipe să le poarte copiii În pântec? — Fir-ar-să fie! icni Chanel. Deci așa-și păstrează siluetele. Nu riscă nici un moment. Alfie Începu să scâncească. Chanel Îl apucă de umăr, Îi șopti să nu mai plângă și Începu să-l frece ușor pe spate. Ruby stătea sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pătrundea Întruna, cu violență, fără să-i pese dacă ei Îi plăcea au ba, suferind Înfrigurat de nerăbdare atunci când, În puține minute de odihnă, nu se afla Între picioarele ei. Se arăta supusă și mă lăsa să mă războiesc, prin pântecele, sânii și gura ei, cu toate relele care mi se Întâmplaseră. Nu eram pur și simplu un soldățel stătut care vine În permisie și n-are altă grijă decât să-și ostoiască dorințele Înfrânate atâta amar de vreme; nu, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie, așteptarea, cu nerăbdare Înfrigurată, a Împreunării până la Sfârșitul Lumii. Toate astea Îmi fuseseră luate brusc, În câteva secunde, când Îmi spusese că n-o să mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
văd solzoasa și verdea coadă de gușter ce-ți iese de sub anteriu. Spune, ce facem? Cum se Împacă una cu alta credința În Dumnezeu și credința În Cel de Doarme?». Preotul a oftat din greu, și-a Încrucișat mâinile peste pântecul cel rotund, și-a mișcat - pentru cei care o puteau vedea - a nehotărâre coada care se freca fâșâind de dușumeaua de scânduri date cu motorină și În cele din urmă a grăit liniștit și senin, cu o Înțelepciune pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca un bărbat, ci precum un părinte sau frate mai mare. Nu apucă să-i mângâie părul răvășit: dinspre gura grotei Înainta către ei potera ce trebuia să-i pedepsească pentru furt. Apucă să simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el are personal, autentic, nu îi transformă versurile în simple pastișe. Ciclurile de poeme se centrează pe o imagine sau pe un simbol. În Sărbători trupești laitmotivul este dansul, și titlurile sunt sugestive: Danț pe aproape de păcat, Melodie pentru dansul pântecului. În Vedenii sălbatice poetul recurge la imagini a căror simbolistică trimite spre peisajul autohton, ca fundal al unor ocupații ancestrale: culesul viei, poveștile ce „curg în ulcele”, „raiul turnat într-un picior de plai”, „câmpuri împușcate cu flori neîncepute”, iezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
din nori pe vertebre și nu se/ Aud decât lacrimi izbite în nuduri”; „Pe țărmul de briliant și borangic/ Iubita mea, te-a azvârlit sărmanul,/ Precum la circ, în pauză, un pitic/ Își șterge de pe față sulimanul.// Din al tău pântec galben, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:/ Mațe de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!// Iubita mea, și ești o cantilenă/ topită în grăsime de balenă/ Când soarele se varsă în adânc,// De marmoră și silex
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
mai trăiești. HERRMANN: Bine, dar asta nu a fost decât o glumă născocită, pentru că tu te-ai purtat așa de vesel cu mine! DOAMNA WURM (Țipă): Ține-ți gura murdară în păcatul tău. Taică-tu mi-a săpat groapa în pântec. (Herrmann tresare și lasă să-i scape o farfurie, care bineînțeles că se sparge. Amândoi înlemnesc) DOAMNA WURM (cu încetineală măsurată): Din farfuria pe care tocmai ai necinstit-o și-a mâncat tatăl meu ultimul griș din timpul cancerului. În
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grai, porcii ăștia mici și răi. L-au mințit pe d-l inspector școlar că Schweindi al meu vrea să se joace cu puțicile puștanilor ăștia criminali. FOTZI (țopăie până la Schweindi): Rog bani pentru muzică. (Schweindi se uită plictisit la pântecul lui Fotzi îi dă o monedă. Același șlagăr și același joc al Cârciumăresei) HASI: Și când colo, Schweindi al meu nu o iubește decât pe Hasi și mâncarea bună și viața frumoasă cu totul, care trăiește în corpul lui Schweindi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și-o tragă bine, dar poate să lovească bine și să facă, ca și cum ar putea să și-o tragă bine. Asta știe și cârciumăreasa, dar ea simte nevoia să lovească și ea, și numai atunci simte că i se udă pântecele, când ea înseși e lovită. Sunt deasupra tuturor. Am murit la căcățita mea naștere, dar probabil am fost atunci mituită, ca să renasc, și să mă prefac ceea ce sunt, și să vă fac o bucurie. Că fiecare vrea să vadă cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
chiar poporul cel mai adevărat, nu-i așa, iubire? KARLI: Suntem blestemați. Suntem blestemați să înfulecăm tot ce ne stă în față de la sine. FOTZI: Noi suntem oameni și trebuie să rămânem oameni până la sfârșitul vieții. Trebuie să ne dezbrăcăm pântecele și să-l arătăm, pentru că în mijlocul omului arde, cât e ziua de lungă. Trebuie să arătăm mijlocul, pentru că ochii omului și mâinile omului trebuie să fotografieze fără încetare. Dezbrăcați-vă, spune viața oamenilor. De tot? întreabă omul. De tot, spune
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
al pământului trebuie că mă cunoaște Fiecare copac bun de spânzurat Pe un drum de țară mocirlos Pe care s-au bușit unul în altul două boturi ude de câine Până când le-a crescut o piftie între ei Pantaloni umpluți Pântec umplut Carne de cazan grasă și șoric Câțiva viermi Un ficat mare și soios ca să-l dai pe gât Și câteva boabe de piper Așa a fost Sepp Botdejigodie Pus la putrezit din naștere și nemuritor Nemuritor ca unul care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Somn și pe A locui le distruge... Aș fi eu un Stigmatizat neomenos care trăiește permanent cu cei Absenți și de fapt speculativ se omoară. Este întrebarea unui obraz pus pe un pântece cu indiferența unui cer albastru față de originea Pântecelor și a Obrazurilor, sau faptul concret al unui echilibru care luminează prietenos propriul Obraz pe un anume ales Pântece. Orice formă de echilibru este prin claritatea existenței sale o catastrofă a simțurilor care-i lovește pe Oameni care sunt Aproapele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]