839 matches
-
1835). Cuza a avut un rol important și mari merite în Revoluția română de la 1848, a făcut parte din Comitetul revoluționar moldovean. După revoluție este numit președinte al judecătoriei Covurlui (1849-1851), apoi director al Ministerului de Interne și, în 1856, pârcălab de Galați. Este reintegrat în armată, avansând repede până la gradul de maior. La 5 ianuarie 1859 este ales domn, la Iași, și la 24 ianuarie 1859 la București, devenind Domnul Unirii Principatelor Române (1859-1866). „După terminarea votării, începu despoierea urnei
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
împrietenește cu Mihail Halici. Urmează dreptul la Universitatea din Altdorf, de lângă Nürnberg (pe când studia acolo și Leibniz), susținându-și doctoratul în 1666, cu teza De Aequitate. Întors în țară, se dedică unei lungi cariere politice și administrative, fiind din 1679 pârcălab la Turnu Roșu, în 1681 notar, apoi consilier al principelui Mihai Apafi, judecător regal la Sibiu; în 1686 primește titlul de comite al sașilor. Poet talentat, poliglot, istoric al sașilor și reprezentant al umanismului din Transilvania, F. scrie versuri (epitafuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
căuzași soarta de exilat. E ales, la Cernăuți, președinte al comitetului revoluționar restrâns. În 1849 Nicolae Bălcescu îl propune drept șef al emigrației române în străinătate, însă N. nu acceptă. Întors acasă, face propagandă pentru Unire. În 1851 este numit pârcălab de Covurlui, iar în 1854 funcționează ca șef al Departamentului Lucrărilor Publice. Trimis în anul următor în fruntea unei delegații, la Viena, pentru a susține cauza Principatelor și drepturile de autonomie, își inaugurează o carieră diplomatică eminentă. Agent al țării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
spune că, la traversarea Nistrului, a plătit bir moldovenilor, bir pe care și-l împărțeau, la încheierea socotelilor, nu cu rușii, ci cu "litvanii". Eminescu dă multe exemple de călători străini care fac mărturisiri de acest fel, dovedind, totodată, că pârcălabii Chiliei, Hotinului, Cetății Albe erau mari boieri ale căror nume n-aveau nimic tătărăsc: Manoil, la Hotin, Stanciu, la Cetatea Albă, Albul Spătar, Ioan Băiceanu, Hodeo Crețul, Oanea Pântece, Tudor Vascanu, Giurgea lui Gaură, "tot nume... tătărăști de boieri de
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Mai înaintea lor, Maria (sau Marica, așa cum apare într-un act publicat în Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vol. XIX, p. 240, unde este pomenită împreună cu surorile ei Nastasia Ciolpăneasă, Anghelina păhărniceasă și Grozava visternicească), fiica lui Lupe Huru (Hurul), pârcălab de Hotin între 1572 și 1574, luase în căsătorie pe Ion Vodă cel Viteaz (faimoasa nuntă făcută în postul cel mare, împotriva căreia protestează Azarie; cronicarul călugăr îi află voievodului ce a fost „ca un nour întunecos” deasupra Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
călăilor, sunt un produs al fanteziei: „atuncea zic să fie zis Ion Vodă: Caută că eu multe féliuri de morți groaznice am făcut, iară această moarte n-am știut să o fi făcutț”.) Maria (sau Marica), fiica lui Lupu Huru, pârcălabul de Hotin (cu care Ion Vodă se însurase - nu uită Azarie să spună - în Postul Mare) a rămas văduvă. Vom mai afla semne de la ea prin hrisoave. Uciderea lui Ion Vodă cel Viteaz a fost, negreșit, o demonstrație de forță
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Afumați i-a trecut bucatele „pe seama domniei” (căci a furat 400 de galbeni din vistieria lui Neagoe Basarab). Ca să nu mai vorbim de șirul de viteji căzuți în luptele lui Ștefan cel Mare. La Pârâul Alb, în 1476, a murit pârcălabul Luca175, vornicul Hrană, poate (însurat, un fiu al lui va ajunge și el mare vornic)176, vornicul Badea, pârcălabul Buhtea 177. Șendrea, portar al Sucevei și cumnat cu Vodă (era căsătorit cu Maria), va muri și el la Râmnic, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu mai vorbim de șirul de viteji căzuți în luptele lui Ștefan cel Mare. La Pârâul Alb, în 1476, a murit pârcălabul Luca175, vornicul Hrană, poate (însurat, un fiu al lui va ajunge și el mare vornic)176, vornicul Badea, pârcălabul Buhtea 177. Șendrea, portar al Sucevei și cumnat cu Vodă (era căsătorit cu Maria), va muri și el la Râmnic, în 1481178. în Moldova, hatmanul Isac Balica, cel însurat cu Nastasia, fiica marelui vornic Nestor Ureche (era, deci, cumnat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unui Voievod „tiran”, „vărsătoriu de sânge”, dar victorios. „între cei morți la Cornul-lui-Sas s-au mai aflat Isac Balica, cumnat cu Grigore Ureche, căci o ținea pe Nastasia, sora aceluia, și grecul Chiriță Dumitrache Paleologu, cel însurat cu Maria, fiica pârcălabului Gheorghe Lozonschi; era deci cumnat cu Ieremia Movilă 187.) Așa cum s-a întâmplat cu cei înfrânți de același Ștefan Tomșa al II-lea la Fântâna lui Păcurar, în octombrie 1615: Ursu Bărboi, ă mare vornic, însurat cu Anghelina, fiica lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Pribeagul, învins și ucis la Fântâna țiganului 212 și pe banul Toma din Pietroșani, însurat cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat 213), dar și pe marele logofăt Vlaicu din Pricani (a înfiat, neavând copii, un fecior al fratelui său, Mihnea pârcălabul), cel care o vreme i-a fost credincios 214 ori (tot în 1536 ca și pe banul Toma) pe marele logofăt Tudor din Drăgoești (era căsătorit cu Dumitra, fiica lui Dimitrie Ghizdavăț), bănuindu-l de „hiclenie”215. Și Vlad Vintilă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost soția marelui logofăt Vâslan Furcovici, socotit hiclean de Voievodul Vlad Vintilă și ucis din această pricină înainte de 11 ianuarie 1535. Urmașele lui Vlad Voievod Călugărul și cei din apropierea lui apar frecvent în compunerea unor familii ale marilor dregători. Pârcălabul Gherghina era frate cu Doamna Rada a lui Vlad Călugărul, iar fiica lui, Hrusana, a fost măritată cu Drăghici Craiovescu (fiul lui Danciu zis Gogoașe), cel care a nutrit la un moment dat visuri de domnie („s-a rădicat să
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorba de nefertilitate sau de imposibilitatea soțului de a procrea. Dacă paharnicul Negrilă, cel tăiat din porunca lui Ștefan cel Mare, pentru hiclenie, la Vaslui, pe 16 ianuarie 1471, a avut, poate, un băiat, numit tot Negrilă, și care, ca pârcălab, i-a fost fidel Voievodului 250, nu avem nici o informație privind-o pe soția și pe copiii lui Andreica, stolnicul arătos (Ioan Belsius, agent imperial: era „un om prea frumos la înfățișare”) tăiat de Despot Vodă, căci îi umblau prin
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Belsius, agent imperial: era „un om prea frumos la înfățișare”) tăiat de Despot Vodă, căci îi umblau prin cap visuri de domnie; ai vornicului Badea, aflat - poate - printre cei morți în războiul de la Valea Albă din 1476; ai lui Luca pârcălab pierit și el în aceeași bătălie; ai pârcălabului Buhtea, care și-a găsit sfârșitul - ca și paharnicul Costea Andronic - în aceeași luptă cu turcii. Nu sunt puține nici cazurile „muntenești” vide sub raportul știrilor matrimoniale: nu știm cu cine a
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la înfățișare”) tăiat de Despot Vodă, căci îi umblau prin cap visuri de domnie; ai vornicului Badea, aflat - poate - printre cei morți în războiul de la Valea Albă din 1476; ai lui Luca pârcălab pierit și el în aceeași bătălie; ai pârcălabului Buhtea, care și-a găsit sfârșitul - ca și paharnicul Costea Andronic - în aceeași luptă cu turcii. Nu sunt puține nici cazurile „muntenești” vide sub raportul știrilor matrimoniale: nu știm cu cine a fost însurat marele stolnic Dragu din Orboești, cel
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Paise l-a ucis și pe marele logofăt Vlaicu din Priscani (acesta îi fusese o vreme credincios); n-a avut urmași boierul Vlaicu, și l-a luat copil de suflet pe un fiu al fratelui său (fusese botezat tot Vlaicu), pârcălabul Mihnea. N-a ajuns până la noi nici numele soției serdarului Drosu (criminalul jefuitor ucis din porunca lui Șerban Cantacuzino), care, pe când era armaș „a stat asupra [Cantacuzinilor] cu multă vrăjmășie și cu multe groaze de moarte îngrozindu-i și afar-den
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ban; moldoveanul Dumbravă (omorât în 1575 din porunca lui Alexandru al II-lea Mircea) - a avut o fiică; portarul Mihu (omorât, în 1541, de Petru Rareș împreună cu comisul Pătrașco, ginerele său) - a fost și el tatăl unei fete; Andreica Șeptilici, pârcălab de Hotin (Petru Rareș a pus să i se taie capul în 1543, la Hârlău) - a avut trei fete; marele medelnicer Gavril Bucium - tatăl unei fete; grecul Stamate Hadâmbul (ajuns mare postelnic și otrăvit din porunca lui Gheorghe Ștefan) - fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ei „mor” și lasă în urmă „văduve” (dacă nu cumva - aduc din nou în discuție speranța de viață mai scurtă a femeilor - soțiile nu muriseră cu adevărat mai înainte). Moldoveanul Eremia, mare vistier (monahul Evloghie), era căsătorit cu Anușca, nepoata pârcălabului Duma, văr cu Ștefan cel Mare264. Marele logofăt Ion Movilă (sau Moghilă) (călugărul Ioanichie), tatăl celor ce vor urca pe tronul Moldovei, o ținea de soție pe Maria, o fiică a lui Petru Rareș. Nevasta marelui vornic Nistor Ureche (ca
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu țara Românească („Schimburi de solii și cu Petru cel Tânăr însoțite și de proiecte de căsătorie ale domnului Moldovei cu o domniță munteană”277, se vorbește chiar despre o „ambasadă” de pețitori în 1562, compusă din boierii moldoveni Avram, Banilovski, pârcălab de Hotin, și Ion Moțoc, despre portretul („icone sponse”) pornit spre Moldova 278. N-a reușit nimic (Despot fixase și nunta, în ziua de Sfânta Maria Mică și îi poftise, ca un european ce se pretindea, pe regii Spaniei și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
180. Ibidem, p. 29. 181. Ibidem, p. 40. 182. Ibidem, p. 42. 183. Ibidem, pp. 38-39. 184. Tatăl lui Iliaș „Mahmet”, Petru Rareș, a retezat și el câteva capete de „trădători”: portarul Mihu (ucigaș al lui Ștefan Lăcustă), comisul Pătrașcu, pârcălabul Andreica Șeptilici, logofătul Trotușan (conducător al boierilor care l-au omorât pe Ștefan Lăcustă). (Ibidem, pp. 316, 329, 332). 185. Ibidem, pp. 294, 296, 335. 186. Ibidem, p. 326. 187. Ibidem, pp. 322, 340-341. 188. Ibidem, p. 348. 189. Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celor trei aventuri conjugale ale Teodosiei, (Teodosia, Todorica), fiica marelui postelnic al lui Ieremia Movilă, Dumitru Barnovschi, și a Ilisaftei, soră cu Sîrbca (cea măritată cu cu marele logofăt Mateiaș Gavrilaș, străbunic al lui Ion Neculce), cu Safta (măritată după pârcălabul Gheorghe Roșca) și cu Miron, viitor Domn în Moldova 234. Familia a măritat-o pe Teodosia (când veacul al XVI-lea era pe sfârșite) cu Vasile Lozonschi (Vasile Gheorghevici i se spunea), fiul lui Gheorghe Lozonschi, cel pe care Vodă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era pe sfârșite) cu Vasile Lozonschi (Vasile Gheorghevici i se spunea), fiul lui Gheorghe Lozonschi, cel pe care Vodă Ieremia Movilă, ginerele lui (fiindcă Gheorghe Lozonschi - sau Izlozeanu sau Kataratos, căci era grec 235 - era tatăl Elisabetei), l-a făcut pârcălab de Hotin în 1597 (a deținut acest rang până prin 1610). în afara Elisabetei și a lui Vasile, Gheorghe Lozonschi (căsătorit cu Cristina - N. Stoicescu; N.Iorga era de părere că pârcălabul a fost tatăl Cristinei [Cârstinei 236], se pare că el
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
căci era grec 235 - era tatăl Elisabetei), l-a făcut pârcălab de Hotin în 1597 (a deținut acest rang până prin 1610). în afara Elisabetei și a lui Vasile, Gheorghe Lozonschi (căsătorit cu Cristina - N. Stoicescu; N.Iorga era de părere că pârcălabul a fost tatăl Cristinei [Cârstinei 236], se pare că el avut și o fiică botezată ca maică-sa) a mai avut două fete (pe Maria și pe Anghelina, moartă de tânără) și un fiu, pe Pătrașco, urednic de Botoșani 237
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și Ecaterina), pe care actele o arată făcând cumpărături în 1669 (luase o casă de la o anume Marta de pe Ulița Rusească din Iași 244) mai trăia încă în anul 1681, în luna iunie 245. Dafina-Ecaterina s-a măritat cu feciorul pârcălabului Cârstea Buhuș și al Năstasiei Prăjescu, Dumitru (sau Dumitrașcu), cel prin care „familia Buhuș devine mai cunoscută și intră în rândul celor dintăi boieri ai Moldovei atât prin bogăție, cât și prin rangurile ce le ocupă în sfatul domnesc”246
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și intră în rândul celor dintăi boieri ai Moldovei atât prin bogăție, cât și prin rangurile ce le ocupă în sfatul domnesc”246 (și-a început cariera în cancelaria voievodală ca diac, pentru a ajunge, în câteva rânduri mare vistier, pârcălab de Hotin și mare spătar 247), la o vârstă fragedă. Pravila mică stipula: „Omul să fie de 15 ai, și așa să intre întru nuntă, iarea muiaria să fie de 12 ai”), înainte de 1639. I-a făcut mai mulți copii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o piatră frumoasă, se afla la biserica din Crivești-Neamț, ctitoria sa 251. După ce a murit Dumitru Buhuș, în 1647, jupâneasa Dafina-Ecaterina, rămasă cu mulți copii, s-a măritat cu (a respectat, verosimil, „anul jalii” 252, cu Ștefan, care era probabil, pârcălab de Soroca. S-a recăsătorit, fiindcă era încă tânără și pentru a reface echilibrul („celula familială” dar a avut parte de o cununie discretă, căci pravila „învăța” - vedeam - „să nu stea înaintea sfântului oltariu, când vor veni să se blagoslovească
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]