725 matches
-
mai bine între noi, cu excepția Anitei, care acaparată de profesionistul de Ken, încerca să contureze o primă schiță, absorbită de privirile lui. Își găsise un loc separat, ferit de privirile noastre, pe terasa din spatele cabanei. Discutând și amuzându-ne de pățania lui Dejeu, timpul a trecut fără știre, trezindu-ne cu bucătăreasa lângă noi invitându-ne la masa de seară. La lacul Trei Ape, Bogdan Brăila, Vasilică Popovici și mama sa, Dumitru Răducă, Costel Iftinchi, Doina Marița Hlinka, Gustav Hlinka, Anita
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Iași, nu știu cum a trecut pentru că din cauza oboselii pe care o acumulasem, dormisem aproape tot drumul. Ajuns în final acasă, după ce am despachetat tot bagajul, am așezat lucrarea ,,Căposul satului” pe măsuța din sufragerie, admirând-o. Îmi revenea în minte toată pățania din tabăra ce trecuse, dându-mi seama că toate în viață sunt legate între el, toate își au rostul lor, eram totuși și eu un căpos care a îndrăznit să-l înfrunte pe Vintilă. Viața intrase în normal, începusem munca
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
toamnă, la Expoziția Națională de Artă Naivă de la Pitești, am primit și diploma din tabără, datorită insistenței lui Gusti asupra lui Vintilă de a mi-o da, pentru că o meritam. Împreună cu D-l Vintilă Reîntâlnindu-ne am povestit cu plăcere pățaniile din tabără, amintindu-ne de misterul tuburilor de vopsea, de nopțile de pomină petrecute în preajma jocului de remy. Totul trecuse, lăsând în suflet doar amintirile plăcute. După aproape un an și ceva m-am reîntâlnit cu Vintilă la un vernisaj
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de șapte. M-am întors cătrănit la București cu următorul tren și după-amiază, ce să fac?, am trecut pe la Gazetă, unde-i aveam amici pe Velea (angajat din vară ca redactor) și pe S. Damian, să le spun și lor pățania. După ce am vorbit cu ei am plecat. Coborâsem la parterul clădirii din Ana Ipătescu, unde Gazeta își avea sediul la primul etaj, și călcasem pe ultima treaptă, când, din capul scărilor, m-am auzit strigat. Era Paul Georgescu. Mi-a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vreo 18 câini vagabonzi și i-a Îndopat la propriu cu ciocolată, i-a dus la stomatolog. De fapt, i-a scos din mediul lor obișnuit. Dar nici să acționăm brutal. Putem limita acest pericol În mod inteligent, Învățând din pățania ciorilor. Adică, favorizând alte specii, acceptabile pentru noi, asigurându-le adăpost și hrană dar, În același timp, și un factor de stress pentru concurența vagaboandă. Ar fi deci de pus două Întrebări. Iar dacă aș avea mijloacele financiare necesare, aș
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tot am generalizat, lăsăți-mă să și neg: Rolul a ceva? Niciunul! Rolul e de fapt rezumat În “tot răul spre bine” sau, dacă tot există ceva, natura se adaptează și Îl folosește, căci natura e Înțeleaptă și Învață din toate “pățaniile” sale, cu ghilimele, căci de fapt e vorba de experiențe. Să revenim la frunze și să constatăm că ele cad În cele din urmă pentru că plantele se află În directă relație cu mediul, În particular solul, devenit, tot din pricina lor
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
se întorcea împreună cu soția (medic specialist în TBC) dintr o excursie din vest. După ce le-au controlat actele, grănicerul a strigat către colegii lui în uniformă: „veniți bă, să vedeți, Brenndörfer se întoarce din Austria, ha, ha, ha!” Dar despre pățaniile mele la revenire în țară, altă dată. Doamne-ajută. Badea Gheorghe Asta este situația În fiecare an vizitez România și mă bucur să pot discuta cu prieteni, cunoscuți, foști colegi de școală, foști colegi de serviciu, cu oameni diverși, tineri sau
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
sunat telefonul la el acasă și a răspuns băiețelul, care avea 5-6 anișori. „Sunt maistrul Focșa de la Uzina Steagul Roșu și vreau să vorbesc cu Domnul Oprișan”. „Tăticu când doarme, nu-i acasă!” Toți au făcut mare haz de această pățanie. Copilul însă a trăit o mică tragedie: a trebuit să mintă urmare a cererii tatălui său. Mai târziu însă s-a întâmplat ceva mult mai grav. Venind de la serviciu pe la ora prânzului, Oprișan e întâmpinat în prag de soția sa
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
proveneau din toate rasele, continentele și popoarele, vorbeau toate limbile pământului, mai rău decât în Babilon, erau însă toți binevoitori, prietenoși, senini și comuncativi. Pe măsură ce învățam limba, cu puținele cuvinte pe care am reușit să le învățăm, ne povesteam viața, pățaniile, drumul greu pentru a ajunge aici. Și ce a fost foarte important, de la fiecare dintre ei am învățat despre religii, culturi și mentalități îndepărtate, era un contact direct, nemijlocit, cu aceste culturi străine și necunoscute mie. Un arab mi-a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vechi prietene, profesoara Adriana Anghel și actrița Ortansa Codreanu, cu care am schimbat informații preț de câteva minute. Prima, pregătea sărbătoarea de Crăciun cu picii ei, iar cea de-a doua și-a descărcat oful, istorisindu-mi o parte din pățaniile ei de când este În Italia, unde Îngrijește 24 din 24 ore o bătrână paralizată și cu maladia lui Alhzeimer. Vai de capul ei, săraca! 17 decembrie 2012 Și azi a trebuit să Înot nu doar prin zloată, ci și prin
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
asistam la acest spectacol și am răsuflat ușurați când urmăritorul nostru a părăsit dormitorul, total bulversat. Imediat geamul s-a deschis și am revenit în cameră, împărțind cireșe tuturor colegilor, care nu se puteau opri din râs cu hohote, de pățania noastră. A doua zi, proprietarul ne-a reclamat la școală, dar ne putând dovedi ceea ce afirma, totul a rămas baltă. O bună bucată de vreme după aceea, halatul cel roșu cu buline, a stat agățat de becul camerei, pentru a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu s-a îndurat și a intrat în casă, eu m-am dat jos, dar eram stors, tremuram tot, ca o piftie. Altă pățanie nefastă: într-o bună zi, am luat un unu cât mine de mare la geografie, eu, care consideram că e sfârșitul lumii atunci când întrerupeam șirul de cinciuri cu vreun patru nefericit. Era o lecție despre planete, sistem solar, pământ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
numai și numai Cameniță) ceva cu totul ieșit din comun. Stagiul în capitala Uniunii Sovietice l-a transformat, l-a învățat să se descopere pe sine însuși, cel adevărat. Pur și simplu a devenit alt om. Dacă ar fi cunoscut pățania lui Saul pe drumul Damascului, ar fi zis că și el a trăit la Moscova o asemenea schimbare la față, o asemenea renaștere, atâta doar că una în sens invers, din rău în mai rău. După experiența moscovită, el se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în inimă prin simpla lui apariție îi plăcea, așa cum unora le place ceea ce le creează fiori, de pildă să sară cu parașuta în gol, neliniștea aia îi plăcea și îl făcea să-și dorească revenirea musafirului luminos. Cert este că pățania cu îngerul, apariția făpturii de lumină în universul sigur al tovarășului Cameniță, l-a „defectat“ pe acesta. Primul-secretar începea să-și piardă gustul pentru activitățile care altădată îl umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens. Ancheta, bătea și acum, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
unde ajungând, am luat trenul spre Moldova. În Moldova n-am stat mult din cauza urmăritorilor! Așa stând lucrurile, mai mult am stat ascuns prin București la diferite familii catolice cunoscute și necunoscute, primindu-mă cu bucurie și inimă largă auzind pățania mea și a greco-catolicilor din Ardeal. Sfânta Liturghie am celebrat-o în mai multe capele (bisericuțe) ale maicilor de la Pitar Moș, Sanct’Agnes și Timișul de Sus, până într-o zi când am auzit că haldăii sunt pe urma mea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!" (Nicolae Labiș) În viața noastră începea o nouă etapă. Cum a fost? Vom vedea mai departe... Sfârșitul caietului numărul 3 Destine frânte de comunism. Mărturii Cînd televiziunile și radioul ne agresează zi de zi cu pățaniile și matrapazlîcurile a fel de fel de terchea-berchea ajunși pe post de vedete naționale, când presa scrisă și mulțime de trăncănitori în spațiul public, politicieni sau mai puțin, ne invadează intimitatea, când spectacolul jalnic al unor mediocrități cu ifose și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și a golit o fiolă cu un lichid străin în eprubeta de control. Întâmplarea asta caraghioasă vestește că în lupta pentru pâine, pentru câțiva dolari în plus, lucrurile merg prea departe - până la caraghioslâc, adică până la dramă. Așa caraghioasă cum e, pățania nu mă face să râd prostește, nici să roșesc puritănește. În fața lui Van Schil tac, bag bine la cap și mă rog mie însumi - ajută-mă, prietene, să-mi câștig pâinea de fiecare zi fără să-mi pierd sufletul, gândurile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
film înmulțește numărul celor care vor încerca mai intens aici să afle pe cont propriu un răspuns la întrebarea „Cum de a fost posibil?“, scutindu-ne pe cei care am avut parte de binefacerile socialismului real existent, atunci când ne povestim pățaniile, de dubitativa întrebare „Chiar așa?“. O voi face înainte de toate fiindcă, alături de documentarul lui Iepan și Georgescu, cele Patru luni, trei săptămâni și două zile promit să fie și povestea celor două foste colege de facultate pe care le-am
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
într-un căzănel pe balcon. Scăpând de balastul ăsta intim, m-am simțit împăcată. De când căpătasem brusc o nouă măsură a lucrurilor, însemnările femeii încă tinere și sănătoase ce fusesem mi se păreau banale ca „document de epocă“, plicticoase ca pățanii și complet nesărate ca stil. Își avuseseră poate rolul lor terapeutic atunci, dar nu meritau să-mi supraviețuiască, așa că arză-le-ar focul. Zis și făcut. Și am continuat să trăiesc liniștită, de azi pe azi. Când Radu Pavel Gheo
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era acela că acolo aveam să lansez prima mea carte „Aventuri în insula naivilor”, dar împreună cu ceilalți doi coautori, Gustav Hlinka și Costel Iftinchi. Cartea fusese o adevărată provocare pentru mine, de mult mă chinuiau în cap multe amintiri despre pățaniile care le avusem în mai multe tabere de pictură naivă, iar la întâlnirea de la Expoziția Internațională de la București din 2005, ne-am hotărât noi, cei trei coautori să scriem această carte. Zis și făcut, am trecut la treabă și în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aveam eu și Boancă la plecarea din Oradea. Acum în schimb regreta că drumul se apropia de sfârșit, iar noaptea petrecută împreună a fost ceva de neuitat și a râs cu multă poftă. Abia atunci le- am povestit și noi pățania noastră arătându-le dicționarul. Mirarea a fost enormă, peste un sfert de oră a fost o liniște de mormânt în momentul când ne-a văzut fețele în cuprinsul cărții. Neștiind ce să creadă, toată noaptea le-am dovedit că eram
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
noaptea le-am dovedit că eram niște adevărați nebuni, iar acum le arătam că suntem oameni de cultură cu fețe în dicționar. Într-un final ne-a catalogat drept nebuni cu experiență care pot face față în orice împrejurare, toată pățania sfârșinduse odată ce am pășit pe peronul gării din Iași, lăsând în urmă amintirile ce nu vor fi uitate. Vara a trecut repede apropiindu-se anotimpul frunzelor ruginii. În toamnă am fost invitat să particip la cea mai mare manifestare din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pepsi dându-i astfel o altă culoare și gust, transformându-l într-un vin veritabil pe care și-l doreau toți la masa de Crăciun. Am început și eu să râd, dând astfel tonul la o nouă porție de râs. Pățania cu Vinul de Iași a rămas mult timp în secret, fiind povestită doar în cercurile de artiști din Iași unde de fiecare dată când ne întâlneam la un pahar de vorbă ne aminteam cu plăcere de întâmplările de la Pitești, Gheorghe
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la Frascati să vorbească cu Papa și îi înfățișă pățaniile sale. Papa se ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și micuțul își subțiază comic buzele și-i răspunde: „Gu, gu, me, me“. 4) Am să-l văd mâine pe Mihai; nu l-am mai văzut de cincisprezece zile, e clar de ce. Gaby trebuie să-ți fi scris despre cvasi pățania mea; așa că am preferat să nu-l văd. 5) Dorine S. m-a înlocuit (2 ore) cât am lipsit [de la școală]. Scrie-i și ei, și lui Moțu, și poate Rodicăi, care e tare nefericită, deși se scaldă în bani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]