4,130 matches
-
un picior pe bordură, el culegea ceva, ea... stropiți-l cu apă... Băiatul este inconștient, dar nu are nimic. Hei! Mă auzi? Cu tine vorbesc, te doare ceva? Cum te cheamă, câți ani ai? Vorbește! Tinere, deschide ochii, nu ai pățit nimic, trăiești! Tu ești cerul meu, eu sunt cerul tău! Izvor călător, te aștept în pridvor, că mi-e dor, izvor călător... Săracu, a sărit de pe fix, este absent, privește în gol, parcă-i din piatră, să mă ajute cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
am nici o urmă de somn pe ele; Mântuitorul, tot într-o vineri, a spălat picioarele ucenicilor, unul a călcat în lumină, ceilalți au știut regulile jocului. Când strivești cerul cu bocancii, nu o mai poți lua de la capăt. Așa a pățit Iuda, Matiaș a evitat repetițiile. Primul pas ezitare, cineva se face că-i întinde o mână, altcineva îi arata sensul în sfârșit; când nu se mai aștepta, a primit și coordonatele lui Dumnezeu. (Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului spulberat de schije de la genunchi În jos i se pare că atinge pămîntul, că aleargă, urcă treptele și coboară panta. Treptele sînt de piatră, să pate În deal, coasta e acolo, toate sînt vizibile, palpabile. Pro teza picio rului amputat poate călca anume pe ele. Dar ce e cu lumina din ochii stinși, de unde vine ea? În absența luminii, ochiul e inutil. Liliacul și alte vietăți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cel mai rotund dintre toate capetele de băieți de la secția română, dar și de la secția maghiară. Așa că la Zoli am alergat de Îndată ce tata mi-a dat drumul după explicații. Mă chemase de la joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru puternic, sîsÎia, vîjÎia. Am aflat atunci că Gagarin se suise În cosmos, am priceput repede cam ce poate fi cosmosul, și că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zîc! De mine, vasăzică, și-a amintit În acea ultimă povestire de martie, cum m-am dus cu Doli cu căruța și cu bătrînul Schimpf după lut și cum a căzut Doli frîngîndu-și piciorul și cum „bine că n-o pățit nimica Radu, oare cum de n-o pățit, că el săracu’...“ Cu aceste vorbe, s-a lăsat pe spate peste perne și dusă a fost. Eram În internatul școlii din Cluj. Am aflat de moartea ei odată cu Începutul vacanței de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acea ultimă povestire de martie, cum m-am dus cu Doli cu căruța și cu bătrînul Schimpf după lut și cum a căzut Doli frîngîndu-și piciorul și cum „bine că n-o pățit nimica Radu, oare cum de n-o pățit, că el săracu’...“ Cu aceste vorbe, s-a lăsat pe spate peste perne și dusă a fost. Eram În internatul școlii din Cluj. Am aflat de moartea ei odată cu Începutul vacanței de primăvară. Nu țin minte să fi lăcrămat. Viața
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai poți să le dregi și te vezi nevoit să trăiești, nu cu sprijinul tehnicii tale luminice, ci pe seama meșteșugului elementar de supra viețuire al ființelor locului, ca păstor sau agricultor. Prin Himalaya, pare-se că trăiesc ființe care au pățit-o Întocmai. Numele oficial al Mariei, acela de cetățeană a statului Illinois, trebuie să fi fost Mary Pomjan, asta dacă tran scrierea nu deviase de la modelul Înregistrat la Ellis. Am acum o temă de cercetare: a se vedea dacă a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lui, cartea pe care i-o lăsase pe masă, la plecare. E doar fratele ei, măcar de dorul lui o s-o citească. ...Știa și ea că se mai schimbă omul după ce vede moartea cu ochii și fratele ei chiar așa pățise când cu accidentul acela și l-au resuscitat la Reanimare dar prea i se părea că începuse deodată să vorbească de Iisus. Nu i-a spus niciodată ce a văzut, dar ea citise despre "fenomenele din apropierea morții" și se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fost se spune că i-o furase Hermes și că, așa zeu cum era, Hermes o pierduse și el (sau i-o furase altul, mai hoțoman ca el) și de atunci toată lumea o caută. Mi-era cam frică să nu pățesc și eu ca Midas, care schimba în aur tot ce atingea dar asta era doar o piatră, nu eu schimbam totul în aur ci ea, piatra! O să mă-ntrebați ce vroiam eu să fac cu aurul și dacă măcar văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
feri de crengile buclucașe. Norocul nostru a fost că lunca nu era prea Întinsă și am străbătut-o repede. Dacă n-ați știut, atunci aflați acum. Cel ce merge În urma cuiva obosește mai repede decât cel din față. Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
importanță peste poate? Asta numai unui viitor bunic ca mine putea să i se Întâmple - a răbufnit Nicu râzând... ― Care va să zică, așa stau lucrurile... Și să țineți voi secret o asemenea minune! Pentru asta, nu vă iert!... Să vedeți voi ce pățiți când vom ajunge acasă - i-a „dojenit” Lia. Unde-i Dragoș, să afle și el minunea? s-a Întrebat, cu un oftat prelung. ― Va afla când se va Întoarce din turneu, mami - a răspuns Despina. ― Are o viață zbuciumată... Mereu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cel cu care ai fost În vacanța mare la bunica Catinca din Pomârla... Nu cel care a Îmbătrânit deja... Sau poate mai mult pentru acesta... ― Cât de frumos știe să poruncească sfânta prietenie! Drept să vă spun, dragilor, acum am pățit-o și eu ca tata Toader. M-am trezit În față Întrebării: De unde să Încep povestea? Știu și răspunsul lui Petrică: „Începe-o cu Începutul”. Cum se vede treaba, sau mai degrabă cum caută privirile dumneavoastră către mine, n-am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a Întrebat Petrică. ― Da, dar aista, cum o dat de vin bun și de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini, apucând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urmă, de comun acord cu pădurarii, ei hotărâseră să păstreze cea mai deplină discreție în privința celor întâmplate acolo, punându-i și lui Lazăr Popescu în vedere să-și țină cu strășnicie clanța. Nu era deloc bine să se afle ce pățiseră sovieticii, fiindcă cine știe ce idei le-ar fi putut veni unii și altora în cap... Să fie clar, n-ai văzut și n-ai auzit nimic, gestionare, ascultă încoace la noi, că altfel o să dai de dracu!... S-a-nțeles?... îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
câtva timp, el îi propuse să dea admiterea nu la politehnică, cum avea de gând, ci la matematică, și îi argumentă prompt că era mult mai bine să ajungă matematician, decât un inginer aflat la cheremul cine știe cui și care să pățească, iată, ce pățise el. Ideea lui Sever fu repede adoptată atât de Victor, cât și de tatăl său, și pregătirea continuă într-un ritm și mai alert decât până atunci. Dar ce ți-ai pus în minte, frate, cu băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi propuse să dea admiterea nu la politehnică, cum avea de gând, ci la matematică, și îi argumentă prompt că era mult mai bine să ajungă matematician, decât un inginer aflat la cheremul cine știe cui și care să pățească, iată, ce pățise el. Ideea lui Sever fu repede adoptată atât de Victor, cât și de tatăl său, și pregătirea continuă într-un ritm și mai alert decât până atunci. Dar ce ți-ai pus în minte, frate, cu băiatul lui Ticu?! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de doctrina marxist-leninistă ar fi fost gata să-l arunce în închisoare, dacă s-ar fi revoltat sau dacă nu ar fi consimțit în cele din urmă să "doneze" pământul?... Se întâmplase un fapt care amintea nu întâmplător de ceea ce pățeau odinioară drumeții atacați de tâlhari în codrii Vlăsiei: dădeau tot ce aveau la ei, numai ca să scape cu viață. Făcând "donația" el își cumpărase cumva clemența regimului și își asigurase libertatea atâtă câtă putea fi și supraviețuirea. Elvira nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cercetându-le cu de-amănuntul, să vadă dacă nu erau rupte cumva. Discuțiile și râsetele încetară și, în liniștea care se făcu în spațiosul hol, vocea poetului izbucni încărcată de o poznașă gravitate. Măi, am dat-o naibii! Am pățit ca Păcală. Mi-am uitat stihuitorul acasă!... Dar nu-i nimic, o scoatem noi la capăt... Ia ascultați aici, măi, și dacă nu v-o plăcea, să nu-mi dați nici un gologan! O să-ți zicem Gologan!... propuse un glas subțirel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
oftă el. Pe Șeherezada a salvat-o gura, pe mine... tăcerea între aceste ziduri! Totuși, un amic al meu, mut ca o lebădă, n-a avut șansa mea. Dacă mă făceam filozof, și nu matematician, sunt sigur că aș fi pățit și eu la fel!... 2 Primii ani de facultate nu însemnaseră, însă, pentru Victor Teodorescu doar studiu susținut și conștiincios sub înalte auspicii universitare, marcat de rezultate foarte onorabile. De când o cunoscuse pe Felicia, relația lor evoluase cu pași înceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-l știe a fost să nu le-o iei în nume de rău dacă nu ești cumva informator al Securității, îi spuse Felicia râzând. I-am asigurat, bineînțeles, că nici vorbă de așa ceva!... Știi, ei sunt niște oameni care au pățit multe la viața lor... Am eu figură de informator? exclamă Victor, puțin vexat de asemenea bănuieli. Străbătură Cișmigiul și ieșiră în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Iar eu vă repet, cu tot respectul, că..., mai vru Victor să spună, dar doamna Măgureanu îi luă vorba din gură: Lui Ică îi e frică să nu cumva să-l torni la Securitate, explică bătrâna. Frate-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin sticlele ochelarilor și bătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa următoare, cei doi securiști îl înhățară și pe el de guler, cu toate protestele și lamentările lui, și îi siliră pe amândoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
face și omul ceva contrabandă cu marfă rusească, doar trebuie să trăiască și el, nu-i așa ? Nu ți-e bine, Ciprian ? întreabă iritat Dragoș. Doar nu vrei s-o expui pe doamna Dora la riscuri. Știi bine ce a pățit bietul Atanasie... E peste jumătate de secol de atunci. Și se pare că pățania de atunci l-a îndârjit pe Atanasie mai mult decât l-a speriat. Tu ești cu capu-n nori și nu știi mare lucru dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]