1,620 matches
-
din desișuri, se dezvăluiră deodată negurile depărtării, și rămase codrul uriaș în urmă, cu adâncurile și cu taina lui, codrul ca o ființă cu dureri, cu mânii, cu plângeri. Toamna plutea în juru-i ca un vis al morții. Măriuca, nevasta pădurarului, se închegă o clipă înainte-mi ca din aburi și se risipi; și gândul pieirii boierului rămase în mine, după fiorul fierbinte, ca un sloi de ghiață. Vezi, gândăcelule, tare mi-a fost drag codrul în tinerețele mele!... Așa îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amărât: —Ia slăbește-mă... N-ai ieșit tu pe vremea asta în pădure cum nu-s eu popă... Las’ că vă știu! — Da’ unde se află, cucoane, am ieșit, cum să nu ies?... Am cercetat, am dat glas din corn pădurarilor, mi-au răspuns... Nu era nimica... Liniște, pace... Numai de sus ploua... De trei zile plouă. Cum să intre în codru pe așa vreme? Boierul pufni mânios. Chihaia Gavril mai încercă domol, două vorbe: —Poate-acu să fi intrat... pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măi fraților... O înfiorare se strecură parcă prin umbra cenușie. Omul începu a geme, închise ochii; apoi tăcu. Într-un târziu, șopti lin: —Bade Gavrile, dă-mi lumina... Din casa cea mare se auzi înecat în lacrimi plânsultremurat al nevestei pădurarului. Gavril aprinse lumânărica de ceară; bolnavul o cuprinse strâns cu mâna dreaptă, apoi șopti foarte încet: —De-acu rămâne femeia... Cine plânge? - Să-i duci boii și carul... —Bine... Omul avu o zguduire, apoi rămase cu ochii ațintiți în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu ață roșie la gură, aruncată în pragul ei, și-a îndeplinit menirea și a pus lacată pe clonțul dușmancei. Neliniștile, însă, și pornirile iuți ale muierii lui Alexa se îndreptaseră în altă parte și ele nu știau nimic. Un pădurar din codrii de dincolo de apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimic. Un pădurar din codrii de dincolo de apă venise a treia zi de Paști la curte și se abătuse c-o poruncă boierească pe la Alexa. Acolo nu găsi pe vătaf și-i ieși înainte, întrebându-l ce caută, madama Cristina. Pădurarul acesta era un flăcău voinic și negricios, cu pălărie lată-n boruri, cu baltag în mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și c-un fel de spaimă simți în ea izbucnind ca o fiară necunoscută dorința adormită. Deodată văzu foarte limpede că a sosit vremea când trebuie cu orice preț să se bucure de o mare fericire. Fără voie zâmbi cătră pădurar cu dulceață - parcă nu-l văzuse de mult. —Ai treabă cu Alexa? îl întrebă ea. Da, însă văd că nu-i acasă... Și departe ești cu slujba? urmă ea, zâmbind stăruitor. Nu tocmai departe. În Bâtca Corbului... Ea tăcu. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-meu și i-i spune ce ai de spus... Alexa vătaful intră în adevăr pe poartă și grăbi cătră casă, cum îi era obiceiul. — A venit un om, îi zise Cristina. Te caută pentr-o poruncă boierească... Întorcând spatele cătră pădurar, intră nepăsătoare în casă. Vătaful Alexa o găsi cântând încetișor și privind pe geam la zarzării cei strâmbi și negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri. Cu răsuflarea pierită, i se păru că moare. Dar învie îndată, fericită și înfiorată. — Avem în podul grajdului, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încet și așa, fără să se sinchisească de nimic, și-ndată după masă îl cuprinse un somn nebiruit. Cătră miezul nopții lumina lunii pătrunse ca un fum argintiu în cotlonul din podul grajdului, plin de mireasma florilor uscate; și Costandin pădurarul, înainte de a pleca, trase încet cătră el, cuprinzând-o de umeri, pe Cristina. Ea râdea împotrivindu-se ușor, și-i sticleau dinții albi. Apoi deodată se lăsă cătră el. Dar îndată ridică fruntea și-și aținti urechea. Făr’ a spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o împlântă adânc între coaste. Alexa slobozi un urlet dureros: —Văleu! și căzu în brânci, apoi se izbi cu fruntea și cu barba de pământ. Ca prinsă de friguri Cristina apucă scara ș-o rezemă iar în gura podului. Costandin pădurarul se lăsă alunecuș pe ea, apoi se mistui în umbra porții, își deslegă de undeva calul și îndată se auzi tropot. Atunci nevasta vătafului răsuflă adânc, se liniști și privi în juru-i. Haidăii ogrăzii veneau în fugă. Când ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că i-a spus doftoru când am fost bolnav, astă-vară. Da’ eu parcă stam să mă uit în gura ei? Tăceam și te-așteptam să vii. Eu, bre, o viață de om aici, sub codru, am petrecut-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbătăciunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da’ macar să-mi mai fac o dată cheful... Moșneagul rămase cu ochii ațintiți în umbra pădurii. Flăcăul zise încet: — Hai să mergem, uncheșule. Să mergem, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bănuia aproape, în munte. Contenea și iar pornea, înfricoșat de moartea pe care o simțea lângă el, încleștând pe uncheșul neclintit. Cei chemați nu întârziară. Boghean îi văzu suind din râpă, cu căciuli mari și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și capete pletoase. Erau oameni cunoscuți, pădurari de pe Moișa. —Care chiamă? strigă unul. —Veniți aici, bădică, răcni flăcăul cu lacrimi în glas. Pușcașii grăbiră spre colibă. — Ce este, măi Dăvidel? Când văzură pe moș Calistru, pricepură. Fără un cuvânt, Boboc, pădurarul cel scund, se repezi, smulse din foc o crenguță aprinsă de cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca o apropiere furișată și întrucâtva grăbită. Sunetul moale în zăpadă - pâș-pâș - nu-i mai lăsa nici o îndoială că omul lui, care-i luase cealaltă coapsă de cal, se află din nou acolo. Dacă nu erau badea Toma și Traian (pădurarii statului neumblând în regiunea asta), și dacă nu era nici el însuși, atunci care drac putea să fie, în pustia dintre Prelunci și Valea Mare? Din fundul cheilor, unde și-a rupt cale în stânci apa Frumoasei și pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i răpească omului prada alt hoț al pădurii, fie vultur, fie vulpe, fie lup. Această alcătuire de lemne, care se țineau ca într-un fir de păr și totuși erau statornice în vânt și ploaie, era o învățătură de la pădurari și paznici mai bătrâni, care au viețuit în Carpați și la apa Frumoasei din cele mai afunde veacuri, și e un meșteșug tainic al lor. Acest meșteșug tainic îl învăța acum și Bezarbarză de la baciul său. —Culi-baci, grăia într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noastră; iar când începem a-i uita, ne părăsesc; între ei și noi se așază nu numai moartea, ci și viața. Ochi de urs, 1938 După mărturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake ar fi fost Rudi Cernota, un pădurar de la Cabana Prigoana din munții Sebeșului, apoi cabanier la Casa cu soare din Braniște, pădurar alături de care Sadoveanu a vânat pe la Valea Frumoasei. Și mama bătrână, și soția lui Culi ar fi avut ca modele reale familia lui Rudi: bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu numai moartea, ci și viața. Ochi de urs, 1938 După mărturisile lui Ionel Pop, modelul lui Culi Ursake ar fi fost Rudi Cernota, un pădurar de la Cabana Prigoana din munții Sebeșului, apoi cabanier la Casa cu soare din Braniște, pădurar alături de care Sadoveanu a vânat pe la Valea Frumoasei. Și mama bătrână, și soția lui Culi ar fi avut ca modele reale familia lui Rudi: bătrâna Fritzineni, Adela Cernota și micuța Viorica (în povestire, Octavian). În realitate, acest Rudi Cernota a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cocoși de munte și, În tot acest timp, nu-și dezlipea privirea de pe mâinile, părul și mijlocul Anei, de parcă abia așa ar fi Înțeles mai bine sfaturile ce i se dădeau. Era originar din Moldova, dar făcuse școala de pădurari pe undeva pe la Râmnicu Vâlcea. La terminarea școlii alesese postul de paznic de vânătoare la această pădure mică și veche din apropierea statului Burlești, În plină câmpie, „rămășiță din uriașul codru al Vlăsiei“, cum le spunea Ana țâncilor ei din clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-a scăpat-o din ochi pe hangiță măcar o clipă. Îndoiala și întrebările nu și dădeau rând... Seara, înainte de a se culca, i-a spus hangiței: ― Mâine mă duc la Huși, să aduc Busuioacă de Bohotin. Merg cu sania pădurarului, fiindcă el trebuie să fie musai la stăpânire. Așa am să scutesc caii de un drum atât de lung și pe un ger ca aista. Am să lipsesc vreo trei zile. Să ai grijă ca slugile să nu-și facă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla, nu se mai săturau să-i tot zică „Forrester, pădurarul“. O dată sau de două ori, încercase să le explice și subordonaților săi indieni jocul de cuvinte, dar aceștia nu-l înțelegeau. Crezuseră că numele lui vine de la munca pe care o face. Sahib Forrester. Cum ai spune, domnul inginer sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oricui a binevoit să mă aprovizioneze cu fapte, opinii, bani sau iubire în timp ce scriam acest roman. Pagină separată Cuprins Prah Nath........... Rukhsana........... Băiatul cel alb......... Pretty Bobby......... Jonathan Bridgeman.... Bridgeman, J.P. (Barab.)..... Iluzionistul................ Forrester the forester, în original. Forester înseamnă pădurar (în engl.). Un tip tradițional de tichie, cu calota în patru colțuri, de obicei din piele de antilopă, folosită în țările tropicale împotriva soarelui. Baie turcească. Termen folosit pentru a desemna o casă particulară în regiunea Rajastan, India. Rug din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la economisirea drastică a materiilor prime și combustibililor. Oamenii se orientaseră - văzând că primăria le aducea pentru Încălzire cărbuni cu care sătenii nu erau obișnuiți - către rudarii care din asta trăiau: prăduiau noaptea codrii patriei. Bineînțeles, mână În mână cu pădurarii și chiar cu milițienii, care Își aveau procentele lor din afacere. Cum Îndrăznea vreun rudar să vândă o căruță de lemne fără să plătească taxele cuvenite, cum era chemat la post, bătut cu meșteșug, fără urme, și convins să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era chemat la post, bătut cu meșteșug, fără urme, și convins să nu mai facă altă dată. Așa, tot satul avea lemn bun, de stejar sau cer, cumpărat la prețuri de zece ori mai mari decât cele oficiale, iar burțile pădurarilor și milițienilor se rotunjeau, dând semn semeț de bunăstare. Școala nu pupa În mod normal lemne, ci numai cărbuni, cu care Îngrijitorii nu se prea descurcau, că nu ardeau cum trebuie, miroseau urât și se aprindeau greu. Directorul, nebun cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
al dragostei În curtea școlii vechi, pe gardul de ciment al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Au plecat apoi lălăind pe drum. N-au ajuns nicidecum la destinație: Repetentu, copleșit de atâta băutură, a căzut În șanțul săpat de pădurari de-a lungul drumului ca să nu poată intra cu căruțele hoții de lemne. N-a izbutit să se ridice, s-a târât nițel În patru labe și a adormit cu fața de alcoolic juvenil Înfundată În stratul de frunze uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din fotografie; prețul ardeiului gras a scăzut dramatic pe plan local din pricina supraproducției obținute, În urma folosirii unui Îngrășământ secret, de controversatul grădinar și mic comerciant, domnul Palică, zis Ceaun; căruțașul Andraș, zis Maghiaru, Unguru și Baci, a fost surprins de pădurar În timp ce fura lemne și, Încolțit, a recurs la singura soluție care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe care o ținea după el ca piesă de schimb, i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]