8,329 matches
-
de infractori de toate calibrele păsuiți ani de zile de la actul de judecată prin amânări nesfârșite sau din cauza viciilor de întocmire a dosarelor de urmărire penală. Așteptăm cu sufletul la gură bipurile din declarațiile lui Gigi Becali și ne scoatem pălăria în fața "diplomației" lui Mitică de la Ligă și a artei lui de a împăca pe toată lumea spre beneficiul propriilor sale conturi bancare. Judecăm ceea ce vedem în funcție de simpatii și aceeași faptă care ne revoltă atunci când este săvârșită de unii, ne provoacă omenești
Supușii regelui rating by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8985_a_10310]
-
Ba dimpotrivă, aș spune. Deodată, din sală, în șir indian, încep să-și facă apariția rudele. Familia îndoliată. Ș iritată. Se zvonea că Buoso a lăsat banii unei mînăstiri. Imaginația scenografei Lia Manțoc nu este îngrădită de culoarea negru. Costumele, pălăriile - mirobolante, cu un comentariu ludic extraordinar, machiajul investesc, ab initio, actorii cu anumite stări, cu o multiplicare a parodiei, a comicului de zile mari. Rudele defilează cu oale enorme, cu cratițe, cu sticle de băutură. Vin la priveghi, nu-i
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
nu pentru moartea faraonului piramidele). Se află în comportarea poetului frenetic-adolescentină ceva de prestidigitator, de magician care-și propune să uimească publicul prin abilitățile lui ce sugerează o lume a tuturor posibilităților, eliberată de legile fizice, de mecanica determinismelor. Din pălăria și din mînecile lui N. Tzone ies lucruri imprevizibile, într-o mirobolantă reprezentație care trebuie neapărat să-i scoată în evidență situația privilegiată, dar nu în universul dat, ci într-un univers al viziunilor extravagante, exaltate, care n-ar putea
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
dreptate (într-un fel). îi știi prea bine. la ușă trebuie ținuți patibularii cu insignă de intello. acuma își împart proprietățile. ideologice. mica privatizare. știi ce le poate pielea. de vânzare un animal împăiat. preț supralicitat. și scorpionii universitari cu pălărie și ilic. o artă marțială a creierului" (p. 274). O artă marțială a creierului? Nu întru totul. Ar fi o eroare metodologică să căutăm aici coerență (poemul e, doar, "pulverizat") sau vreo reflexie de artă. Puternică este numai componenta marțială
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
pup cu patimă, nici să fac dragoste cu patimă, nici să fac sport cu patimă, nici să vorbesc cu patimă în prezența altora, dar știam să plâng cu patimă. Amour fou devenise o obsesie. Mi-am pus pe cap o pălărie cu pană, însă directorul de la școala internațională pe care o frecventam a considerat că acest lucru e inadecvat și m-a rugat politicos să port pălăria exclusiv în timpul liber. Conducerea școlii a început să mă considere un copil-problemă. Mi se
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
plâng cu patimă. Amour fou devenise o obsesie. Mi-am pus pe cap o pălărie cu pană, însă directorul de la școala internațională pe care o frecventam a considerat că acest lucru e inadecvat și m-a rugat politicos să port pălăria exclusiv în timpul liber. Conducerea școlii a început să mă considere un copil-problemă. Mi se spunea: "Cu frații tăi lucrurile au mers întotdeauna așa de bine." Dar citiseră frații mei ceva despre amour fou, pricepuseră ei care era vocația omului? Făcusem
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
pe care încă nu-l pot desluși în determinările lui. L-a rugat să iasă în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de cîteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutînd lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrînul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decît cea a catafalcului." Despre relația trupurilor Din întîmplare, căutînd să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
reducându-se de Ch.Tell de la 1872 la 50 lei. O parte din învățători au renunțat la profesie datorită acestor reduceri și s-au făcut notari, perceptori sau comercianți. În 1882 este introdus portul obligatoriu pentru învățători care constă din: pălărie neagră, cămașe de pânză de cânepă,în sau borangic, lungă până la genunchi, purtată fără ițari, chimir, brâu de lână ori bețe, pieptar fără mâneci sau pânză, până la brâu cu nasturi de găetan, haina cu mâneci, suman de lână lucrat în
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
continui să scrii, să le atragi atenția, o faci conștient că nici tu nu ai nimic de pierdut din faptul că ei te ignoră. Scrii, așadar, pentru primul câine de pe pământ care va învăța să citească. * William Blake scoțându-și pălăria, pe o stradă pustie, în fața nimănui. Întrebat pe cine salută, răspunde candid: „Pe Apostolul Pavel.“ Byron mărturisind că cele mai reușite satire le-a scris în anul de grație 1815, an de chefuri monstruoase, pe când se strecura în pat, dimineața
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că acum vreo sută de ani eram ceva mai vii intelectual - Te ocupi de o colecție de cărți de știință. Am citit cu delicii câteva din ele, Universul într-o coajă de nucă, Bărbatul care își confunda soția cu o pălărie, Doar șase numere și, mai recent, cartea lui Gamow despre Minunata lume a domnului Tompkins... Ai făcut o facultate de fizică, ai doctorat în fizică. Cum se împacă sau se războiesc omul de știință cu literatul? Nu sunt om de
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără replică: "Mă apropiam de cîte un trecător. Îmi scoteam pălăria și, cu glasul cel mai dulce din lume, îi spuneam cu blîndețe: ŤBoule!ť". O rasă de compătimit blînd, homunculii... Una din poveștile despre eu, aceea dintre Diana și Emil, are memoria crizelor generației (a se vedea Romanul adolescentului miop
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
impresii de călătorie... (1858), se găsește în esență aceeași idee a transformării vestimentare ca eliberare: a minții - "capetele s-au ușurat prea mult de acele învălituri orientale care, înădușind fluturările gîndului, încai da un aer de statornicie și de gravitate"; "pălăriile ușoare au înlocat șlicele globoase" - și mai ales a picioarelor: "botinele de la Paris țin minunat locul mestiilor și al papucilor care, spre a nu cădea din picioare, te sileau a-ți face mersul mai cumpănit". Imaginile pitorești ale schimbării portului
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
să-i aflu istoria. Nu statuia unui om de stat, nu consacrarea metalică a unei povești semnificative. Ci poza celui mai înduioșător banal: un cățeluș de bronz, cu urechile nehotărîte între blege și ciulite, ducînd în dinții de lapte o pălărie. Lîngă el, rezemată de un felinar din decor, o umbrelă închisă. Umbrelă zdravănă, boierească, cum se vor fi găsit, nu-ncape îndoială, în Bucureștiul ploilor și al șoșonilor, prin saloanele de secol XIX. Există artiști care ilustrează cărți, regizori care
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
simboluri pretențioase. Căci ce e lumea lui Caragiale altceva decît o societate de fideli, cărora le lipsește vanitatea felină, dar nu le lipsesc colții? O lume în care se duce trena cu mimica parșivă a combinației de pîndă cu blazare. Pălăria și umbrela sînt însemnele stăpînului așezat care, din piesele și schițele Iancului (și nici, ros de genealogii bolnave, din nuvele), nu lipsește niciodată. Protocolul venirii și plecării lui, într-o vreme în care religia s-a înlocuit cu tabietul, și
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
bine, de bucuria dresată a acelui cățeluș. Dacă stăm să ne gîndim, orice intrigă am lua din Caragiale, ea se poate rezuma așa: gesturile unui valet, care-și vede, undeva dincolo de scenă, stăpînul absent pentru noi, surprinse în odaia cu pălărie și cu umbrelă. Valetul poate fi un răsfățat - un Bubico, un dl Goe. Însă tot pentru societatea în care, deși singur pe scenă, nu va juca niciodată rolul titular, e pregătit. În preajma lui rămîn, accesorii discrete, dar lovind cu toată
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
fi un răsfățat - un Bubico, un dl Goe. Însă tot pentru societatea în care, deși singur pe scenă, nu va juca niciodată rolul titular, e pregătit. În preajma lui rămîn, accesorii discrete, dar lovind cu toată puterea ordinii sociale, umbrela și pălăria stăpînului. Sigur, dacă te depărtezi trei pași de statuie vezi ce va să zică lumea lui Caragiale privită de la (mică) depărtare. O scenă idilică, de vreme veche, în care rînduiala e un passe-partout asortat la orice, în care idealul nu e să
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
rînduiala e un passe-partout asortat la orice, în care idealul nu e să-ți schimbi locul pe scară, ci să tragi de pe urma lui maximum de foloase. Instalația" (sic!) cu cățel și obiecte nu are continuare. Nu știm dacă stăpînul ia pălăria, și-o potrivește pe cap, dacă întinde mîna și după umbrelă. Lumea s-a oprit înainte ca el să ia o decizie. Și stă acolo, în unghiul mort dintre a cere și a accepta vasalitatea. Îngăduința cu care serviciile se
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
precum se vede din următorul: "Fudul, cu zîmbet de sărbătoare pe buze, cu aere de Ťarbiter elegantiarumť, d-l H. Viftimiu se plimba majestuos printre plebe, care, umilă, i-a adus laurii celor 50 de reprezentații ale ŤMeșterului de la Argeșť. Pălăria gris, tip vechi, genre romantic, nu decadent, cît și jacheta și pantalonii cadrilați, tot atît de banali ca și ai eroului său Slivsky din ŤTragedia unui tragedianť dădeau acestui poet al marelui public un aer pitoresc. Farmecul eleganței, originalitatea și
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
Capitolul X e pentru diferite alte împrejurări. Îndrumările sînt date pe "intrări", ca în dicționare. Citez, la întîmplare, cîteva fraze-titlu: "a te scărpina în public", "a nu respecta timpul altora", "a mirosi o floare", "a ceti o scrisoare", "a muta pălăria ori paltonul cuiva", "a muia degetul în gură", "a bate la ușă". Vizitele, oferirea cărții de vizită și ținuta la felurite evenimente completează acest ghid al lumii mici, dar cu atît mai "fioroase". Sigur, constatăm cu oarece regret că, pe
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
te înțelegi pe tine însuți. În ziua următoare, am mers pe jos jumătate de oră până la ea acasă, temându-mă să nu mă vadă cineva pe drum, prea multe lucruri de explicat pe care nu le puteam explica, purtam o pălărie cu boruri largi și țineam capul în pământ, auzeam pașii celor care treceau pe lângă mine și nu știam dacă sunt pași de bărbat, de femeie sau de copil, mă simțeam ca și când aș fi pășit pe treptele unei scări întinse pe
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
din ce în ce mai rău", mi-am dat seama că probabil trecusem pe lângă tatăl ei în dimineața aia. "Care lucruri?" Să fi fost al lui brațul acela puternic pe care îl atinsesem în treacăt? "Totul. Lumea." Să mă fi văzut sau mă ascunseseră pălăria și capul plecat? "De când?" Poate că și el mergea cu capul în jos. "De la început." Cu cât încercam să nu mă gândesc la ea, cu atât mă gândeam mai mult, cu atât îmi era mai greu să explic, m-am
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
dus din nou în ziua următoare, plimbarea a fost epuizantă, cu fiecare pas mă convingeam singur că ea își făcuse o părere proastă despre mine sau, mai rău, că nici măcar nu se gândea la mine, mergeam cu capul plecat, cu pălăria cu boruri largi trasă pe ochi, când îți ascunzi fața de lume, nu ai cum să vezi lumea și de aceea, în mijlocul tinereții mele, în mijlocul Europei, între două sate, pe punctul de a pierde totul, m-am izbit de ceva
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
marca Levis Strauss. Fu obligat să Încalțe și o pereche de cizme galben-maronii, cu tocul trapez și cu vârf ascuțit, așa cum purtau cow-boy-ii americani. Tânăra și ambițioasa sa contabilă fu nevoită să se ridice pe vârfuri pentru a-i așeza pălăria din piele, apoi Își sărută pătimaș tânărul său cow boy spunându-i: Cum se face domnule că Îți stă bine cu orice? Meritul principal consider că este al celei care știe să aleagă și să comande, poate că este și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
din treabă și așa cum toți locuitorii satelor sunt stăpâniți de curiozitate bolnăvicioasă și ei urmăreau cum din luxoasa mașină de teren coboară un domn Înalt și bine clădit care era Îmbrăcat Într-un costum impecabil iar pe cap purta o pălărie cu boruri mari, de gabori, așa cum ar spune Rică. Abia când străinul s-a Întors cu partea dreaptă către cei doi bătrânei au putut fi văzute cele două mari cicatrice și ochiul deformat vizibil, Maria a strigat gâtuită de emoție
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
său ținuse secretul și față de fiul lui, apoi gândul se mută la cât de mult Își dorea Ștefan desființarea și pedepsirea securității iar acum, când aceasta era desființată și Înlocuită pe ici pe colo cu aceeași Mărie dar cu o pălărie ... democrato-capitalistă, Fany al său, bine realizat material nu-și dorea nimic mai mult decât să-și găsească asasinul și torționarul. Ajuns În acest punct, lui Rică Îi veni o idee Îndrăzneață, așa cum vin ideile mari, rapid și acaparant! Făcu gestul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]