1,696 matches
-
și Limba se strînge-vor într-un cerc strimt, Pîna ce-n strîmte-nfățișări va strecura-veți. Duceți-vă pe calea voastră de văpaie 90 Și învățați ce-nseamnă să-l absorbi pe Om, voi Spirite-ale Milei și Iubirii". O Urizen, de ce pălești la viziunile Ahaniei? Ascult-o pe aceea care te iubește, că nu cumva și noi să fim departe alungați. Glasul îl auziră și fugit-au, iute că soarele de iarnă ce-asfințește. Și-acum spre nalturi spumegắ Sîngele Omului. Văzut
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
marele ciocan Din mină îi căzu, si focurile sale în fum și-ascunseră puternicele mădulare; Căci în devastatoare huiete și prăbușiri, ciocniri și vaiete, Nemuritorul dăinuia, deși în somn de moarte-ncătușat. Ochii lui Los fost-au cuprinși de groază și păliră pe cînd bătea în jur 285 Pe demonul care se prăbușea; înfricoșat de chipurile Luate de înrobita omenire, in ce privea se prefăcu: În ce făcea se prefăcu: era schimbat el însuși. Spasme cuprinseră fibrele-i musculare ce se zbăteau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
136 îi crescu În jurul pieptului că o însîngerata coardă; cu tainice suspinuri 85 Îl tăié, dar dimineața următoare alt brîu urmează-n Jurul sînului să-i crească. În fiecare zi-l privea pe-nvăpăiatul tînăr, Tăcînd înfricoșat, și-obrajii săi nemuritori păliră că atinși de moarte, Pînă ce multe dimineți și multe nopți trecură-n chin cumplit Dînd naștere-unui brîu în zi și-n noapte sfîșiindu-l. 90 Brîul pe timp de zi lua naștere, pe timp de noapte era în două rupt
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el se ridică și proclama: “Nu! Iadul nu va face un obiect de batjocură din mine!“ Moser îi spune să tremure pentru că Dumnezeu refuză să-l ierte. Tabloul 2. Aceeași pădure că în scenă 2 din actul III. Lumina zilei pălește. Massimiliano stă așezat pe o piatră cu Carlo alături. Contele încă mai crede că are de a face cu fantomă fiului său, Carlo. Massimiliano plânge după Francesco, spre nedumerirea lui Carlo. El declară că va fi răzbunat prin voința lui
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Ludovic L., indiferent sub ce nume se producea acesta. (Nu erau în sală decât cel mult două sute de persoane...) Așa că o atmosferă de stânjeneală l-a cuprins nu numai pe maestrul Ludovic L., dar chiar și pe magistrați. Să fi pălit brusc faima marelui avocat? Nu, doar că era evident că domnul Henry Labater, cumnatul lui Henry Dupon, după ce a fost prins în flagrant de către sergentul Jean Voltaire și jandarmul Pierre Rubin, nu putea avea altă soartă decât să fie condamnat
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și nu printr-o experimentare sau vizare „teoretică”. Chiar dacă În școală se vorbește despre familie, dragoste, copii etc., acestea primesc o adevărată consistență atunci când cei În cauză „plonjează” cu ardoare În aceste sfere ale existenței. Orice retorică privind aceste realități pălește și nu mai folosește la nimic. Teoria devine searbădă, iar cuvintele nu mai spun nimic. E nevoie de un alt reazem, de un exemplu concret, de demonstrarea unui posibil mod de a configura o căsnicie cu tot ceea ce ține de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tuturor virtuților, spune Scriptura. E prima și ultima valoare. Dragostea e mai mare chiar decât credința și speranța, pentru că le presupune pe amândouă. Toate celelalte valori „trec” prin iubire, sunt „filtrate” de aceasta. Dacă nu ar fi dragoste, totul ar păli, ar avea un deficit, o suferință. De aș grăi În limbile oamenilor și ale Îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare și chimval răsunător. Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În universul matein stranii amurguri, elementele cosmosului se desfac În grele somptuozități și se pleacă Într-un somn translucid, cu moi licăriri nocturne. Dispariția bruscă a lui Aubrey de Vere, cu magia ferecată a măștii sale, face ca splendorile să pălească, Înecate Într-un anotimp pluvios. „Lumina cea tainică” se stinge, doar „searbăda lumină” a zorilor și a treziei dezamăgite se cerne „țesută cu apă din văzduhul Încruntat”. Bibliografietc "Bibliografie" A. Opere dandy* (În ordine cronologică)tc "A. Opere dandy* (În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la 1247) în fața lui Radu Negru", de fapt, Negru Vodă. Contextul extern, amintit tangențial mai sus, era prielnic actului fondator din jurul lui 1290, nașterea Țării Românești. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, dominația mongolă începe să se atenueze treptat, "să pălească". În împrejurările tulburi generate de moartea lui Batu, în 1257, și de dispariția lui Berke de la conducerea Hoardei de Aur, în 1266, s-a declanșat lupta pentru supremație între Toqtai și Nogai, cel care va domina regiunea de la Dunăre până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și-a pierdut din agerime, dar autorul pare că se lasă furat de mecanica vivace a unor întâmplări, de coloritul unor nostimade. Intriga, încurcată și descurcată cu brio, antrenează în „goană nebună” un zănatec, nevricos cvartet. Un mănunchi de zurbagii păliți de caricatural, oricât se împieptoșează ei în chestiuni de onoare și de amor. Flușturatecul Nae Girimea, „frizer și subchirurg”, e un fante de mahala, stăpân pe grațiile docile ale „ex-marșandei” Didina Mazu, iubeață „damă de verde”, și pe acelea mai
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de euforia actelor maniacale (Leandrii, Între acareturi). O banalitate compactă plafonează mărunta lor mișunare. S-ar părea că, în târgușoarele năclăite în torpoare, nimic nu poate schimba mersul egal al fiecărei zile. Tocmai de aceea, orice întâmplare care bruschează obișnuințele
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de un fel de nebunie acceptată, calmă. A vorbit. M-am aplecat spre el, dar nu am înțeles nimic. Era probabil limba țării lui. Cartoanele care-l adăposteau erau acoperite cu hieroglife. Când am traversat Sena, cerul a început să pălească. De câtva timp, mergeam cu pași de somnambul. Febra veselă de convalescență dispăruse. Aveam senzația că înot în umbra încă groasă a caselor. Amețeala curba perspectivele, le înfășura în jurul meu. Îngrămădeala clădirilor de-a lungul cheiurilor și pe insulă acea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
știi cumplitul chin Ce împle al meu suflet de moarte și venin! De-ai ști!... M[AIO] Nu știu o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman copil! Și tu! (uitîndu-se la el cu milă) Și el... nebunul. De-aceea ai pălit, De-aceea nu mai râzi tu, de-aceea cânți tot trist. Dară, deși amorul e crud și e amar, Tu ești poet și-n tine găsești a ta răsplată Tu totuși ești ca floarea ce-și e destulă șie. M
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar cel puțin aici e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi esprimai mirarea, însă contele, care privea toate într-un mod oarecum propriu numai lui, observă numai că camerele erau așezate spre nord. - Vezi, părinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu toate astea vița de păr, cu toate că mă ruga de-a nu juca în fiitori, neci pe lucruri mai prețioase decât lanțul, pe vițele de păr ale soției mele. I-arătai lui don Caldero scrisoarea, el ceti și păru a păli. - Scrisoarea ei seamănă cu aceea maicei sale, zise el și puse epistola pe masă. Să continuăm. Noi jucarăm, însă în curând mă văzui împresorat de figurele sale; neliniștea mea internă creștea, era ca și când îmi spânzura o spadă goală de-un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
înaltă în care se răsfrâng așa de bine și așa de minune toate suferințele Maicei lui Dumnezeu! toată poezia creștinismului, dragostea și resignația! Cu cât muzica sfântă își desfășura notele sale atât de serioase și pătimașe cu atât se vedea pălindu-se fața junei fetițe engleze; ochii bătrânului și ai junelui lord se ațintară asupra ei cu dragoste și îngrijire; ea șovăi. - Henrietta! Henrietta!!! strigă contele de Serei. Henrietta căzuse cu fața în jos, galbenă, descompusă, cu ochii leșinați. Se adunară
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
însemnelor divine”, restabilirea situației cosmice dinaintea catastrofei. Din nou apare o imagine paradoxală, al cărei subtext am încercat să-l pun în evidență și cu alte prilejuri. Deși Sf. Ilie folo- sește în luptă o armă strict războinică - fulgerul (care „pălește” = arde și lovește) -, efectul este totuși neașteptat. Iuda nu este distrus, ci doar „amorțit”. „Amorțirea” demonului este o alegorie mito-poetică menită să sugereze readucerea lui Iuda în starea de nonmanifestare, în starea de „somn nepomenit” care, așa cum am văzut, îi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
istoria reală sau legendară a omenirii. Să fie vorba de faptul că grecii nu i-au putut trece cu vederea lui Dedal o crimă din tinerețe, pentru care a și fost, conform tradiției, exilat din Atena în Creta ? Să fi pălit măreția geniului său 316 Ordine și Haos pentru că, din invidie, a redus la tăcere un concurent, aruncându-l „din vârful cetății Atena” ? Este vorba de propriul său nepot și ucenic, Talos, care, inventând roata olarului, compasul ș.a. (100), dădea semne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ființa demonică este solidară și concomitentă cu lupta zeului împotriva aceluiași demon, atunci și arma pe care o folosește trebuie să fie un dublet al armei divine, cu valențele războinice și magice ale acesteia. Fulgerul, arma tipică a Demiurgului, îl „pălește” pe adversarul mitic, dar îl și „amorțește”, îl „leagă”. O astfel de înfruntare am comentat la începutul acestei cărți, în colinda tip Furarea astrelor, cu un scenariu asemănător cu cel în discuție - zeul furtunii (Sf. Ilie) răpune demonul (Iuda) care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
antrenat îi semnaliza că la scenă mai asistau cel puțin încă doi bărbați. Curios, împinse tufișurile și văzu doi călugări violând o femeie. Auzind zgomot, cel de-al treilea, care părea doar să savureze spectacolul, se întoarse spre Rim și păli. ― Ce dracu' faceți aici? Ce-aveți cu ea? Fără ca măcar să se sinchisească de intervenția lui Rim, unul dintre cei doi violatori întrebă scurt: ― Tu ești, străinule? Rim parcă îți spune! Fără măcar să-și încetinească ritmul mișcărilor, celălalt călugăr scoase un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din zece membri, reprezentanți ai planetelor, îi era cu toții credincioși și știau că slujbele lor destul de bănoase depindeau nemijlocit de aprecierea lui. În condiții normale, le-ar fi putut împărtăși orice secret fără frica de a fi trădat. Orice secret pălea însă în fața planurilor sale. Amintindu-și de o superstiție veche, păși cu dreptul în Sala de Consiliu. Ședința începu cu o informare plictisitoare asupra ultimelor rezultate economice ale Federației, care, ca de obicei în ultimii ani, erau absolut catastrofale. Avu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
armele redutabile de care dispune, dar și faptul că știe cu exactitate ce avem de gând. Spionul e undeva foarte aproape de noi. - Cât de aproape? - Uneori am senzația că se află lucruri pe care le știm doar noi doi... Femeia păli și se trase un pas înapoi. Gestul brusc dezechilibră puțin barca și-i făcu pe amândoi să se așeze. - Stai, nu asta am vrut să spun. Adică exact asta încercam să-ți explic. Cred că există cineva care ne citește
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
șnurul draperiei, Stephen sta în fața lui, urmărind în treacăt cu privirea cum pierea lumina lungii zile de vară deasupra acoperișurilor sau cum se mișcau încet și dibaci degetele preoțești. Fața preotului era pe de-a-ntregul în umbră, dar lumina ce pălea îndărătu-i îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului. Iar cu auzul, Stephen urmărea accentele și intervalele vocii preotului pe cînd îi vorbea grav și cordial despre subiecte indiferente: despre vacanța care tocmai se terminase, despre colegii de-ale ordinului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în relație cu celelalte. Prin intermediul alinierii speciale a observatorului (Stephen), a celui observat (directorul iezuit) și a ferestrei luminoase, conturul trasat cu acuitate al capului preotului iezuit funcționează ca un comentariu implicit asupra problemei abstinenței în viața ordinului ("lumina ce pălea îndărătu-i îi atingea tîmplele adînc scobite și curbele craniului"). Perspectivizarea accentuează de asemenea contrastul dintre întunericul din fața chipului directorului, pe care privirea lui Stephen nu îl poate străpunge și lumina de dincolo de fereastră, unde o zi frumoasă de vară e
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cea de contract în Epoca Rațiunii. Atunci filosofii au folosit raționalitatea contractului pentru a da legitimitate relaționării sociale. Contractul era modelul pentru tot ce era bun și merita a fi apărat în societate. În secolul al XIX-lea vedem contractul pălind în fața simbolismului redescoperit al comunității. În multe sfere de gândire, legăturile specifice comunității reale sau imaginate, tradiționale sau născocite vin să formeze imaginea bunei societăți. Comunitatea devine mijlocul pentru de a denota legitimitatea în asociații diverse precum statul, Biserica, sindicatele
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]