34,057 matches
-
de la Timișoara, au scăpat de pedeapsă după recursurile făcute în favoarea lor, în timpul ultimului mandat al dlui Iliescu. Una dintre obsesiile fostului președinte al României e că a ajuns primul om din stat în urma unei revoluții. Adversarii săi sînt însă de părere că dl Iliescu a confiscat Revoluția în urma unei abile manevre de salvare a structurilor comuniste, pe care le-a recondiționat în anii tranziției. Or, în perioada de început a puterii sale, Ion Iliescu a fost susținut la scenă deschisă de
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
Traduse. În Germania, Saludos și Cei trei copii-Mozart sînt la a doua ediție. În scurtă vreme, vor fi cîteva surprize... Cineva, citind ceea ce s-a scris în afara țării despre cele două cărți menționate și despre Stațiunea sau Sigma, constată că părerile emise sînt mai mult decît elogioase. Concret: scriind despre romanul Stațiunea, Michel Wattremez titrează: Atenție, capodoperă! Textul respectiv apare într-o prestigioasă revistă din România cu titlul Experiența unui roman!... Răul vine de departe, se zice. La noi, vine de
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
Despre primatul forței, despre decadență... Asta a făcut-o pe o doamnă-critic să mă considere antioccidental; altcineva a spus că nu sînt patriot. Și de atac la bunele moravuri am fost acuzat. Nimic din aceste obiecții nu se regăsesc în părerile despre carte venite din occident! Probabil că acolo lucrurile sînt văzute altfel. E drept, o revistă din New-York a refuzat o cronică favorabilă romanului. Dar directorul acelei reviste era un român... Este. În schimb, un site francez conține, ca un
Alexandru Ecovoiu "Fiecare personaj are ceva din mine" by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Journalistic/12113_a_13438]
-
ne transformăm într-un subiect de conștiință și cunoaștere. în perioada cînd am scris romane îmi puneam deseori întrebarea: Cine vorbește în mine?" "De ce vrea personajul să iau creionul și să scriu ce-mi spune?" " Cînd auzi voici, era de părere Paul Valéry, este primul pas spre schizofrenie". "Schizo" împarți, "phren" spirit; împărțit între autor și personaj. Prin romanele pe care le-am scris, am încercat să iau act de propria subiectivitate, dar în special să înțeleg în ce lume m-
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
al fidelității acesteia față de sine. Evident, oportuniștii și ariviștii ce cultivă frecvent un lovinescianism de paradă, care nu-i împiedică a reprima brutal revizuirile, nu se simt bine în fața biografiei precum în fața unui detector de minciuni. De facto, e de părere Lucian Raicu, nu există critici mari cu o biografie ambiguă. Spre a urma astfel: ŤDezinteresulť de care vorbește Vladimir Streinu (...) este o condiție mai generală a criticii, nu numai în planul moral, dar și în cel al realizării estetice și
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
în sens clinic numai cretinii și euforicii au idei muzicale" (p. 53). Camil Petrescu repetă cu obstinație că E. Lovinescu nu are idei (afirmă chiar că e steril), nu are intuiție, nu are gust estetic, nu are talent - și deci părerile lui nici nu ar trebui să conteze. Ca un corolar, Camil Petrescu încearcă să demonstreze că E. Lovinescu nu are receptivitate estetică, facultate esențială pentru un critic (p. 98) - ceea ce ar însemna că E. Lovinescu nu are tocmai vocație de
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
o poată vărsa în capul partenerelor de cafea." Romanul întreg e un ecou al acestei revolte, s-ar zice, a "autenticului". E nevoie de observație atentă, de la caz la caz, ca să poți scăpa de capcana de-a-ți da, generalizator, cu părerea despre o masă de oameni pe care-i apropie puțin frenezia eliberării și-i desparte definitiv modul în care fac față încercărilor de după. E-adevărat, "viermele egalității" îi roade pe toți cei intrați într-o horă cu urmări greu de
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
prieteni și necunoscuți? De ce se uită atît de repede? De ce s-a strigat la mineriada din 13-15 iunie "Moarte studenților! Moarte intelectualilor!" Ultimii patru ani au readus frica. Și spaima de libertatea interioară, de dreptul firesc de a-ți spune părerea, de a te confrunta polemic. De a gîndi altfel, suplu, rafinat. "Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră!" a funcționat mai abitir ca oricînd în ultimii patru ani. Umăr la umăr, tovarășii și-au reconstruit o lume cu mult
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
nu neapărat și numai pentru femei. Cred că este o carte mai degrabă pentru bărbați. Fiecare povestire are tâlcul ei, naratorul e, fără îndoială, un înțelept în felul lui, e echilibrat chiar dacă fantezist, e profund și când își formulează simplu părerile, dar mai ales a stat mereu aproape de femei și dacă n-ar ști multe despre ele n-ar avea impresia că nu știe mai nimic. De aceea bărbații vor rezona la povestirile și la vorbele lui și vor găsi aici
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
pompieri, ba țărani, ba militari, ba te-miri-ce, ne transmit imagini detaliate de la nu-știu-ce eveniment de-doi-bani, cu reveniri, cu. scremete să îmbrace totul în senzațional. În contextul de mai sus, simpatice sunt sondajele de opinie când omului de pe stradă i cere părerea despre cutare lucru. Cel mai adesea, apar momente hilare, fiindcă majoritatea interpelaților se bâlbâie, încearcă să scape de teroarea microfonului vârât sub nas, zic și ei o inepție-două cu speranța să fie lăsați în pace, dar reporterul nu renunță, ci
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
comune; drept exemplu pot servi mișcarea memorandistă sau Congresul naționalităților, din 1895, de la Budapesta. În primii ani ai secolului următor crește interesul slovacilor pentru lupta națională din Transilvania, iar poetul Ivan Krasko traduce din poeziile lui Octavian Goga, care, după părerea omului politic Milan Hodsa, fondatorul alianței națiunilor nemaghiare din Parlamentul de la Budapesta, "exprimă toate dorurile și sentimentele unei națiuni oprimate, atât de înrudite cu a noastră". După primul război mondial, odată cu întemeierea Cehoslovaciei și desăvârșirea unității statale a României, schimbul
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
asupra căruia revine, trădarea germană a Marthei și asumarea de către ea a unor merite pe care nu le avea, nu e încă lămurit de biografi). Nepoata lui Odobescu e reticentă față de evrei (nu crede într-un holocaust românesc, e de părere că în general "evreii fac un scandal enorm", iar polonezii au avut mai mult de suferit decît ei), știe fără nici o ezitare trecutul și prezentul fiecărei familii de tradiție (interlocutorul ei îi citește numele dintr-un dicționar genealogic și de
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
părintelui său. De fapt, Pavel Egorovici își pedepsea copiii fără răutate și aproape fără mînie. Îi iubea în felul lui și credea că purtîndu-se sever, era spre folosul lor. Adept al unor principii sănătoase, nu despărțea morala de bîtă. După părerea lui, trebuia să urli și să lovești cu nădejde pentru a băga sfintele adevăruri în căpățîna unor puști fără minte. ș...ț Mai tîrziu, Cehov va spune cu melancolie: "Bunicul nostru a fost bătut de stăpîni, cel din urmă dintre
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
bip devine un mijloc eufemistic, o modalitate de a atenua parțial vulgaritatea unei expresii, lăsînd totuși să se înțeleagă sensul ei agresiv. E folosit adesea cu intenție comică, mai ales prin acumularea excesivă care sugerează o imprecație extrem de violentă: , Păi părerea mea e că biiiiiiip bip bip bibip biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip biiiip bip bip bip cu bip în bip și să biiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiip în neamu..." (daciaclub.ro). Se ajunge chiar ca bip să capete, metonimic și contextual, sensul de ,cuvînt obscen", ,înjurătură": ,invocând apoi
Bip by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12211_a_13536]
-
și despre unii contemporani. Adriana Mitu și Manuela Anton își împart scriitorii vechi până la clasici. Nicolae Mecu face bibliografia clasicilor și a scriitorilor de la începutul secolului XX. Dorinei Grăsoiu îi revine sectorul interbelic. Misiunea cea mai grea o are, după părerea mea, Raluca Dună, aplicată asupra sectorului contemporaneității, cel mai extins și mai expus controverselor, având o contribuție masivă și la sectoarele revistelor și conceptelor. Mai participă, îndeosebi la aceste sectoare din urmă: Cristina Balinte, Magdalena Dragu și Dana Marinescu. Sunt
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
i-aș fi introdus și pe Grigore Hagiu și Gheorghe Pituț, cu atât mai mult cu cât opera lor e încheiată. Îmi reprim mai departe tendința de a mai adăuga nume, pentru a da o idee despre limitele selecției (după părerea mea, e vorba de o selecție onorabilă) și despre orizontul estetic al bibliografiei. Acestea se văd cel mai bine după locul în care ajunge selecția în imediata actualitate. Cei mai tineri scriitori selectați sunt Ioan Es. Pop (n. 1958) și
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
mirăm că pe un astfel de fundal ego-ul scriitorilor, hipertrofiat prin natură, a căpătat proporții monstruoase? Că scriitorii au ajuns să se considere Alfa și Omega existenței cotidiene? în reuniuni oficiale sau pe cont propriu, ei își dau acum cu părerea asupra a tot ce mișcă-n lume, de la organizarea economiei, finanțe și politică, la ecologie generală și problemele viitorului omenirii. Evoluție aproape normală, după modificarea radicală a condiției scriitorului petrecută pe parcursul secolului XX. Pentru că despre condiția scriitorului este pînă la
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
000 de lei). Cronicarul, un fan Michel Tournier, a început-o de la interviul cu scriitorul francez luat de Simona Modreanu. Tournier lucrează în prezent la un roman cu un vampir (nu, în nici un caz Dracula). Despre premiile literare are o părere proastă (și Cronicarul la fel!) și consideră că motivele extraliterare pentru care se dă Nobelul strică prestigiul premiului. Despre corectitudinea politică crede, la fel ca intervievatoarea, că e o inepție dăunătoare (că ar fi cea mai dăunătoare a secolului XX
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
fie întru totul și întru toate de acord cu interlocutorul ei. De aici o senzație de dialog autentic. l Mai semnalăm rubrica Nodul gordian, cu dezbateri pe teme la zi (Adrian Dinu Rachieru simte nevoia să-și spună și el părerea despre elite, cam tîrzior și cam neconvingător), Delicatesele istorico-literare (cu un bun articol despre "împrumuturile" lui Negruzzi de la alți autori, semnat Alexandru Dobrescu; o singură obiecție: nu se precizează ce însemnau asemenea adaptări în contextul epocii lui Negruzzi, se dă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
Prea jucat, dacă pot să spun așa. Se diminuează cumva emoția aceea frusta, directă, care mi-a amorțit degetele, despre care am vorbit, care mi-a uscat lacrimile. Mișcările actriței, chiar dacă nu ample, ispita dinamizării acestei apariții a atenuat, după părerea mea, ceva din emoția confesiunii. Ciudat, acum am simțit că textul ar fi trebuit periat puțin, spectacolul strîns. Ce spun sînt nuanțe, pentru că am cu ce să compar. Forță ei, care duce un text împovărător, si sensibilitatea specială ale acestei
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
nu viață". Contează, desigur, o argumentație mai strânsă, explicită, dar G. Călinescu preferă să repete la intervale imprevizibile această repulsie față de exprimarea unei subiectivități nesemnificative, înglodată în senzații pasagere și afecțiuni obscure. Jurnalul de călătorie al lui Stendhal arată - după părerea criticului - "că marele creator a fost întotdeauna un memorialist mediocru", pierdut într-o "perfectă ariditate și insensibilitate față de lucruri" (p. 45, taxat aspru ca "simplu notes prozaic" încă o dată, la p. 257). Logica inutilității unei astfel de experiențe a scrisului
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
filme de auteurs (Robert Bresson, Godard, Chaplin, von Sternberg, Rouben Mamoulian), nu poți să-i declari cinefili: dacă vrei să bați recordul de alergare prin Luvru din Bande ŕ part, nu înseamnă necesarmente că îl înțelegi pe Godard. Iar dacă părerea ta despre Mao este că regizează "un film epic", atunci nu înțelegi nici istoria contemporană... În ceea ce privește Visătorii, jocul actorilor e corect fără să fie spectaculos. Nu se poate spune același lucru despre Ultimul tango la Paris: acolo prestația tespiană e
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
periclitate de diverșii agenți ai alienării și deposedării omului de atributele sale fundamentale și chiar, cum spune în acest text introductiv, de lumea însăși: "Am rămas fără lume". În asemenea condiții, scrisul, ficțiunea, cărțile sunt în stare să aducă, după părerea romancierului, un fel de compensație simbolică: În felul acesta, cărțile pot deveni consolarea celui neconsolat, a omului pierdut. Cafeneau în care intri atunci când toate celelalte cafenele te înspăimântă. Ceea ce poate fi gândit într-o manieră diferită, în vremuri lipsite de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
mine. La bucătărie, trebuie să spui mereu așa ceva despre un underist, ca să se bucure și el un pic. Pomană, au aruncat o vorbă, doar nu le pare rău de-o vorbă, dacă toată viața ai trăit ca un proscris. (După părerea lor, ca un proscris. Eu gîndesc altfel.) Cineva mi-a dat o țigară. A apărut lîngă mine și o femeie, înaltă, cu șolduri. A pus ochii pe mine. Dacă despre un underist se vorbește în gura mare, asta le impresionează
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
În schimb, se citește cu plăcere eseul Ilenei Scipione despre Borges: Un labirint fabulos, pe numele său Buenos Aires și, de asemenea, cele 3 scrisori ale lui N. Steinhardt trimise în 1971 lui Eugen Jenney. Decupăm din cea din 30.XI. părerea lui Steinhardt despre filmul-operă rock, văzut probabil la video, Jesus Christ Superstar: "Mi-a părut rău să văd că nu împărtășești simpatia mea pentru opera pop J. C. Superstar. ș�ț Ideea este că fiecare face ce poate, iar Dumnezeu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]