762 matches
-
situați sub așteptările sale! Etapa de Revizuire a formulei mele mă ajută să identific ce nu este În regulă cu discursul. Etapa de Critică mă ajută să-mi dau seama cum de am ajuns să comit astfel de greșeli. Oare părtinirile sau prejudecățile mele m-au Împiedicat să găsesc alte posibilități? Odată ce mi-am identificat „crustaceele”, intru În etapa de Reînnoire, procesul prin care „răzuiesc” comportamentele și atitudinile ce ar putea să mă Încetinească. Atunci când, În Paris, am aruncat la gunoi
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să-și trimită vreun fecior încă fraged, într-o expediție de trei sau patru ani, pe o altă corabie decît cea pe care-o comandă, astfel încît primul contact cu meseria de vînător de balene să nu fie îndulcit de părtinirea firească, dar ne la locul ei, a unui părinte sau umbrit de grijile și temerile acestuia. Ă între timp, căpitanul străin continua să-l implore pe Ahab să-i facă acel mic hatîr, dar Ahab stătea ca o nicovală, primind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
predicative în "formele" logicii simbolice / 322 4.9. Fenomenul în-ființării / 333 4.10. Cercul reducției judicative / 346 4.11. Re-condiționarea temporală a subiectului și predicatului: fenomenul celei de-a doua timporizări; individualul și universalul; saltul de la judecată la dictatura judicativului. Părtinire, ordonare și autorizare / 350 4.12. Punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg / 359 Capitolul 5. Resursele originare ale logos-ului și judicativul constitutiv / 365 5.1. Statutul judicativ al ideologiei / 365 5.2. Reluarea reducției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg / 359 Capitolul 5. Resursele originare ale logos-ului și judicativul constitutiv / 365 5.1. Statutul judicativ al ideologiei / 365 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică / 375 5.2.1. Structura "formei" ideologie / 377 5.2.2. Preeminența celei de-a doua timporizări / 380 5.2.3. Reducția celor trei acte la timp / 381 5.2.4. Saltul de la ontologic la pragmatic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictaturii judicativului, esență aflată sub semnul unui fenomen despre care încă nu am luat cunoștință, fenomenul celei de-a doua timporizări a elementelor judecății, fenomen care scoate la iveală, odată cu sine, și sensul universal (în orizont judicativ) al actelor de părtinire, ordonare și autorizare, acte prin care judecata își lărgește aria de constituire a obiectelor judicative cu mult dincolo de pozițiile "logice" din structurile sale formală și alethică, nu însă dincolo de orizontul pe care chiar aceste structuri îl taie în lumea vieții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trebuie regândit, adică reconstituit, în așa fel încât el să devină un sens întemeiat în cadrul reducției judicativului. 4.11. Re-condiționarea temporală a subiectului și predicatului: fenomenul celei de-a doua timporizări; individualul și universalul; saltul de la judecată la dictatura judicativului. Părtinire, ordonare și autorizare Timpul este a priori-ul universal și originar al judicativului, s-a spus de mai multe ori în această lucrare (și se va mai spune); dar el este, cum bine știm, element al aspectului alethic al judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura sa "logică", pot căpăta chip sensuri noi, ale unui plan mai vast, pe care deja l-am numit "judicativ", chiar "dictatură a judicativului". Actele constitutive ale recondiționării temporale a celor două "poziții" din judecată, S și P, sunt: (1) părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice", dar, în consecință, și ontologice); (2) ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice); (3) autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune" sau "bine formate"). Toate aceste acte au un evident rost pragmatic, spre deosebire de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a doua timporizări, sunt: timpul-părtinitor, timpul-ordonator și timpul-autoritate. Toate au o legătură directă cu timpul din reprezentarea obișnuită a timpului; dar toate, s-ar putea spune anticipând un sens posibil doar prin reducția non-judicativă, se deschid, totodată, către timpul-kairotic. 1. Părtinirea. Trecerea subiectului de la sensul de substrat la cel de substanță primă (individual) pare a fi un fapt de reconfirmare a valabilității actelor și obiectualităților unei conștiințe comune. E drept, totul se petrece printr-un travaliu al unei conștiințe care și-
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și fel-de-a-fi-"așa". Spațiul devine sensul care susține rostul celei de-a două timporizări a "pozițiilor" judicative și, mai cu seamă, sensul care susține distribuirea părtinitoare în mod absolut a celor două sensuri: de fapt-de-a-fi-"acesta", respectiv de fel-de-a-fi-"așa". Părtinirea este exclusivă încă de la Aristotel: ontologic, substanța primă nu poate fi însușire, iar însușirea nu poate fi substanță primă; "logic", individualul nu poate fi predicat, ci numai subiect, universalul nu poate fi subiect, ci doar predicat. Un amestec al sensurilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este obârșia? Doar din spontaneitatea logos-ului, am putea răspunde acum, care, din partea sa non-formală cea care a generat toată ordinea judicativ-constitutivă -, trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când va fi tematizată ideologia. 4.12. Punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg Părtinirea, ordonarea și autorizarea, deși recunoscute prin cea de-a doua timporizare a subiectului și predicatului, ca fiind, așadar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trece în unele evenimente de gândire, rostire, făptuire. Implicațiile publice ale autorizării vor fi cercetate odată cu cele aparținând părtinirii și ordonării, adică atunci când va fi tematizată ideologia. 4.12. Punctul de întâlnire a dictaturii judicativului cu orizontul logos-ului întreg Părtinirea, ordonarea și autorizarea, deși recunoscute prin cea de-a doua timporizare a subiectului și predicatului, ca fiind, așadar, legate direct de judecată, semnifică mai degrabă în spațiul mai larg al judicativului; ele sunt actele constitutive ale dictaturii judicativului, însă nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în acela al regenerării sale neîncetate, prin fiecare act de gândire, rostire, făptuire. Ele sunt, de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
imaginativă) a unui dincolo de acest orizont. Desigur, în contextul de față trebuie să ne limităm la indicarea formală a acestor fenomene, descinse prin retimporizare judicativă, urmând ca la capitolul despre ideologie ele să fie descrise și puse în sensul propriu. Părtinirea, ordonarea și autorizarea ne întorc către timp, fiindcă sunt ele însele timp; mai bine zis, faptele noastre sunt timp trecut în aceste forme ale "raționalității lumii". Întoarcerea la timp este o metaforă: în fond, nu s-a plecat niciodată din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei temei este reprezentat de cele trei forme ale raționalității dominante în spațiul public, despre care a fost vorba legat de a doua timporizare a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul judicativului, ordonare, ca așezare ierarhică a funcțiilor logice și a demnităților ontologice, autorizare, ca supunere față de "autorități" și ca acreditare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune". Din această perspectivă, ideologia reprezintă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
am întâlnit, la un moment dat precizat mai sus fenomenele care îi aparțin acesteia. De fapt, ideologia doar arată ca un discurs; altminteri, ea este un fenomen social dominant într-un context al lumii vieții umane, în care se exercită părtinirea, ordonarea și autorizarea; în orizontul administrării bunurilor în vederea satisfacerii nevoilor, orizont al vieții umane înseși, ideologia este necesară: formal, pentru că astfel avem prezentă însăși dictatura judicativului cu "autoritatea" sa "ordonatoare" și "părtinitoare". Cele trei fenomene părtinirea, ordonarea, autorizarea trebuie privite
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în care se exercită părtinirea, ordonarea și autorizarea; în orizontul administrării bunurilor în vederea satisfacerii nevoilor, orizont al vieții umane înseși, ideologia este necesară: formal, pentru că astfel avem prezentă însăși dictatura judicativului cu "autoritatea" sa "ordonatoare" și "părtinitoare". Cele trei fenomene părtinirea, ordonarea, autorizarea trebuie privite acum dintr-o altă perspectivă decât cea corespunzătoare celei de-a doua timporizări. Cei care au tematizat ideologia, începând cu de Tracy, până la Ricoeur, Habermas și Sloterdijk, semnalează și explică fenomenalitatea socială a ideologiei, angajamentele sale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
poate opera judicativul într-un mod doar regulativ, lăsând "lucrul însuși" să fie lucrul însuși? Un răspuns negativ poate fi dat și aici: refuzând, explicit, judicativizarea acestor "fapte", tratându-le ca și cum ar fi, toate, fapte originare. Luate, toate, astfel, fără părtinire, ordonare și autorizare, căpătăm o direcție nouă de lucru asupra lor, care nu mai aparține ca atare dictaturii judicativului, deși operațiile pe care le angajăm aici sunt dintre cele care au o "natură" judicativă. Oricum, șansa judicativului (doar) regulativ în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mod absolut. Aplicarea unui fel de "judicativ regulativ" nu este încă o problemă, în acest moment al discursului, dar dificultățile pe care aceasta le-ar implica pot fi recunoscute deja. Judicativul cu aceste operații ale celei de-a doua timporizări părtinirea, ordonarea, autorizarea -, toate timporizate după modelul în-ființării elementelor formale și alethice ale judecății, constituie ideologia. Spuneam mai sus că în perioada noastră așa-zis "post-modernă", ideologia devine în primul rând discurs despre identitățile culturale. Acest fapt este semnificativ în privința relației
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dumnezeu etc). Aparent, nimic nou sub soare, căci și până acum ideologia a produs această substituție a unui lucru ca atare, a unei ființări propriu-zise, cu simbolul său, cu un lucru public, care, deși nu este ființare propriu-zisă, a suportat părtinirea, ordonarea și autorizarea, adică timporizarea secundă, dar pe care ideologia îl propune spațiului public ca și cum ar fi un lucru adevărat; de asemenea, dintotdeauna ideologia nu a creat conștiința acestei substituții. Desigur, numai că a lipsit ceva în ideologia mai veche
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Cum stau aceste trei acte în logică, filosofie, știință a fost arătat prin reducția judicativă. Cum stau ele în ideologie, va trebui să arătăm în continuare, chestionând felul de a fi (doar) al operațiilor celei de-a doua timporizări, anume părtinirea, ordonarea și autorizarea. Ideologia a urmărit întotdeauna mișcarea discursului de tip filosofic și, desigur, transformarea acestuia datorită tematizării non-judicativului și a actelor întâmplătoare, mai mult sau mai puțin, ale de-constituirii judicativului constitutiv. De aceea ideologia își schimbă conținutul ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a urmărit întotdeauna mișcarea discursului de tip filosofic și, desigur, transformarea acestuia datorită tematizării non-judicativului și a actelor întâmplătoare, mai mult sau mai puțin, ale de-constituirii judicativului constitutiv. De aceea ideologia își schimbă conținutul ca atare, chiar tehnicile de părtinire, ordonare și autorizare a gândurilor, rostirilor și făptuirilor omenești, dar nu-și poate schimba și operațiile "logice" prin care ea se susține ca discurs. În alte cuvinte, ideologia nu a fost cuprinsă (și nici nu poate fi) de acest fenomen
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dacă sunt relaxate condiționările "ideologice". Șansele acestei cercetări vor fi ele însele evaluate în cele ce urmează, tematizând problema modalităților de gândire, rostire și făptuire proprii ideologiei. 5.2. Reluarea reducției judicative pornind de la fenomenul celei de-a doua timporizări. Părtinire, ordonare și autorizare ideologică A fost lămurit în contextul reducției judicative faptul că a doua timporizare se răsfrânge asupra tuturor elementelor judecății și că acest fenomen este hotărâtor pentru saltul de la judecată la judicativ. Dar tocmai pentru că saltul în cauză
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos la iveală acest grup de elemente; și ele, cum știm deja, țin de raționalitatea publică; din rândul lor, fundamentale sunt: părtinirea, ordonarea și autorizarea. Să ne amintim că prin acest fenomen, timpul și-a însușit și condiția de fapt-de-a-fi-"acesta", proprie unui "subiect" care a preluat și sensul de substanță primă, pe lângă acela de substrat, și pe aceea de fel-de-a-fi-"așa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui "subiect" care a preluat și sensul de substanță primă, pe lângă acela de substrat, și pe aceea de fel-de-a-fi-"așa", propriu predicatului care, pe lângă sensul de general, l-a preluat și pe acela de universal. De asemenea, spuneam atunci că părtinirea, ca fenomen al împărțirii funcțiilor "logice" și a celor ontologice, ordonarea, socotită drept operație de așezare ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice, și autorizarea, reprezentând supunerea față de "autorități" și acreditarea faptelor "bune", "bine făcute", reprezintă actele constitutive ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesteia vor ieși la iveală pe parcurs. Medodologic, însă, descrierea ideologiei din subcapitolul anterior trebuie, de asemenea, să constituie un punct de plecare, alături, desigur, de precizările de mai sus, legate de anumite rezultate ale reducției judicative. Cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea survin prin prezentuirea timpului, ceea ce a însemnat, mai devreme, fenomenul celei de-a doua timporizări. Am observat că, deși atunci când avem de-a face cu timpul nu putem nesocoti nici una dintre "ecstazele" sale prezentuirea, chemarea trecutului și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]