1,076 matches
-
da, zise Rima. Sînteți foarte amabil. Șoferul stinse lumina și continuă să conducă. Zgomotul motorului îi împiedica să vorbească fără să țipe. — în clubul de pudding, deci? îl auzi Lanark pe șofer zbierînd. — Nu-ți scapă nimic. Ciudat că unele păsărele au un stomac ca ăsta și-s totuși sexy. De ce mergeți la Unthank? — Prietenul meu vrea să lucreze acolo. — Cu ce se ocupă? — E pictor - artist. — Nu sînt pictor! strigă Lanark. — Artist, deci? Pictează nuduri? — Nu sînt artist! Rima rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel de podoabă în afară de verighetă. Nasul avea ceva vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un ton a cărui asprime nu venea din timbru - fiindcă acesta era plăcut - ci din suferință lăuntrică. Era doamna Elena Turnescu, văduva unui eminent chirurg
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în fiecare dimineață. Ne-am obișnuit atât de mult cu aceste lucruri mici încât le considerăm de multe ori firești, credem că ni se cuvin, uitând că sunt oameni care nu pot vedea lumina soarelui, care nu pot auzi cântecul păsărelelor, care nu se pot deplasa. Atunci când mulțumești sufletul tău se deschide și pacea și bucuria îți cuprind inima. În viața noastră de zi cu zi trebuie să ne dăm seama că nu fericirea ne face recunoscători, ci recunoștința ne face
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ta. 8. Respectă echilibrul dintre a dărui și a primi „ Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat dai din ceea ce ești”(Arsenie Boca) Fiecare dimineață ne așterne la picioare cele mai minunate daruri: cântecul păsărelelor, parfumul florilor, căldura soarelui , dulceața fructelor și toate vin spre noi liber, fără să aștepte nimic în schimb. Întreaga natură participă la acest joc al dăruirii și al primirii. Viața este o energie ce curge asemeni unui râu, fără oprire
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
din dor de fată mare. A lui suflet e-o scîntee 111 {EminescuOpVI 112} Din luciri de curcubee, Din dragoste de femee; A lui glas la miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cădea rob la Turci; Și încă să te mai duci, Unde-i toaca de tămîe Și clopotul de - alămîe; Și încă să te mai duci Pân ce-i da de plug de cuci, Și cucoarele mâind Și cocostârcii grăpând, Ciocârlanii semănând, Păsărele secerând. Dumnezeu te - nvrednicească Cu căruță calicească, Să vii și la casa mea Să te miluesc și eu: 204 {EminescuOpVI 205} C-o mânuță de tărâță, De-asupra un cărbunaș - Să știi a iubi să lași. 168 Las-să zacă arză
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai fermecat; Caută-ți mâncarea, Destul ai cântat, Și mai dă răgaz Ș-altor păsărele Tot spre mângâiere Să cânte și ele. 8 Toată ziua eu te văz, Noaptea prin somn te visez, Întind mâna să te - apuc Mi se pare un năluc. 391 {EminescuOpVI 392} Dimineața când mă scol Tot cu lacrime mă spăl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
rumoarea abstractă a unui „Prezentaaați-arm“. Parohul murmurase formulele stropirii cu agheasmă, comandanții se apropiaseră de gropi și fiecare aruncase un pumn de pământ. Și chiar atunci un ordin neașteptat a dezlănțuit o salvă către cer, ta-ta-ta, ta-bum, odată cu păsărelele ce se Înălțau țipând din pomii Înfloriți. Dar nici aceasta nu era mișcare, ci era ca și cum, pentru totdeauna, aceeași clipă s-ar fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
timp...“ Ce încurcătura naibii! — Da, ai dreptate. Îngrozitor! Takamori stătea turcește și studia scrisoarea. Era o dimineață liniștită de duminică. Casa lor se afla în zona Kyōdō din cartierul Setagaya, destul de departe de centrul orașului. În fiecare primăvară se întorceau păsărelele în grădina lor și acum se auzeau ciripind la fereastra de la etaj. De jos nu venea decât vocea servitoarei, Mă-chan, care vorbea cu cineva în ușa bucătăriei. În rest, liniște deplină. Soarele își coborâse razele strălucitoare chiar pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ora zece din cauza vămii și a controlului medical. Nu-i nevoie să mă grăbesc. „E complet neserios“, gândi Tomoe. „Nu te poți baza deloc pe el.“ Aprilie, duminică dimineața, ziua sosirii. Primele raze de lumină se strecurau prin fereastră și păsărelele începuseră să cânte pe acoperiș. Shizu și Tomoe se treziseră deja. Vaporul Vietnam trebuia să intre în port la ora șase. Takamori spusese cu o seară în urmă că vama și controlul medical nu se vor termina până la ora zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Instrumentiștii, care tocmai făcuseră o pauză, au început să cânte iar, cu și mai mult năduf, același marș. În cele din urmă, vaporul se apropie destul de mult ca să se poată distinge chipurile pasagerilor, aliniați de-a lungul parapetului ca niște păsărele. Printre turiștii străini erau și câțiva tineri japonezi, aplecați peste parapet, fluturându-și pălăriile spre cei care priveau de pe chei. Într-un colț se aflau adunate câteva călugărițe. Un marinar roșcat își scoase capul pe un hublou din margine. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
împreună cu alți longobarzi, pe Rachti, tras la față, ca și cum ar fi fost bolnav. Ne-a arătat un amănunt care trecuse neobservat: chiar sub ciotul destrămat al crăcii era un șarpe strivit și, puțin mai încolo, un cuib răsturnat cu două păsărele moarte. - O mare nenorocire o să se abată asupra unei familii longobarde de vază. Doi dintre fiii ei vor muri, și familia voastră va fi martoră, a prorocit Rachti. Longobarzii credeau că acel copac ar fi fost locuit de o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cerul Cerule, ești cam albastru Norii te-au cam părăsit Nu ne-ai părut nici sinistru Iartă-ne și tu un pic. Ai un soare așa frumos Și o lună asemenea Nu îi supăra te rog Căci tu ești politicos. Păsărelele îți invadează Spațiul personal Fii cuminte și le iartă Că n-au vrut s-o facă lată. Cioban Andreea, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Dorm În ochii tăi mă oglindesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
noastră, soră Primăvară? Mii de vietăți, iarăși au ieșit, Câmpiile uscate, iar au înverzit! Căldura naturii, inimi ne-a furat, Dragul nostru codru, iar a înviat! Soră, Primăvară! Bine te-ai întors! Ai învins în luptă! Mulțumim frumos! Mii de păsărele, din nou ne-ai adus, Doamnă Iarnă! Bine că te-ai dus! S-a întors la noi, sora noastră scumpă! Copii fericiți, pe câmpuri se uită! Și sunt bucuroși că se pot juca, Din zorii de zi, până târziu seara
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nou ne-ai adus, Doamnă Iarnă! Bine că te-ai dus! S-a întors la noi, sora noastră scumpă! Copii fericiți, pe câmpuri se uită! Și sunt bucuroși că se pot juca, Din zorii de zi, până târziu seara! Jocul păsărelelor Pe sub dalba streșină de casă, Și în copaci cu ramura de tei, Își face cuib, o pasăre frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt bucuroși că se pot juca, Din zorii de zi, până târziu seara! Jocul păsărelelor Pe sub dalba streșină de casă, Și în copaci cu ramura de tei, Își face cuib, o pasăre frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul înverzit, Se aude până seara, ciripit! Sub streșina înaltă a casei mele, În zbor vin, mii de păsărele, Le-ascult și sunt foarte bucuros, De la cântul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frumoasă, Să stea la căldură cu familia ei. Păsărele zboară pe rând fiecare, Prin văzduh să caute mâncare, Se joacă și prin codrul înverzit, Se aude până seara, ciripit! Sub streșina înaltă a casei mele, În zbor vin, mii de păsărele, Le-ascult și sunt foarte bucuros, De la cântul lor frumos! Copiii lumii Pe-afară au ieșit mii de copii, Se joacă toți și sunt zglobii. Copii ai lumii împreună, Se joacă între cer și lună. E vremea să ne întâlnim
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-n viață. Ați ghicit voi oare, Care-i locul minunat? Este școala cea de aur! Timp Rămâi pe loc, mai stai puțin, Aș vrea copil mereu să fiu, Să pot dormi, să pot cânta, Să fiu liber ca și-o păsărea. În zborul tău nu mă răni Și-mi lasă aripile neatinse, Eu sunt acel ce poate va primi Răsplata pentru cele ce au fost scrise. Vei fi acel ce n-are chip, Vei fi cel care pune semne pe viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine. Harțanu Iulian, clasa a VI-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Primăvara Pe-o potecă foarte înaltă Trec un stol ce ni se-arată Păsărelele ce aduce Primăvara cea curată. Pom cu pom le cresc prin cale Înflorind în flori frumoase Ce ne-ajută să ne aducem Gândul nost’ la primăvară. Ciripind în al său cuib Cucul strigă-ncetișor Cu un glas foarte domol Vino, vino
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cartea care te vrăjea, Iar el din oglindă te privea Cuminte ca și umbra sa. Primăvara Primăvara a sosit Și pe noi ne-a înveselit Ghioceii au răsărit Iar copacii au înflorit. Fluturașii cei vioi Au venit iar pe la noi Păsărelele se adună Să vestească vremea bună. Totu-n jur e viu și-ntinerit Căci afară-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit. Au ieșit iar copilașii Se joacă de-a cercetașii Iarna a plecat Primăvara s-a arătat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Că buni prieteni suntem noi Când vine iarna pe la noi! Toamna în codru Luna-i sus și luminează Codrul verde și frumos, Într-o aură-l îmbracă Cu polei prea luminos. Codru-i mândru și e falnic, Verde plin de păsărele Care stau și îi veghează Somnul dintre rămurele. Dar deodată-o ceață rece Acoperă-n miez de noapte Luna plină, și se lasă Repede, ca o năpastă Peste codru-acoperindu-l. Codrul se trezește-n grabă Și un gând îl întristează: Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-l termine, Căci împărăteasa Toamnă, Îmbrăcată în tăcere, Se coboară chiar deasupra Codrului să mi-l întrebe: Codrule cu râuri line, Vremea mea-i acum, știi bine! Am venit pentru a-mi da Toată bogăția ta: Dă-mi coroanele mărețe, Păsărelele măiestre, Căci stăpână mă numesc Peste tot ce e lumesc. La ce bună-mpotrivirea Când în fața mea tu stai! Cu privirea ta cea rece Mă apleci pân’ la pământ Și oricum a ta voință Cât clipești se împlinește, Așa că mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cristalin, Care curge prin pădure, Multe animale vin, La apă și după mure. Căprioare, dar și cerbi, Se adapă de aici, Vin singure, câteodată, Dar, vin și cu puii mici. Vulpea vine din poiată, Încet, că este șireată, Să pândească păsărele, Din desele rămurele. Zboară sturzul pe crenguțe, Să mai caute grăunțe, Să mănânce a lui pui, Ca să fie toți sătui. Uliul de sus privește, Cu privirea ageră, Ca să prindă rozătoare, Să aibă un festin mare. Veverița prin copaci, Caută ghinde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
păsărilor stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă Flori ea are-n orice casă Păsărele ciripind, Și români pe plai horind,. Dunărea fluviu frumos Și Ceahlăul maiestuos Cu-ngrijire o-nconjoară Pe a mea iubită țară. Mândru și frumosul steag Cântă Imnul nostru drag, Dar pe mine mă încântă Românul ce doina-și cântă. Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]