711 matches
-
puțin profesorii de română, ma tematică și istorie. Am răspuns la toate și, probă practică urma să cânt ceva. Dar ce să cânt? Nu știam nici o melodie, adică ceva, ceva știam de la băieții mai mari, când mergeam cu vaca la păscut. Dar oare se cădea? Mă uit la tata. El ridică bastonul noduros, mi-aduc aminte de palmele încasate, și încep: Cât îi Țara Ungurească Nu-i ca fata românească Așa 'naltă și frumoasă Și la corp e sănătoasă Și-n
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mei tot mai aveau de plătit o taxă de 9.000 de lei.O sumă de la care se poate începe Apocalipsa. Se apropia ziua plecării și îmi părea tot mai rău după calul care mă ducea și mă aducea de la păscut, după prieteni și joacă, după sora Constanța. În fine, acoperit de un cufăr cu de toate, urcam în vagonul de clasa a III-a. De aici eram răsturnat în clasa I-a A, a celor deștepți, așezat în bancă cu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
una din alea micile am dat-o din cauza nevestei, că prea se juca cu ele, nu mai avea timp de nimic, că ele se joacă... Nu-i vorbă, îmi e și mie mai ușor cu trei decât cu patru, la păscut, că ele nu mănâncă orice, la nimereală. Le duci de lanț și ele te trag ici, colo, aleg mâncarea după gust, pe urmă se joacă, le place... Când mă opream să răsuflu, alea micile se jucau cu mine, mă călcau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
voastre de putori! Dar tată, eu... Tu, la menghină, la șaibă, la ciocan! Auzi, domnule, pentru ce l-am purtat în școală "operator produse ceramice!" Am futut atâția bani ca să ajungi la fabrica de cărămizi? La muncă, gata, sau la păscut! Lasă-mă dracului cu facultatea ta, mai sunt doi care vor să ajungă specialiști în făcut chirpici! Iar internat, iar cărți, haine, mofturi. Măi Vasile, copii nu au nici o vină, nu-i mai înjura, te bate Dumnezeu, s-or descurca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și îi dau afară pe toți, îi împușc, cu mâna mea îi împușc, te rog, nu te mânia pe mine! Cum îi aflu, cum îi atârn de grindă, să învețe ce-i ascultarea. Mama lor de huligani! Îi scot la păscut când le va fi foame, ăștia nu știu să prețuiască pâinea trudită de mânuțele matale. Fii îngăduitoare măcar o zi! Mâine ridic gard în jurul livezii, gard de 5 metri, să nu treacă nici soarele, nici vântul. De mâine poruncesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
caii, a făcut curat la vaci și la oi, așternând paie uscate la picioarele lor. Apoi s-a odihnit chiar un pic, timp în care își scosese fluierul din buzunar și începu să cânte animalelor cele mai frumoase cântece de păscut. Periodic trecea printre rândurile oilor ca să vadă dacă totu-i în ordine. Când se făcuse amiază, desfăcuse traista de la maică-sa și începuse să mănânce din merindele de acasă, după care băuse o gură de vin. Seara lua fluierul în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Nu s-a-ntâmplat nimica. SMARANDA: Zicea băietu' că iei boii. Ți-a împrumutat frate-tău carul? DĂNILĂ (caută ceva pe lângă gard): Nu. SMARANDA: Atuncea cum? DĂNILĂ: Iac-așa! SMARANDA: Spune, măi omule, să pricep și eu. Că doar la păscut nu cred că-i scoți. DĂNILĂ: Nu tocmai. SMARANDA: Și-atunci unde pleci, n-auzi? DĂNILĂ: Ba aud. SMARANDA: Și dacă auzi, de ce nu răspunzi? DĂNILĂ: Ba răspund. SMARANDA: Aista-i răspuns? Parcă-ai fi fărmăcat, doamne păzește! Unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-au schimbat mult. A început jocul ielelor, frecatul conceptelor, plimbatul printre cai verzi pe pereți. Acei cai erau și ei foarte atrăgători. Semănau celor reali, dar nu dădeau din copite, nu te trânteau la pământ, nu trebuiau duși la păscut, nu mureau, nu aveau nevoie de grajd. Dar nici nu-i puteai călări. Pe scurt, a început vasta zonă a conviețuirii mele cu filosofia ca substitut de realitate, ca pseudorealitate și, adesea, exact cum spui, ca ocultare a realității. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de râs. Se oprea și, proptit în cărucior, sălta pătura, ascunzându-și fața hohotitoare în stofa ei aspră. Eventualii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Prima dată, și asta e a treia poveste, povestea trădărilor mele, am trădat pe la vreo nouă ani, treceam în clasa a treia, eram un copil, dar chiar de-atunci, de la începuturi, am trădat Femeia. Mă trimisese maica-mare cu iezii la păscut, mi-a pus traista în gât și mi-a zis: ia du-te, copile, fă și tu ceva în vara asta!, de cântat, cânți, de fermecat, ne farmeci, ia mai du-te de cântă și prin pădure, cu iezii! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în urmă, Ciobanul...Ion avea o splendidă turmă Cu oi, cu câini și...pe la ei, mai rar, Moderna turmă avea un...măgar! Un timp, toate erau bune și la locul lor; Toți munceau excelent și cu spor, Zilnic mergeau la păscut pe imaș, Iarba...bună; se produceau lapte, lână și caș, Doar măgarul avea starea de spirit... ciudată: Cică...persoana sa nu prea era... respectată! Drept urmare, Ziua următoare, Într-o cuvântare, Rosti foarte tare: Câini ticăloși! Proaste și...supuse oi! Eu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
ce faci? Semnalele astea transmiteau mesajul: „Ajutor, ne-au atacat pieile roșii!“. Ah, nu-nțeleg nimic din ce spui! exclamă fata. —Prietenul meu locuiește tot acolo, deși acum nu-mi mai este prieten. La ora asta își scoate vacile la păscut. O să vadă semnalele luminoase și o să-și dea seama că s-a întors Chavel. O să înțeleagă mesajul. „Ne-au atacat pieile roșii!“. Doar el îl poate descifra. Chavel observă că mâna lui Carosse apucă mai strâns revolverul ascuns în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spuse Toma pornind mașina. Știi unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întrebă după un timp Ileana. Cui nu-i place? adăugă ea fără să mai aștepte răspunsul inspectorului. Zona noastră este de o frumusețe extraordinară. Oamenilor le-a plăcut dintotdeauna. Zeii au fost darnici cu noi. Iarba este foarte bună de păscut pentru animale și vitele dau un lapte bun, în timp ce sub pământ se găsesc bogății din belșug. Zeii? se arătă mirat Cristian. Ileana îl strânse ușor de mână, în semn să aibă răbdare. Suntem aici dintotdeauna, de când au apărut oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zgârieturi. Fața i se înseninase, dar îl prinsese grija de ce avea să zică bunicul. Era conștient că timpul se scurge repede și știa cât de greu i-a aprobat să ducă el, de unul singur pentru prima oară, iapa la păscut. „Bine-bine! dar cum să povestesc eu acasă întâmplarea asta? Cine mă crede pe mine?... Oare nu mi s-a părut? A cui a fost vocea? Caii nu vorbesc niciodată ca oamenii. Poate... în basme, dar eu nu sunt în basm
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a avut băiatul impresia. Îngândurat, fără s-o mai îndemne, a pornit și, mergând din ce în ce mai repede, au ajuns în poienița cu iarbă grasă. Uite, nu te leg! Am încredere în tine. Cred că îți este foame. Ai iarbă bună de păscut aici. Grăbește-te! Eu merg să mă spăl un picușor, se explică Tudorel cât se poate de serios și, în același timp, foarte îngândurat. Ajuns la pod, și-a dat cămășuța și pantalonașii jos, le-a scuturat de praf și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
căpăstru cum ai zis matale. Cred că poate merge și singură, bunicule... Nu! Să n-o lași singură niciodată. Da, bunicule! Cum s-o las singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut? Ei! Om vedea noi ce-om face... Mergi și mănâncă, până una-alta! La bucătărie l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
picioare și înțelegea cerințele părinților, i se punea în mână o vărguță și i se încredințau câțiva boboci, pe care trebuia să-i păzească (avea, de acum, o sarcină, o răspundere, după puterile lui). Pe măsură ce copilul creștea, lua în primire păscutul mieilor, apoi al oilor sau vitelor, până când se dovedea vrednic să mânuiască sapa, secera, coasa sau plugul. În felul acesta, copilul era integrat treptat în munca și preocupările familiei, fiind pregătit pentru timpul când va ajunge „gospodar la casa lui
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mă joc cu tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu muzică” („Insomnie“). Persiflarea „pășunismului” pastoral și denudarea convenției biografice: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut/plîng în fluier pe cîmpie triste părți de biografie” (Tristețe casnică, greșit transcrisă de unii comentatori, „Tristețe cosmică“, și interpretată în ocurență cu... Blaga!). Un anarhism lucid se naște din sentimentul insuportabil al captivității (care produce, pe lîngă „cuvinte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Arp, Dix gravures sur bois, Collection Dada, Zürich, 1918, ca și unele fragmente din poemul „Vacanță în provincie“ („amintire cu miros de farmacie curată”, „servitoare bătrînă”), iar versul de debut din „Tristețe casnică“: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut - în nesfîrșit”, apare în corpul poemului Amér aile soir din același volum. Descompunerea poemelor pînă la nivelul unităților minimale de semnificație și recontextualizarea permutațională a nucleelor semantice țin de estetica esențialmente combinatorie („cabalistică”!) a lui Tzara, iar pasiunea sa tîrzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atât de precipitat, iar mama, a rămas atât de nemulțumită. Apoi m-am sculat, m-am spălat, îmbrăcat, am mâncat lapte cu mămăliguță rămasă de aseară, și miere de albine, și m-am dus, ca de obicei, cu vaca, la păscut, pe izlaz. Mi-am reamintit, acel moment, din viața de copil, tocmai acum,în timp ce mă aflu alături de această femee frumoasă, culcat, strângând-o de talie, de fapt, strângândune, unul pe altul, de parcă am vrea să nu ne mai dezlipim vreodată
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria lui Covrigel s-a schimbat și ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor de cioban, la păscut oile moșierului din zonă. Ăsta își purta oile prin alte regiuni ale țării. Așa a ajuns, Covrigel, să cunoască meleaguri străine, de pe care nu s-a mai întors, decât, după însurătoare, odată cu nevastă-sa, Stejara, fata unuia de prin Breaza
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Împiedicarea pășunatului oilor de Moorland, a boilor și a poneilor sălbatici. Vegetația la nivelul solului este mai deasă, cu mai mulți arbuști; probabil că În urmă cu secole așa arăta pădurea, Înainte ca vitele să fie purtate de colo-colo la păscut. Totuși, acum pare artificială - necesară din punct de vedere științific, din punct de vedere estetic mai puțin plăcută, mai puțin suprarealistă, istoric mai puțin cinstită pe lângă pădurea Încă deschisă, „grădinărită“ de ceea ce a introdus omul. Se-aude chiar că Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
se apropia de mai multe ori decât ar fi fost nevoie sau cel puțin așa i se părea Zilpei. Iacob avea câte o nouă întrebare pentru fiica mai mare în fiecare zi. Unde ar fi trebuit să-i ducă la păscut pe iezi primăvara? Avea niște miere pe care să o dea în schimbul unei oi care părea bună? Era gata pentru sacrificiul pentru recolta de orz? Era întotdeauna însetat de berea pe care o făcea ea după rețetele minunate pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stâna, grajdurile pentru vite, magaziile de cereale, birourile și staulul cu taurii comunali. Ca În fiecare zi, el a fost trezit de mamaMaria, pe la orele patru ale dimineții și așa cu ochii nespălați, cu un „crâsnic” În spate, mânase la păscut cele douăzeci și două perechi de boi cuminți ale comunității. Soarele și copilul și-au dat binețe cu inimile lor fierbinți, Va s-a bucurat nespus, s-a simțit luminat și bine protejat, iar soarele urmărea cu interes cum „Va-mamicaaa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]