1,786 matches
-
și ars, alergând încotrova, mormăind Ăsta-i cuvântul... Delea.. Revine îndată după scurtă vreme tare surescitat, îndemnându-mă să-l însoțesc: -Am găsit ceva! Haideți! Trebuie să veniți! Mă las condus, doar vom vedea ce și cum. Un pietroi uriaș pătat cu roșu domina curtea goală, părăginită din vecinătatea bisericii. Eu mă strâmb în tăcere. El însă, rămâne stană. Foarte iritat, uită că mi-e subordonat și, răcnind nefiresc, îmi indică o poartă în mijlocul grădinii, pe care eu n-o văd
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
mine. Și mai e dans, dans, dans, prin iarbă verde. Mă crede! PĂZEAI ESTUARUL Păzeai estuarul, puf trestioară, cu frică. La o adică, la prima pală ai fi sărit, te oprea puful obrazului, împăcarea cu sinele-ți, viețile atâtor luceferi pătate de Luciferi împănați spițelor bicicletei cu roți inegale. Stăteai la taclale cu tine pe marginea fluviului, te socoteai un învins și-a învins delăsarea. Culcarea, ți-ai zis, nu mai e nimic de făcut, e de privit și de scris
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ÎN UMBRĂ Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN UMBRĂ În umbră unor gânduri pătate de cerneală Mai căutăm răspunsul la mii de intrebari Se-nvârt în mintea noastră fiorii de -ndoială Păcatele omenirii se-mprăștie în zări! În umbră calmă a primilor pași din viața Căutăm enigme ce nu au conținut Poveștile bunicii,dau
ÎN UMBRĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375435_a_376764]
-
pâinea lângă sare, și o așteaptă bob cu bob să pice din mii și mii de retezate spice! În loc de-oglinzi în care țipă luna, pământ neargintat în care tace, el neavând timpan pentru furtuna sorbită negru și numită „pace”! Pătează ochii iar ce spală mâna, nu se mai duce, după-atâtea ape, paragina de toată săptămâna, în ceasuri, timpul gata să ne scape, funingine de juruințe arse, parfum jilav de rădăcini întoarse, la noi și Dumnezeu stă sub pământ ca în
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
de dreptate din partea cui nu are cum să o acorde pentru că nu agreează valorile dreptății. Sunt câțiva oameni împrejurul nostru care oricând, chiar și în momentul în care ne-am aștepta cel mai puțin din partea lor preschimbă obiectivitatea în satiră, pătându-le pe amândouă prin mutarea uneia în locul celeilalte, încât nimic nu pare mai greu pe lume decât separarea glumei de lucrul serios, solemn, concret, mulți ziși comedianți, gregari de profesie, ironici și deopotrivă ignoranți iremediabil, neînțelegând că umorul e o
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
mai scăpat până la sfârșitul școlii generale, mai ales că ideea fusese preluată cu entuziasm de satrapul acela încornorat de frate-meu, care numai așa mă striga, și acasă, nu numai la școală. Dar cea mai grea rușine care mi-a pătat ,,onoarea” de școlar a fost acel coltuc de mămăligă, pe jumătate mâncat de nefericitul șoricel!... Referință Bibliografică: Farsă cu năbădăi / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2282, Anul VII, 31 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Silvia
FARSĂ CU NĂBĂDĂI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375623_a_376952]
-
cum Moș Crăciun dădea noroc cu Mitru, apoi cum îl îmbrățișa cu drag. În acel moment hotărâră să coboare. Până ajunseră jos, Mitru era deja pregătit să plece cu cadourile primite, alături de curier. Când fură văzuți de Moș Crăciun, umbrele pătaseră zăpada și întunecaseră destul acel loc. Se transformară în moșii negri care fuseseră eliberați de cotanele năzdrăvane. Moș Crăciun, curierii și lăutarii rămaseră nemișcați o perioadă, fiind nedumeriți cum de reușiseră să scape din colivia uriașă. Dar Moș Crăciun fu
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
înfrigurată în miezul atâtor nedumeriri ce-și arată colții! ... E lună plină. Mâine, cu litere îngropate în minciună, se va scrie că iubirea noastră a fost cumpărată cu bănuți de aur, într-o noapte albă ca o foaie de hârtie... pătată cu lacrimi, cu lacrimi... Referință Bibliografică: Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1424, Anul IV, 24 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZĂVORÂT – CA-NTR-O DUMINICĂ FĂRĂ RUGĂCIUNE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372021_a_373350]
-
revenirea de stranie regina. Și uite-o, istovita de-apusuri sângerii, Pe crestele rănite de nopți decolorate, Isi flutură vesmântul pe-aleile din vii, Să-și etaleze formă sub ramuri despuiate. Sub ceruri decojite se zbate-n umbre-adânci, Trasând lumini pătate de negura mioapa, Iar timpu-și roade unghii în lanul dintre stânci Și matură iluzii sub boabele de apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună, Mutând culori în sfere că într-
TOAMNĂ INUTILĂ de LAURA HUBATI în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372084_a_373413]
-
sus Să spele cerul la apus. Și Trupul Tău l-am pus în groapă Din rana Ta țășnește apă. Drumețul vine frânt de sete Și bea din rana ce n-o vede. Și totuși, Doamne, mare-i vina Care-a pătat atunci lumina. Se lasă noapte grea pe zare Ce vis de moarte, ce uitare. Ce umbră deasă pe destine Să fim îndepărtați de Tine. Se-ntoarce vremea din ecou Când noi Te răstignim din nou. Blestemul nostru-i c-am
SFÂNTA VINERI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372488_a_373817]
-
prin apariția lor mișcătoare, făcându-l să arunce iscoditoare căutături în jur. Până se hotărî la primii pași, trecu ceva. Nu-i era ușor, căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
o iei de la început cu procesul de acomodare, dar cu timpul devi mai calm... ...Te rog ai încredere în mine, eu unul îmi alung toate gîndurile negre, si trebuie să fim constineți că iubirii noastre mari nu trebuie să-i pătam față pt. că o pată care se așterne pe ea - ceea ce sper din tot sufletul că nu se va întîmpla vreodată în căsnicia noastră - va fi fatală și toată munca noastră de trei ani se va duce de rîpă... 03
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
ce e valabil ptr. amîndoi... 16.11.1988 ...da e adevărat doi ani cît am fost împreună zi de zi am prins o mare încredere în tine, dar crede-mă te iubesc foarte, foarte mult și n-ași vrea să pătam sau să rupem o dragoste că a noastră pentru că viețile noastre s-ar risipi în lume și nu cred că ar putea să-și găsească liniștea sufletească niciodată, nu cum ziceai tu mai demult cică ,, toți zicem așa ,, Eu te-
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE XIII de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370980_a_372309]
-
de nisip, sub un păducel bătrân, dar stufos, se aude un scâncit slab de tot. Am crezut că mi se pare, dar nu; era aievea. Am urcat într-un suflet. Minune mare! Doi iezișori ca din pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
o iei de la început cu procesul de acomodare, dar cu timpul devi mai calm ... ... Te rog ai încredere în mine, eu unul îmi alung toate gîndurile negre, si trebuie să fim constineți că iubirii noastre mari nu trebuie să-i pătam față pt. că o pată care se așterne pe ea - ceea ce sper din tot sufletul că nu se va întîmpla vreodată în căsnicia noastră - va fi fatală și toată munca noastră de trei ani se va duce de rîpă ... 03
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
ce e valabil ptr. amîndoi ... 16.11.1988 ... da e adevărat doi ani cît am fost împreună zi de zi am prins o mare încredere în tine, dar crede-mă te iubesc foarte, foarte mult și n-ași vrea să pătam sau să rupem o dragoste că a noastră pentru că viețile noastre s-ar risipi în lume și nu cred că ar putea să-și găsească liniștea sufletească niciodată, nu cum ziceai tu mai demult cică ,, toți zicem așa ,, Eu te-
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 8. de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/370966_a_372295]
-
Prin paharele vieții murdare, stropi de dulce-amar, Din vinu-ți nebăut de-atâta timp, se văd lucind, Pe catifeaua strugurie, a perdelelor vechi și-mbacsite, De fum, iubire și-ntuneric...tablouri vechi, în care, Burți imense, se văd ieșind de sub sacouri strâmte, Pătate cu otrava-ți, de mine nebăuta, încă, Si care-așteaptă-n cupă ruginita. Femei cu decolteuri mari și largi, privirilor flamande, Ce-așteaptă un simplu semn, În colțuri obscure, se văd râzând și licărind, La strugurii de catifea, la catifeaua strugurindă, Având
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
-ți amintești!” A mai făcut doi pași și-a fost secerat de-o rafală de gloanțe venită dinspre germani. Nenorocitul a fost lichidat. Cineva mi-a făcut dreptate. Într-un fel m-am bucurat că nu a trebuit să-mi pătez eu mâinile cu sângele acelui om malefic. Un singur lucru mă mai întreb: cum se face că un om atât de laș, un om care a fugit de-a mâncat pământul de teama lui Tippu Tip, a ajuns pe front
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
era alături de alesul ei în sanie, fu cuprinsă acum de o frică care-i făcea inima să tremure, dorințele să se năruie gândurile să sângereze... și dintr-o dată genele îngreunate de lacrimi lăsau să curgă printre ele lacrimi roșii, ce pătau albul zăpezii. Chiar și viscolul amuțise în fața durerii miresei pierdute și arunca în jur o tăcere lină. Lacrimile cădeau una după alta, ca niște mărgăritare albe ce-și scriau psalmul de dor, de dorul fericirii pierdute și topeau încet, încet
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
decât după spovedanie și după săvârșirea unui canon de pocăință care poate dura mai mulți ani. Bineînțeles că la spovedanie făgăduim lui Dumnezeu să nu mai repetăm, cu ajutorul Lui, păcatele săvârșite. Astfel haina de nuntă sau haina luminoasă a botezului pătată de păcat se curăță prin spovedanie care ne angajează totodată la și mai multă rugăciune și asceză. Conștienți de păcatele noastre, ne angajăm tot mai mult pe drumul rugăciunii și ascezei. Căci rugăciunea și asceza ne purifică sufletul și ne
DESPRE SFÂNTA SPOVEDANIE ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346836_a_348165]
-
clădit în interior, restul... se păstrează poate doar în fotografii. Cu toate astea nu mi-am pierdut pe deplin încrederea în oameni, inca cred că mai știm să trăim frumos, încă mai cred că nu ne naștem pentru a fi pătați de răutate, încă mai cred că răutatea nu face altceva decât să ne distrugă nouă echilibrul interior. Poate sunt și voi rămâne o visătoare dar continui să cred în iubire, reciprocitate și sentimente pe care trebuie să le împărtășim... altfel
CRIZA UMANITĂŢII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346362_a_347691]
-
lăsat în pace, așa că am putut să studiez în voie și să scriu mult pentru sertar. După 1989, s-a schimbat macazul și a venit vremea tinerilor. Biserica și-a reînnoit cadrele, socotindu-ne pe noi cei de dinainte de 1989 „pătați”, uitându-se însă că de pe câmpul de război nu vii la cravată, ci murdar de noroi, plin de sânge, schilodit. Asta dacă mai vii! Oricum, eu iarăși nu mă încadram în noua viziune, fiind de acum printre cei „bătrâni”. Am
CEL MAI NOROCOS DINTRE PĂMÂNTENI de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345268_a_346597]
-
adus o fustița nouă cu piept și bretele de culoare bleu cu buline albe . Ce i-am mai făcut felul! M-am urcat într-un cireș ,care avea niște cireșe negre,am cules și-am mâncat....dar m-am și pătat pe bunătate de fustă .De, nu i-a venit mamei să -și creadă ochilor ,dacă ..... mai e aceeași fustă sau e alta!Copilarie fără păpuși de tot felul,truse de doctoriță sau o mini bucătărie,dar frumoasă și trăită cu
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
pe iarba din curte pentru cei mari, iar la poartă, pentru copii. Pe lângă, de o parte și de alta, punea niște lemne lungi, pe care ne așezam ca să nu stăm direct pe pământ.Pe pânza aceea, îngălbenită de vreme și pătată de resturi de mâncare, așeza linguri de lemn, boboroade făcute în cuptorul din mijlocul curții și bucăți de mămăligă caldă. Apoi, aduceau femeile casei, străchini pline cu mâncare, după cum era făcută pomenirea, de dulce ori de post. Se puneau, intercalat
TURNICA ....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376868_a_378197]
-
a porni cu nădejde mai departe. * Ziua nu se deosebea cu nimic de cele de până atunci. Începu marșăluitul, îndemnând cu același spor de până ieri. Din depărtări se ițiră niște ruine. Da, se profilau rămășițele unui picior de pod pătând neregulat perspectiva. Prin cine știe ce ironie a sorții, rămăseseră spânzurate de stâlpul de susținere aflat în prelungirea piciorului prăbușit chiar o pereche de hobane... Își imagina că, dacă ar fi bătut vântul, cablurile metalice ar fi cântat hârșâit precum un râs
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]