6,963 matches
-
Apucă chiar să-l împungă în coaste pe surugiu să oprească încetișor caii. Erau acolo, în dreapta lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească, să-și salveze onoarea lor de zburătoare uriașe, regine ale bălăriilor și ale nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secret pentru cei mai mulți, dar nu și pentru el. Pe canalele sale îi sosiră informații despre apariția pe străzi a formației întărite de jandarmi călări, care controlează accesul la cîteva obiective de importanță strategică, Poșta, Telefoanele, Radioul. Patrule militare din infanterie păzesc locuințele unor demnitari și ale gradelor superioare din armată. Știa ce urmează. Pînă dimineața toți prefecții vor primi dispoziții ca toate aerodroamele și unitățile de aviație să fie închise și consemnate pînă la noi dispoziții, jandarmeria și armata de uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fie și înotând. Îl privi pe Chimé. Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar tu, care se pare că ai pielea bună, o să fii Omul-Întoarcere. —Omul-Întoarcere?... se îngrozi bietul Vetéa Pitó. Tané să mă păzească! — Încă mai ai timp să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse în toate părțile, căutând parcă un ajutor pe care nimeni nu i-l putea da și, în cele din urmă, aprobă, ca un deținut care acceptă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
linia albă de spumă pe care o formau valurile când se loveau de recifele de corali, care înconjurau insula aproape în întregime. —Bine! spuse căpitanul Mararei. Se pare ca laguna asta n-are decât două intrări care ar putea fi păzite, deci va trebui ca iscoadele să ajungă înot, după ce vor traversa reciful. Se întoarse către Roonuí-Roonuí. Ți-ai ales oamenii? îl întreba. Vom merge trei, răspunse RoonuíRoonuí. Insula e mare și o să avem nevoie de cel puțin două zile ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când în când, câte una se hotăra să nu se mai întoarcă. Se părea că pe femeile Te-Onó nu le interesa că-și abandonau copiii, care apoi plângeau ore întregi, ceea ce ii enervă și mai mult pe cei care îi păzeau. Cât timp puteau să reziste în situația asta? Plecaseră din Bora Bora cu intenția să organizeze o operațiune rapidă și îndrăzneață de salvare, iar acum se vedeau prinși, tot mai mult, în această poziție absurdă de temniceri ai unor ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cea din urmă a lui Cristofor Columb, ce s-a năruit sub ochii lui că hârtia udă în dreptul coastelor jamaicane, nu se compară cu temutul Niho-Nui sau Marele Dinte, care trece prin lemnul corăbiilor că prin ceară. Tané să ne păzească! exclama imediat Vetéa Pitó, pe care viermii păreau să-l îngrozească mai mult decat înșiși Te-Onó. Am senzația că ne devorează picioarele, ca să ne ajungă la măruntaie. Lucrul cel mai grav nu este ca găuresc lemnul... sublinie Navigatorul-Căpitan. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
roase și la unghiile tale crăpate și rupte, și spune: Hai să vezi care e noua industrie în plin avânt... Ascensorul oprește la etajul cincizeci, întreaga mansardă închiriată de Lenny, în care două mormane de mușchi în costume cu dungi păzesc o ușă. Caraliilor ăstora le plătești partea lui Lenny, jumate din tot ce câștigi. Unul îți spune numele într-un microfon prins la rever, și ușile sunt deblocate cu un bâzâit puternic. Înăuntru sunteți doar tu, Angelique și Lenny. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
atât de lungi încât nu-și poate strânge pumnul, spune: — Dar ai plâns... — Fiecare apostol sau discipol, spune doamna Clark, oricât ar fugi ca să-și urmeze mântuitorul, fuge în aceeași măsură ca să scape de ceva. În mijlocul războinicilor sculptați care ne păzesc, sub orhideele de hârtie vopsite și pliate astfel îcnât să pară naturale, doamna Clark spune că avusese o fiică. Un soț. — Cassie avea cincisprezece ani, spune ea. Spune: O chema Cassandra”. Doamna Clark spune că atunci când găsesc un mormânt puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească de orice rău. Deși fusese învățată să se roage și pentru dușmani, orgoliul o făcea ca partea aceasta să fie, uneori, sărită. Bunica îi aducea imediat aminte că ieri a făcut o greșeală, supărându-L pe Domnul și totuși El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strigă să-l arunce. Tricolorul românesc, roșu, galben și albastru flutură liber spre mâna tânără, întinsă a speranță. Luana izbucni în lacrimi. Dulci, sublime, hohote de fericire. Se trezise România! Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi ușa de perete și se repezi spre ea, Luana încă hohotea. O strânse în brațe atât de tare, cu forța năzuințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei întruchipă rampa de lansare a unei acțiuni, strategice și susținute, menite să o readucă, pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin minte ce vreau să spun. Mașina s-a oprit. Drumul era blocat și mai era ceva de mers până la Palat. Nu, nu-nțeleg ce vrei să zici, a spus Margaret. Bariera de butoaie ruginite și de sârmă ghimpată era păzită de vreo douăzeci de soldați. Pe aproape erau două tancuri sovietice și un camion blindat de care se sprijineau alți soldați. Fumau și priveau mulțimea care trecea. Bill a coborât fereastra, dar nici un soldat nu s-a simțit destul de curios
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
statuar reprezentând un băiat și o fată ținându-se de mână. Pretutindeni erau grupuri de soldați, pe jos ori În camioane, discutând calm Între ei sau fu mând. Adam și Din au trecut pe lângă un grup de vreo șase, care păzeau o barieră de sârmă ghimpată În fața unei clădiri distruse În parte de incendiu. Unul dintre soldați, cu capul dat pe spate, râdea În hohote de gluma unui coleg. Tocmai treceau pe lângă ei, iar Adam a zărit norii roșcați reflectați de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce-mi ceri mie ajutorul? Cum de ai Încredere tocmai În mine? Din a dat din umeri zâmbind. Pentru că, În sfârșit, să zicem că din cauza felului În care arăți. Când o să intri, ai să vezi tu. Acolo sunt unii care păzesc intrarea, niște tipi neprietenoși. Pe unul ca mine nu l-ar lăsa nicio dată să intre. Dar tu, uită-te la tine, cămașă frumoasă, pantaloni, tunsoare. Îndată ce te-am văzut mi-am dat seama că ai fi perfect pentru treaba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
seama că voiau să-l Întrebe ce căuta acolo, dar știa că, atâta vreme cât continua să Înainteze, era În sigu ranță. Trebuia să nu-și piardă calmul și să-și continue drumul de parcă locul i-ar fi fost cunoscut. Intrarea era păzită de soldați. Nici unul nu-i aruncase vreo privire când intrase. Chiar la sosirea lui, coborâse dintr-un microbuz un grup de tineri doar ceva mai mari decât el. Arătau ca niște sportivi, erau poate fotbaliști. Erau Îmbrăcați simplu, dar Îngrijit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
băncile Îmbrăcate În pluș roșu, Însă nu i-au plăcut chelnerii eleganți și plictisiți, nici bărbații Îmbrăcați fără cusur care se uitau la ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă bătrână și nepoftită. Nu-i plăcea să i se spună madame. N-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nimic, a zâmbit el, nu-i nici o grabă. Sunteți bineve nită la noi! Era modul unui asiatic de a spune mă calci pe nervi. Cel puțin pe-asta o știa foarte bine. Oriunde s-ar fi uitat, erau soldați care păzeau ușile sau mărșăluiau pe marginea peluzelor doi câte doi sau În formații mai mari. Alții, mai În vârstă, treceau prin holuri și dispăreau În tăcere pe după uși Întredeschise. Câțiva i-au aruncat câte-o privire, dar n-a salutat nimeni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vrăjmașii cei mai aprigi ai naturii. În dreapta mea un lanț de munți, printre care și munții Scăricica, se înalță cu fală; în stânga, alt lanț de dealuri îmbrăcate cu tufari sălbatici; în spate, ca o strajă depărtată, Pietricica care pare că păzește târgul pietrei culcate la picioare și-n fața mea se observă un alt lanț de munți acoperit cu brazi înalți care zugrăvesc o armonie întreagă pe aurul înflăcărat de razele cele de pe urmă ale soarelui. Multe soiuri de peisaje sunt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
schimbă ceva în ierarhia îngerilor, arătarea aducând mai mult a Satan decât a Dumnezeu. Dar toți cedară mulțumindu-se cu explicația că e o boală. Toți fuseseră atrași în tunel. Peste miliarde de capete descoperite, un înger uriaș, Îngerul întunecat, păzea turma de oameni sălbateci. Gândeau că dau ultima fărâmă de umanitate. Se vede clar că era Ultima Judecată. Nu se hotăra cum să se împartă sufletele. Erau miliarde de bile pe masa Universului iar spiritele băteau tactul: tic-tac, tic-tac! Marius
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
au fost până la urmă? Ce, se compară o revoluție cu un accident serios de tren ori de avion? De cutremure nu mai vorbim... Parcă e altceva, totuși, Îndrăzni poștașul. Acolo nimeni nu moare de bună voie, În afară de... Doamne apără și păzește, pe când la revoluție... Nu știm noi de ce trăim, darmite de ce murim, zise Dionisie oftând. Era mulțumit de ascuțișul cugetării sale pe care poștașul ăsta prostănac nu o putea pătrunde. Din păcate. Da, asta cam așa e... Dionisie tresări neplăcut surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pornea. Cu Întârziere, dar după regulament: În fiecare stație. Oamenii coborau grăbiți, Își urau La mulți ani și Își vedeau de drum, tot pe Întuneric, cu gândul la ale lor. Când coborî Flavius-Tiberius, În compartiment rămăsese doar militarul. Dormea sau păzea trenul. Nimeni nu putea ști cu precizie. Misiunile secrete sunt greu de deslușit. 10. În gară, aștepta cuminte un Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu rusu-n parc. De-aia s-au răsucit crucile În cimitir. Ca să nu-l mai vadă. Numai alea cu fotografii. Unii au dat jos fotografiile. Ca să salveze crucile. Alții le-au scos ochii. Cui dom'le? Morților. Doamne, apără și păzește! Celor din poze, firește. Asta nu-i nimic, să vedeți ce se Întâmplă În Incident la Antares... Ia mai lasă-ne, doamnă, cu poveștile astea de bibliotecară. Verissimo e un mare scriitor, domnule Moduna, nu vă permit... Gura că Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând bine Morți? Gheretă Își făcu cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde Începe și unde sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]