1,077 matches
-
resping modelul francez (Herzen, Bakunin etc.), în timp ce reprezentanții popoarelor mai mici, românii de exemplu, se complac în discipolat și obediență, întorcându-se apoi repede la "jocurile ascunse ale diplomației", la compromis și negociere. Dimpotrivă, un Bakunin nu vedea în revoluția pașoptistă decât o comedie și recomanda întoarcerea la realitățile populare, la adevăr și sinceritate. Firește, e o perspectivă ce angajează destinul istoric al Rusiei în ansamblu și care ne aduce aminte oarecum de reflecțiile lui Herzen din De l'autre rive
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
către finele secolului XVII, nu era altceva decât proiecția firavă a acestei idei, ca și planul unei Românii întregite și suverane conceput de patrioții de la 1838, în frunte cu I. Câmpineanu. Ce alta dorea C. Negri, curând după eșecul revoluției pașoptiste, atunci când se rostea, în numele unei întregi generații: "Suntem milioane de români răzlețiți. Ce ne lipsește ca să fim un neam tare? Unirea. Numai Unirea"? Sau când Bălcescu își exprima, angajând viitorul, credința neclintită că "România noastră va exista... e orb cine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Dacia literară” apărută în 1840 la Iași, care prin titlu și program exprima voința de unitate națională a poporului român.Rezultat firesc al cerințelor unei societăți în care tendințele de înnoire trebuia, să se împletească cu preocupările pentru trecut, istoriografia pașoptistă ne apare, înainte de toate, ca produsul unui efort colectiv, în care s-au contopit diferitele inițiative și acțiuni individuale. Afirmarea ei nu s-a realizat totuși decât treptat; de pe altă parte, Dacă sub raportul atitudinii față de trecut și față de importanța
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
importanța cunoașterii acestuia, cărturarii vremii se plasează pe poziții asemănătoare, identice chiar uneori, contribuția concretă a fiecăruia dintre ei la dezvoltarea istoriografică nu este și nu putea fi aceeași. Cu Mihail Kogălniceanu se poate vorbi de un apogeu al istoriografiei pașoptiste. Este adevărat, raportul între tradiție 6 și inovație în opera sa nu este atât de net în favoare acesteia din urmă, cărturarul preluând nu numai prețuirea pentru istorie a înaintașilor și contemporanilor săi, ci și multe dintre ideile lor. El
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
și formă, celor ale altor cărturari din epocă, după inițiativele sale au imprimat noi impulsuri cercetării trecutului și iau asigurat o mult mai largă bază documentară. Prin aceste merite, Kogălniceanu este, alături de Bălcescu, dar precedându-l principalul istoric al epocii pașoptiste și una dintre cele mai importante personalități ale istoriografiei române. A fost, deci firesc ca activitate sa de descifrare și de popularizare a trecutului, să atragă în mod frecvent atenția cercetătorilor. Opera istorică a lui Mihail Kogălniceanu este ca spirit
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
înțelegere a lucrurilor și de la un mai strâns contact cu istoriografia europeană, le-a dezvoltat ți le-a îmbinat într-un tot unitar și pe care le-a prezentat într-o formă deosebită. Cuvântul a reprezentat o chintesență a ideilor pașoptiste asupra istoriei naționale. Ideile expuse aici, prezintă modul în care Mihail Kogălniceanu s-a apropiat de istorie, ele putând fi considerate și ca o profesiune de credință a marelui patriot. Semnificativă este chiar maniera în care Mihail Kogălniceanu încearcă să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
vedere istoria îi apare ca o inestimabilă valoare, cunoașterea ei trebuind să constituie o preocupare esențială. Dacă însă, în ansamblul său, istoria are un interes general pentru fiecare popor în parte importanța maximă prezintă istoria națională. Această credință comună gânditorilor pașoptiști trebuie pusă, în legătură cu cerințele epocii, cu climatul romantic al vremii. Originile ei pot fi puse în legătură cu renovarea modalității de considerare a trecutului de către umanism, curent strâns legat de cultivarea istoriei naționale. La cărturarii noștri din secolul al XVII lea, însemnătatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
războiul pentru independență, Ed. Militară București, 1977. Cristian, Vasile, Istoriografie generală, Ed. Did. și Ped., București,1979. Idem ,Istoria la Universitatea din Iași, Iași, 1985. Idem, Cum s-a înfăptuit România modernă, Ed. Univ. „A.I.Cuza” Iași, 1993. Idem, Istoriografia pașoptistă, Ed. Univ. Al.I. Cuza, Iași, 1996. Damian, Gheorghe, Războiul ruso-româno-turc, Ed.Tipografiei „Universitara” București, 1904. Documente privind istoria României. Războiul pentru independență, volumul I-IX Ed. Academiei, București, 1952-1954. Dragnea, Radu, Mihail Kogălniceanu, București, 1926. 82 Erbiceanu, Constantin, Mihail
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Dacia literară” apărută în 1840 la Iași, care prin titlu și program exprima voința de unitate națională a poporului român.Rezultat firesc al cerințelor unei societăți în care tendințele de înnoire trebuia, să se împletească cu preocupările pentru trecut, istoriografia pașoptistă ne apare, înainte de toate, ca produsul unui efort colectiv, în care s-au contopit diferitele inițiative și acțiuni individuale. Afirmarea ei nu s-a realizat totuși decât treptat; de pe altă parte, Dacă sub raportul atitudinii față de trecut și față de importanța
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
importanța cunoașterii acestuia, cărturarii vremii se plasează pe poziții asemănătoare, identice chiar uneori, contribuția concretă a fiecăruia dintre ei la dezvoltarea istoriografică nu este și nu putea fi aceeași. Cu Mihail Kogălniceanu se poate vorbi de un apogeu al istoriografiei pașoptiste. Este adevărat, raportul între tradiție 6 și inovație în opera sa nu este atât de net în favoare acesteia din urmă, cărturarul preluând nu numai prețuirea pentru istorie a înaintașilor și contemporanilor săi, ci și multe dintre ideile lor. El
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
și formă, celor ale altor cărturari din epocă, după inițiativele sale au imprimat noi impulsuri cercetării trecutului și iau asigurat o mult mai largă bază documentară. Prin aceste merite, Kogălniceanu este, alături de Bălcescu, dar precedându-l principalul istoric al epocii pașoptiste și una dintre cele mai importante personalități ale istoriografiei române. A fost, deci firesc ca activitate sa de descifrare și de popularizare a trecutului, să atragă în mod frecvent atenția cercetătorilor. Opera istorică a lui Mihail Kogălniceanu este ca spirit
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
înțelegere a lucrurilor și de la un mai strâns contact cu istoriografia europeană, le-a dezvoltat ți le-a îmbinat într-un tot unitar și pe care le-a prezentat într-o formă deosebită. Cuvântul a reprezentat o chintesență a ideilor pașoptiste asupra istoriei naționale. Ideile expuse aici, prezintă modul în care Mihail Kogălniceanu s-a apropiat de istorie, ele putând fi considerate și ca o profesiune de credință a marelui patriot. Semnificativă este chiar maniera în care Mihail Kogălniceanu încearcă să
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
vedere istoria îi apare ca o inestimabilă valoare, cunoașterea ei trebuind să constituie o preocupare esențială. Dacă însă, în ansamblul său, istoria are un interes general pentru fiecare popor în parte importanța maximă prezintă istoria națională. Această credință comună gânditorilor pașoptiști trebuie pusă, în legătură cu cerințele epocii, cu climatul romantic al vremii. Originile ei pot fi puse în legătură cu renovarea modalității de considerare a trecutului de către umanism, curent strâns legat de cultivarea istoriei naționale. La cărturarii noștri din secolul al XVII lea, însemnătatea
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
războiul pentru independență, Ed. Militară București, 1977. Cristian, Vasile, Istoriografie generală, Ed. Did. și Ped., București,1979. Idem ,Istoria la Universitatea din Iași, Iași, 1985. Idem, Cum s-a înfăptuit România modernă, Ed. Univ. „A.I.Cuza” Iași, 1993. Idem, Istoriografia pașoptistă, Ed. Univ. Al.I. Cuza, Iași, 1996. Damian, Gheorghe, Războiul ruso-româno-turc, Ed.Tipografiei „Universitara” București, 1904. Documente privind istoria României. Războiul pentru independență, volumul I-IX Ed. Academiei, București, 1952-1954. Dragnea, Radu, Mihail Kogălniceanu, București, 1926. 82 Erbiceanu, Constantin, Mihail
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
de inspirație. Alți scriitori sau critici vedeau în versurile sale un antimodel, de care noile orientări trebuie să se distanțeze. În orice caz, toți îl cunoșteau și îl aveau în vedere. Rezumând, literatura secolului al nouăsprezecelea preferă figură de sorginte pașoptista a luptătorului și găsea pe această filiera corespondențe cu opera leopardiană în energia ce caracteriza personajul antic al primelor poeme patriotice sau în rezistență titanica a omului în fața naturii. Astfel, în cadrul filonului liricii patriotice mitul poetului nostru s-a conturat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vârstă"24. Tabloul generațiilor, realizat de Al. Piru, în Discursul critic 25, alătură generațiile literare la cele biologice, realizând grupări, întinse pe etape de 33 ani. Astfel, cea dintâi generație ar fi cea născută în anul 1830, fiind cea a pașoptiștilor, cea de-a doua ar debuta în anul 1863, odată cu apariția "Junimii" și a maiorescianismului, ea fiind consacrată marilor clasici, cea de-a treia, mult mai diversificată și mai complexă decât primele două, începe în 1893, fiind coagulată în jurul "Sămănătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai simpatic pe iubitul nostru profesor, omul cu voce și chip de cantor vocațional. Mai de fiecare dată, cum era legea pământului în vremea aceea, în rândul unu lua loc asistenta domnului Lăudat. Era o figură parcă desprinsă de pe litografiile pașoptiste. Brunetă, cu ochi scânteietori și un semn distinctiv, o pată de moar în obraz, amintind de Ionuț Jder, eroul sadovenian. Acest "talisman" i-a adus repede supranumele de "jderoaica", ceea ce nu era chiar o invențiune fără acoperire, ci consona cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
tehnico-economice sau inginerești, s-a ilustrat și ca autentic om al cetății, fiind mereu atent "încotro suflă vântul veacului", în inspirata expresie a unui contemporan și, în același timp, preocupat în măsură comparabilă cu dăruirea și energia specifice corifeilor generației pașoptiste să reducă decalajul valoric, perfect conștientizat, între civilizația occidentală și lumea de care s-a legat până la identificare în noua sa patrie; o lume românească mult prea îndelung obișnuită cu formele de manifestare, de trăire și de expresie ale bizantinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
amploarea și generalizarea conștiinței naționale pretutindeni în spațiul românesc, alături de ispita sau mirajul occidentului constituie tot atâtea semne ale resurecției colective, declanșate de boierii luminați, de clericii și cărturarii sfârșitului de veac anterior și continuată, fără sincope, de corifeii generației pașoptiste. Iar direcția națională, majoră, a aceluiași efort s-a impus în cadrul unui sistem de idei politice bine conturat încă din ultimul pătrar al veacului Luminilor. Eforturile boierimii pământene pe linia întăririi instituției domniei, a instaurării unui regim de stabilitate internă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în sus". Evident, stihurile sale, inspirate, pare-se, de mișcarea eteristă 7 și ilustrând o stare de spirit vădit conservatoare, contrastau cu "principurile moderne" și cu "ideile volteriane", aclimatizate de primii tineri "bonjuriști" în spațiul românesc și evocate de generația pașoptistă, pentru care cultul faptei devenise o obsesie, iar idealul național crearea statului unitar modern un legământ. Speranțele îl mobilizau însă și pe fostul dascăl ardelean, conștient, probabil, că vremurile vechi vor apune curând, încheind: "Iată, Aurora vine cu veșminte luminate
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Franța, sfidând măsurile obstrucționiste luate sau dictate împotrivă-le de reprezentanții autorizați ai puterii protectoare, vor constitui o veritabilă curea de transmisie a noii ideologii și, mult mai important, își vor asuma rolul de formatori de opinie pentru întreaga generație pașoptistă. Fără a mai stărui asupra limitelor sau a binefacerilor primului așezământ constituțional românesc, situat în orizontul modernității undeva la granița dintre premisă și consecință ale acesteia, Regulamentul Organic a constituit și continuă să fie o temă istoriografică, pe cât de generoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
a creat ramuri de serviciu absente în dreptul public; într-un cuvânt, a consacrat principiile de ordine și legalitate ale țărilor celor mai civilizate"18. Că nu era o legiuire de sorginte rusească, cum au susținut unii, a dovedit-o și pașoptistul Teodor Rășcanu, care, în cuprinsul unui memoriu de mai târziu (1856) transmis ambasadorului englez la Constantinopol, Stratford Canning, respingând asemenea idee, propunea doar corijarea, nicidecum abolirea, Regulamentului Organic de către o Adunare constituantă sau de revizie a viitorului organism național 19
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
pe scenele bucureștene a unor piese originale semnate de moldovenii V. Alecsandri, C. Negruzzi sau Matei Millo reprezintă, netăgăduit, inițiative și acțiuni ce se cuvin interpretate în cheie națională, atribuite și integrate spiritului înnoitor al epocii imprimat de generația revoluției pașoptiste și totodată a Unirii, sau de "oamenii începutului de drum", în inspirata expresie a profesorului Paul Cornea. Este drept, izbucnirea războiului Crimeii (1853-1856) și noua ocupație militară străină (rusă, apoi austriacă) a Principatelor, începând din vara anului 1853, nu au
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
să imite modelele occidentale. De aceea, dacă se exclude strania anticipare a acestui gen de atmosferă beletristică, diseminată în mod cu totul excepțional în opera lui Miron Costin (1633-1691), primele nuclee epice terifiante în literatura noastră apar abia în perioada pașoptistă, la autori formați intelectual în Occident sau măcar supuși unei pronunțate influențe culturale apusene. În acest context, îi am în vedere pe scriitori precum Constantin Negruzzi (1808-1868), Ion Ghica (1816-1897), Dimitrie Bolintineanu (1825-1872). O generație mai târziu, își fac apariția
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autorul acesteia, Ion Budai- Deleanu. Mutatis mutandis, efecte parodice asemănătoare sunt degajate de primul nod terifiant din romantism: capitolul Stafia din romanul Elena (1862)49 de Dimitrie Bolintineanu 50, autor considerat de Nicolae Manolescu "excepția onorabilă" (1999: 147) printre scriitori pașoptiști, care, mai toți, au eșuat atunci când au încercat să închege romane. Notațiile din acest roman scris, potrivit aceluiași Manolescu, "sub semnul discreției aristocratice" (2000: 76), sunt încă șovăielnice, naratorul fiind, previzibil, omniscient, însă acesta face uz de prerogativele sale într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]