900 matches
-
decembrie 1723) a fost regent al Franței pentru Ludovic al XV-lea din 1715 până în 1723. S-a născut la Saint-Cloud, ca fiul lui Filip al Franței, duce de Orléans și al celei de-a doua soții, Charlotte Elisabeth, Prințesă Palatină. A fost nepotul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. În timpul tinereții sale, era numit Filip Charles, Duce de Chartres, pentru a-l diferenția de tatăl său care avea același nume. În martie 1661, tatăl său s-a căsătorit cu
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
iubiți rămânând împreună până la moartea lui Filip în 1701; totuși autopsia a arătat că Henriette a murit de peritonită. În anul următor, Ducele de Orléans s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeth Charlotte, singura fiică a lui Carol I Louis, Elector Palatin și a Charlottei de Hesse-Kassel. Noua ducesă, care s-a convertit de la protestantism la catolicism chiar înainte de a intra în Franța, a fost populară la Curte. În scurtă vreme, în 1673, Prințesa a născut un băiat, Alexandre Louis d'Orléans
Filip al II-lea, Duce de Orléans, Regent al Franței () [Corola-website/Science/312842_a_314171]
-
Michele Ermini, bibliotecarul cardinalului Lepoldo de' Medici, dobândind în scurt timp faima unei ample erudiții, în special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina") a orașului Florența, care reunea bibliotecă din "Palazzo Pitti", "Bibliotecă Medicea Laurenziana" pentru manuscrise și "Bibliotecă Nazionale Centrale di Firenze" pentru opere tipărite. Magliabechi devine figură centrală a vietii literare din Florența, oameni de cultură din întreaga Europa
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
bibliotecarul cardinalului Lepoldo de' Medici, dobândind în scurt timp faima unei ample erudiții, în special de cunoscător al limbilor latină, greacă și ebraica. În 1673, marele duce al Toscanei, Cosimo III de' Medici, îl numește bibliotecar al "Bibliotecii Palatine" ("Bibliotecă Palatina") a orașului Florența, care reunea bibliotecă din "Palazzo Pitti", "Bibliotecă Medicea Laurenziana" pentru manuscrise și "Bibliotecă Nazionale Centrale di Firenze" pentru opere tipărite. Magliabechi devine figură centrală a vietii literare din Florența, oameni de cultură din întreaga Europa erau în
Antonio Magliabechi () [Corola-website/Science/309603_a_310932]
-
este proeminent (3). Conductul auditiv este mic, iar hipoacuzia și surditatea poate afecta 50% din pacienți cu sindrom Down, la orice vârstă (4). Gura este mică, deschisă, cu protruzie linguală. Limba este mare, brăzdată de șanțuri (limbă plicaturată, scrotală). Bolta palatină este înaltă și îngustă. Gâtul este scurt, gros, cu exces de piele pe ceafă. Mâinile sunt scurte și late cu deget V ce poate prezenta brahidactilie sau clinodactilie (încurbare) și cu un singur pliu de flexie palmară (pliu simian). Spațiul
Sindromul Down () [Corola-website/Science/308997_a_310326]
-
fost atât de impresionați, încât i-au schimbat numele în Cantacuzino polis. Când papa Eugeniu a auzit de faptele de vitejie ale lui Cantacuzino, le-a socotit drept o manifestare de zel față de unirea Bisericilor și l-a făcut conte palatin de Lateran. Dar creștinii Bisericii reunite erau departe de a fi uniți între ei, chiar și în cauza comună împotriva turcilor. Victoriile lui Constantin în Grecia Centrală nu au fost admirate peste tot. Venețienii erau furioși de îndepărtarea guvernatorului lor din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Catedralei Engleze a fost în Kent, la Catedrala Rochester. [9] În secolul al 11-lea, oamenii din Kent au adoptat deviza Invicta, care înseamnă "neînvinsa". Rezistență oamenilor din Kent împotriva Normandiei a dus la desemnarea Kent-ului că un județ palatin semi-autonom în 1067. Sub conducerea nominală a lui William de Normandia și a fratelui său vitreg Odo Bayeux, județul a fost acordat puterii similare cu cele acordate în zonele limitrofe Țării Galilor și Scoției. [10] În epoca modernă medievală și timpurie
Kent () [Corola-website/Science/305007_a_306336]
-
teologia, științele naturii, iar mai târziu și medicina. Timp de 37 de ani a fost profesor la Basel, pentru a ajunge apoi la Curtea împăratului Maximilian II, care i-a apreciat în chip deosebit meritele și l-a numit comite palatin. Autor a numeroase cărți din cele mai variate domenii (poezie, istorie, geografie, medicină), Pantaleon a fost, după cum arată și preocupările, un spirit universal, ca, de altfel, mulți dintre umaniștii vremii. "Cartea eroilor națiunii germane" ("Teutscher Nation Warhafften Helden [...]", i. e. "Prosopographia
Heinrich Pantaleon () [Corola-website/Science/300024_a_301353]
-
(în , în ), situați în estul Franței, se întind de-a lungul marginii vestice a Câmpiei Rinului Superior: de la "Poarta Burgundiei" (o depresiune din apropiere de Belfort) la sud, până la Pădurea Palatină la nord. Au primit numele de la "Vosegus", zeul celtic al munților, pădurilor și vânătoarei. Regiunea Munților Vosgi a avut parte de mulți stăpâni de-a lungul istoriei sale : dinastia suabă, Hohenstaufenii, Habsburgii, francezii și germanii. Alsacia, împreună cu , au fost timp
Munții Vosgi () [Corola-website/Science/314081_a_315410]
-
fi considerate mudejár monumentele din epoca normandă (1072-1194), mai ales cele din Palermo, dat fiind faptul că invadadorii normanzi s-au folosit de musulmanii învinși în construirea de biserici și palate. Se remarcă în special biserica numită Martorana și capela palatină, ambele aflate în capitala siciliană.
Stil maur () [Corola-website/Science/314143_a_315472]
-
cursuri intensive de limbă engleză la colegiul "Harry Truman Community College" din Chicago, incepand cu Iulie 1985 și până în Iunie 1986. În perioada noiembrie 1985 - mai 1986 a urmat cursuri specializate "CNC programator operator" la Institutul "Power Engineering Institute" din Palatine, Illinois. Din luna mai 1986 și până în mai 1989 a lucrat ca Operator & Programator CNC la "Tool and Engineering Company" din Chicago, firma specializată pe producția de piese fine și de ansamblu pentru producătorul American de automobile "Ford". În mai
Mircea Lubanovici () [Corola-website/Science/314186_a_315515]
-
gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală prezintă vestibul bucal, buze, obraji, cavitate bucală propriu-zisă cu dinți antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3. E delimitată superior de bolta palatină formată din procesele maxilelor, lame orizontale și mucoasă cu formațiuni odontoide dispuse în creste transversale. Faringele este o cavitate tubulară la nivelul căreia se încrucișază calea respiratorie cu cea digestivă continuănd cu laringele și esofagul. Deschiderea laringelui e acoperită de
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
Carol I Ludovic (; n. 22 decembrie 1617, Heidelberg - d. 28 august 1680, Edingen-Neckarhausen) a fost Prinț Palatin german în perioada 1649-1680. El a fost fiul prințului Frederic V și al prințesei Elisabeta de Boemia. Carol s-a născut la Heidelberg ca al doilea fiu al Electorului Frederic al V-lea, "regele de o iarnă" al Boemiei și
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
domnit în Bohemia, era fiica regelui Iacob I al Angliei și sora lui Carol I al Angliei. După decesul fratelui său mai mare în 1629, și a tatălui său în 1632, Carol Ludovic a moștenit posesiunile tatălui său în Electoratul Palatin. Împreună cu fratele său mai mic, Prințul Rupert el a petrecut mare parte a anilor 1630 la curtea regelui Carol I al Angliei, unchiul lor pe linie maternă, sperând că Anglia va susține cauza lor. Tânărul Elector Palatin n-a avut
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
său în Electoratul Palatin. Împreună cu fratele său mai mic, Prințul Rupert el a petrecut mare parte a anilor 1630 la curtea regelui Carol I al Angliei, unchiul lor pe linie maternă, sperând că Anglia va susține cauza lor. Tânărul Elector Palatin n-a avut parte de succes în acest sens și treptat s-a înstrăinat de rege, care se temea că nepotul său ar putea deveni un punct central pentru forțe de opoziție din Anglia. Într-adevăr, în criza care a
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
Friedrich al V-lea (; n. 26 august 1596 - d. 29 noiembrie 1632) a fost Elector Palatin (1610-1623) și rege al Boemiei (1619-1620) sub numele de Frederic I (). Încercarea lui de a-și consolida poziția în cadrul Sfântului Imperiu German în timpul Războiului de treizeci de ani a eșuat din motive religioase, el fiind de religie protestantă. Friedrich s-
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
regele de o iarnă" (; Este responsabil pentru construcția faimoasei grădini "Hortus Palatinus" în Heidelberg. Frederic s-a născut la "jagdschloss Deinschwang" (conacul de vânătoare) în apropiere de Amberg în Palatinatul Superior. A fost fiul lui Frederic al IV-lea, Elector Palatin și a Louisei Juliana de Nassau, fiica lui Wilhelm cel Taciturn și a Charlotte de Bourbon-Montpensier. Membru al Casei Palatino-Simmern, Frederic era înrudit cu aproape toate familiile care conduceau în Sfântul Imperiu Roman. La Amberg, la botezul lui din 6
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
murit de o "viață extravagantă"; Frederic avea numai 14 ani. În conformitate cu termenii Bulei de Aur din 1356, cea mai apropiată rudă de sex masculin putea servi ca regent până Frederic împlinea vârsta majoratului. Cea mai apropiată rudă, Wolfgang Wilhelm, Conte Palatin de Neuburg, era catolic, așă că, cu puțin timp înaintea morții sale, Frederic al IV-lea l-a numit pe Johann II, Conte Palatin de Zweibrücken ca regent pentru fiul său. Acest lucru a condus la o dispută aprinsă între
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
putea servi ca regent până Frederic împlinea vârsta majoratului. Cea mai apropiată rudă, Wolfgang Wilhelm, Conte Palatin de Neuburg, era catolic, așă că, cu puțin timp înaintea morții sale, Frederic al IV-lea l-a numit pe Johann II, Conte Palatin de Zweibrücken ca regent pentru fiul său. Acest lucru a condus la o dispută aprinsă între prinți ai Sfântului Imperiu Roman. În 1613, împăratul Matia I a intervenit în dispută, rezultatul fiind că Frederic al V-lea era în măsură
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
în măsură să înceapă domnia sa personală, chiar dacă era încă minor. Disputa s-a încheiat în 1614, când Frederic a ajuns la vârsta majoratului. Politica de căsătorii al lui Frederic al IV-lea a fost concepută pentru a consolida poziția Electoratului Palatin în cadrul taberei reformate din Europa. Două dintre surorile lui Frederic al V-lea s-au căsătorit cu prinți protestanți: sora sa Luise Juliane s-a căsătorit cu Johann II, Conte Palatin de Zweibrücken iar Elisabeta Charlotte cu Georg Wilhelm, Elecor
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
-lea a fost concepută pentru a consolida poziția Electoratului Palatin în cadrul taberei reformate din Europa. Două dintre surorile lui Frederic al V-lea s-au căsătorit cu prinți protestanți: sora sa Luise Juliane s-a căsătorit cu Johann II, Conte Palatin de Zweibrücken iar Elisabeta Charlotte cu Georg Wilhelm, Elecor de Brandenburg. Frederic al IV-lea a sperat că fiica sa Katharina Sofie se va căsători cu viitorul Gustav Adolf al Suediei însă acest lucru nu s-a întâmplat. În conformitate cu politica
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
Iacob căuta să-și căsătorească fiica cu un rege. Inițial, Iacob a luat în considerare s-o căsătorească pe Elisabeta cu Ludovic al XII-lea al Franței însă planurile au fost respinse de consilierii săi. Consilierii lui Frederic din Electoratul Palatin au fost îngrijorați de faptul că, dacă Elisabeta Stuart s-ar fi căsătorit cu un prinț catolic, acest lucru ar destabiliza echilibrul confesional din Europa, și astfel au stabilit că ea se va căsători cu Frederic al V-lea. Hans
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
logodit în ianuarie 1613 iar căsătoria a avut loc la 14 februarie 1613 la capela regală a palatului Whitehall. Evenimentul a fost celebrat în capodopera poetică a lui John Donne, "Epithalamion, or Mariage Song on the Lady Elizabeth, and Count Palatine being married on St. Valentines Day". La scurt timp după căsătorie, Frederic a intrat în Ordinul Jartierei. Ca parte a negocierilor de căsătorie, Frederic a fost de acord să extindă Castelul Heidelberg. Renovarea s-a finalizat în 1615 și "intrarea
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
Frederic a fost de acord să extindă Castelul Heidelberg. Renovarea s-a finalizat în 1615 și "intrarea Elisabeta" a castelului i-a fost dedicată. După ce a împlinit 18 ani, la 26 august 1614, Frederic a preluat controlul personal al Electoratului Palatin. Una dintre primele sale acțiuni a fost de a participa la o reuniune a Uniunii Protestante. În cursul acestei reuniuni, Frederic a avut febră și aproape că a murit. Această boală a schimbat profund personalitatea sa: în urma bolii, contemporanii l-
Frederic al V-lea, Elector Palatin () [Corola-website/Science/319916_a_321245]
-
este în medie de aproximativ 14 °C. Conform legendei, Roma a fost întemeiată de gemenii Romulus și Remus pe 21 aprilie 753 î.Hr., și dovezile arheologice sprijină teoria conform căreia Roma s-a dezvoltat pornind de la așezări pastorale pe Dealul Palatin, construite în zona viitorului Forum Roman, și care au stat la baza noului oraș în secolul VIII î.Hr.. Orașul avea să devină capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de șapte regi, conform tradiției), a Republicii Romane (din 509 î.Hr.
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]