952 matches
-
casele de corecție de la Orgoești-Tutova și Lipova-Vaslui au căpătat denumirea de ospicii de "corecție". Ele au funcționat mai mulți ani, până după 1884. Nu avem suficiente informații, până acum, despre aceste case. Aflăm doar dintr-un raport al vornicului Anastase Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de Anastase Panu împreună cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Anastase Panu către Grigore Ghica, Domnul Moldovei, că viața acestor nenorociți era îngrozitoare. Ziua erau mânați la cerșit, iar noaptea dormeau "la butuc". Un început de reformă, schițat sub domnia lui Grigore Ghica (1849-1856), a fost proiectul efectuat de Anastase Panu împreună cu specialistul penalist, angajat în acest scop, francezul Ferdinand Dodun des Perrières. Proiectul a fost aplicat mai târziu de M. Kogălniceanu, în 1864, dată la care s-a pus pentru prima oară chestiunea recuperării minorilor delincvenți și a reformării morale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
sub latura documentară". Acest aspect, alături de valoarea literară a textelor lui Gane, le face instructive, pline de informații, plăcute la lectură, incitante, uneori, amuzante, alteori. Prozatorul se deosebește net, în această privință, nu numai de celebrii "biografi" ai Junimii (G. Panu și Iacob Negruzzi), ci și de alți autori români care au redactat memorii sau jurnale, precum Maiorescu, Sextil Pușcariu, Valeriu Braniște și Liviu Rebreanu. Evenimentele deosebite care rețin pana scriitorului sunt următoarele: alegerile pentru Unire din 1859, domnia și detronarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
organului" ei "Convorbiri literare" sunt admirabile, instructive și utile pentru un întreg capitol al istoriei literaturii române, mai ales că două cărți de referință privitoare la acest subiect au apărut după moartea memorialistului: Amintiri de la "Junimea" din Iași de George Panu și Amintiri din "Junimea" de Iacob Negruzzi. De altfel, în acest două valoroase lucrări aflăm destule lucruri despre prezența lui Gane în cadrul celebrei societăți de la Iași, inclusiv despre lectura și aprecierea nuvelelor, ca și despre poreclele pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a XX-a aniversări a societății "Junimea", Gane organizează, la 26 octombrie, împreună cu P. Missir, un interesant joc de păpuși care imitau ședințele literare ale societății, ținute în casa lui Vasile Pogor. Din acest an, Nicolae Gane, ca și G. Panu și A. D. Xenopol, trece în tabăra partidului național-liberal, pe care-l sprijină până la sfârșitul carierei sale politice ceea ce i-a atras critici severe din partea unor junimiști, între care Titu Maiorescu (cf. Istoria contemporană a României, București, 1925, pp. 181, 198
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
căruia s-a subscris actul solemn al Unirei, iar în județul Suceava la monastirea Slatina unde era egumen răposatul Calinic Miclescu, ales în urmă mitropolit primat al României. În fruntea comitetelor de acțiune din toată Moldova erau: Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Dimitrie Ralet, Dimitrie A. Sturdza, Vasile Alecsandri, Vasile Mălinescu, Costache Negri, Alecu Cuza, Lascar Catargi, Petru Mavroghene, Costache Hurmuzache, Manolache Costache-Epureanu etc., oameni vrednici, de mâna întăi, cari au ajuns mai curând sau mai târziu la cele mai înalte trepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prezidat și de astă dată destinele țărei. Cu un an și mai bine înainte de detronarea lui Cuza, și anume la 5 iunie 1865, un pact s-a încheiat între Grigorie Brâncoveanu, Ioan Brătianu, Constantin Brăiloiu, Dimitrie Ghica, Ioan Ghica, Anastasie Panu, Constantin Rosetti și Gheorghe Știrbei, care suna astfel: "Noi, subsemnații, considerând situațiunea politică și geografică a țărei și interesele sale atât dinlăuntru cât și din afară, având în vedere voturile emise în 1857 direct de națiune care a subscris cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se vază o masă întinsă frumos, împodobită cu tot soiul de mezeluri pe care străluceau vreo două duzini de butelci cu vinuri vechi de coloarea rubinului și a chihlimbarului. Caracuda, al cărei șef era Miron Pompiliu, precum bine a zis Panu în amintirile sale din Săptămîna, și care se compunea mai mult dintre acei ce erau timizi la discuțiuni, dar îndrăzneți la mâncare, dădu năvală la masă așezându-se cam pe la mijlocul ei, ca să poată apuca și din dreapta și din stânga; iar după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pasul ideilor limpezi și neîntortocheate și în cele din urmă a fost părăsit de însuși acei ce au căutat să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și membrii noi-veniți, precum: Conta, Panu, Lambrior, Tasu, Creangă etc., capete solide, care gândeau clar, se exprimau clar și nu admiteau forma greoaie a pedantismului german. Aniversările "Junimei" se făceau regulat în fiecare an aproape după același tipic. De multe ori erau prezidate de Vasile Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi amintesc oarele de adevărat repaos sufletesc petrecute în atmosfera senină a întrunirilor noastre literare din timpul tinereții, mărturisesc că simt o tainică strângere de inimă. Între multe episoade din viața noastră literară de atunci, descrise cu mult spirit de Panu, îmi aduc mai ales aminte cu o nespusă plăcere cum Eminescu, Creangă și eu mergeam regulat în fiecare zi după prânz la Tipografia națională din strada Alecsandri, unde ne făceam corecturile, iar vara când era zi frumoasă nu lipseam, odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și sardonic, ne Îngheța sân gele când intra În clasă ca să puie treiurile În serie În catalog, mușcându-și buzele veștede și mustața rară de satisfacție. Cel de românește, Christu Negoescu, tânără speranță a partidului conservator, cum Îl numește G. Panu În Figuri parlamentare, ne Întreba, scoțându-ne la tablă, mai Întâi de ocupația părinților noștri, după care Își potrivea apoi atitudinea și notele. Iar directorul liceului, Sabba (cu doi b) ștefănescu, părea un sfinx taciturn și de neajuns până la nasul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trecutului, ca arhitectura". Semnificativ iarăși consonant cu Ibrăileanu -, Iașul este Moldova în totul, de unde într-un alt capitol, Iașul în formațiunea României contemporane, elogiul total; ieșeanul Eugen Herovanu e încântat de Eminescu și Creangă, de Iacob Negruzzi și de G. Panu; admira pe Maiorescu. L-a cunoscut fugitiv pe Caragiale. Dintre oamenii politici ai vremii, îl citează pe Petre Carp. Că Iașul lui Eugen Herovanu e, sub unele aspecte, "un oraș nefericit", că în timp acesta a avut o "soartă vitregă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Vasile Lupu a clădit încântătoarea mânăstire de care contimporanul său Paul din Allepo vorbește în mod atât de elogios. Mai târziu, strada aceasta se va numi "Cuza Vodă", întru gloria marelui voevod; altădată se numea "Ulița-pavelei-de-lemn", pe timpul când străzii Anastasie Panu îi spunea Ulița Sfânta Vineri, străzii Costache Negri, Podul Vechiu, iar străzii Păcurari, Podul Verde. Ce scurtă durată au la noi, în general, numele de străzi și de piețe! Spunând aceasta nu mă gândesc la numele prea vechi, ca Podul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Stere putea fi "liberal" în ale sale. Se știe de altfel că procesul de absorbțiune întâmplat în partidul liberal se produsese, cu câtva timp înainte, și în cel conservator. Liberalii au înghițit pe socialiști. Conservatorii și-au asimilat radicalii lui Panu, din care unii, ca Alex. Bădărău de pildă, își făcuseră debutul în politică, tot ca socialiști, cu frații Nădejde, C. Mille, Zubcu Codreanu și alții. Nu știu ce i-am răspuns șefului de atunci al liberalilor de la Iași; dar azi, când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
În discuțiunile duminicilor acestea ale noastre, în Parcul Rivalet la Socola, sau la " Viața Lungă" pe platoul Copoului, sau în grădinile de la Galata, de la Șorogari, de la Vlădiceni, sau la celebra Bolta Rece, pe unde trecuseră pe rând, înaintea noastră, Eminescu, Panu, Lambrior, Conta, Caragiale, Missir și atâția alții, în discuțiunile acestea, pe care mi-ar fi așa de greu să le mai reconstitui astăzi (dar din care totuși, dac-aș încerca, cred c-aș putea reface câteva crâmpee) regăsesc o bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
presupusă? Din "Epigonii" n-au apărut decât trei numere, trei fascicole bogate, din cuprinsul cărora aș putea desprinde destule lucruri care nu și-au pierdut încă actualitatea. De pildă ancheta asupra viitorului versului, în care și-au spus cuvântul: G. Panu, Rădulescu-Niger, Virginia Micle-Gruber (fiica Veronicăi Micle), Dim. Nanu, Gh. Silvan și M. Strajan. Jumătate din ei dispăruți. La 14 Ianuarie 1905, Prasin moare în plină tinerețe și vigoare, victimă a generozității și cavalerismului său. Provocat la duel de ziaristul Scântee
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și Al. Sadi Ionescu, publicată în 1913, din inițiativa și sub îngrijirea Academiei Române, foaia aceasta figurează cu indicațiile următoare: "Jurnalul, ziar democrat independent, Iași, 16 Noembrie 1894-10 Decembrie 1895. Zilnic. Tip. H. Goldner". "Jurnalul" înlocuia pe cât știu "Lupta" lui G. Panu, care, cu câțiva ani în urmă, se strămutase la București. Prin ce împrejurare am ajuns acolo, n-aș mai putea spune. De altfel ne având la îndemână colecția ziarului ca să-mi ajute memoria, nici nu mă văd în stare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de talent și de spirit, pe Jacques Lewin, secretar de redacție, prieten devotat al lui "Conu Alecu", uneori pe doctorul Pușcaru, pe Gh. Jocu, pe Grigore Buțureanu, pe Constantin Chirilă, și, o dată sau de două ori, pe șef, pe Gh. Panu, venit din București. "Jurnalul" a încetat de a mai apărea la sfârșitul anului 1895. În anii care au urmat, am colaborat la Evenimentul, la Sara și la Opinia, cotidiane destul de cunoscute (afară de Sara, adică "Seara", a cărei existență a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
galerii politice care ne-a desfătat odinioară atât de mult, lua pentru întâia oară parte la viața publică în situația de membru al unui partid politic. Îmi pare că el figurase mai de mult în partidul radical al lui George Panu; dar n-aș putea susține acest lucru cu prea multă siguranță. Cred că oricum discursul pe care l-a ținut la întrunirea de la Iași a fost primul lui act politic. În seara care a precedat întrunirea, Caragiale a luat masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
știu despre Junimea se amestecă și se confundă adesea cu propriile mele amintiri. Prin mine însumi deci, despre viața, activitatea, spiritul ei, nu știu nimic. Nimic mai mult decât ce am putut citi, la fel cu toată lumea, în "Amintirile..." lui Panu și ale lui Iacob Negruzzi, sau în prețioasa colecție de documente a d-lui Torouțiu sau în numeroasele relațiuni, note și evocări risipite câte puțin pretutindeni, de vreo treizeci și mai bine de ani, sau din puținul ce am putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
despre prima fază, cea mai importantă de altfel, a acestei societăți, care n-a fost totuși o societate, cum s-a lămurit în mod definitiv în atâtea ocazii.) Scoțând în evidență gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel, lucrurile aceste, de atâtea ori confirmate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înțeles locul și rolul învățământului în formarea personalității și asigurarea unui viitor sigur pentru copiii din orașul Huși și satele fălciene, dar nu numai. Hușenii nu și-au uitat fiii care au marcat evoluția istorică a României moderne, anume Anastasie Panu și Alexandru Ioan Cuza, a căror nume străjuiește cu cinste edificiul de învățământ din urbea lor. Caracterul agricol și viticol al zonei nu oferea și nu oferă mari perspective tineretului studios, care prin urmărea cursurilor liceale își asigură proiecția către
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
viticol al zonei nu oferea și nu oferă mari perspective tineretului studios, care prin urmărea cursurilor liceale își asigură proiecția către învățământul superior sau un post bine plătit din administrația statului. Primele clase de liceeni au funcționat în cadrul Gimnaziului „Anastasie Panu” încă din 1915. Întemeierea oficială a Liceului de băieți „Cuza Vodă”coincide cu realizarea Mării Uniri de către regele Ferdinand I întregitorul. Liceul „Cuza Vodă”servește și pe românii din Basarabia, readuși la Patria Mama prin mărețul act din 1918, iar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mărețul act din 1918, iar după căderea regimului comunist din decembrie 1989 nu puțini frați din stanga Prutului s-au format pe băncile acestei instituții prestigioase de învățământ. Volumul de față, prilejuit de împlinirea a 95 de ani de când Gimnaziul „Anastasie Panu”s-a transformat în Liceul de băieți „Cuza Vodă”, adună gânduri, eseuri, studii, traduceri, preocupări intelectuale ale colegilor noștri și foștilor elevi, promoțiile de absolvenți din perioada 1894 și 1913 și numele oamenilor care slujesc interesele școlii din anul școlar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
1894 și 1913 și numele oamenilor care slujesc interesele școlii din anul școlar 2013-2014. Întregim astfel demersurile editoriale anterioare și ne pregătim pentru marele eveniment din 2018: un secol de existență liceala și 129 de ani de la întemeierea Gimnaziului „Anastasie Panu”. Nu puține orașe din România se pot mândri cu așezăminte centenare de învătământ liceal. Iconografia volumului, în cea mare parte inedită, am preluat-o din manuscrisele lăsate moștenire hușenilor de către Petru P. Harnagea, absolvent al Liceului de băieți (promoția 1918-1926
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]