1,639 matches
-
După absolvirea ei, în ianuarie 1930, va preda la școli din Craiova, Calafat, Târgu Jiu, Deva și din nou Craiova, în paralel desfășurând și o destul de susținută activitate publicistică. Încă student fiind, iscălește frecvent versuri și tablete în „Bilete de papagal”, pentru ca în 1934 să scoată la Craiova, împreună cu I. Mihăiescu și Constant I. Manea, revista „Meridian”, ce va apărea cu unele întreruperi până în 1946. I. mai colaborează la „Provincia literară”, „Presa Olteniei”, „Poezia”, „Condeiul”, „Știu”, „Credință și avânt”, „Conștiința națională
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
cu o nouă ediție, mult sporită, a cărții din 1938, intitulată acum La cocoșul spânzurat (1968), și cu o carte de reportaje, De la Porțile de Fier la Poarta sărutului (1970). Versurile și prozele scurte publicate de I. în „Bilete de papagal” nu relevă un har autentic, dar ucenicia la școala lui Tudor Arghezi și mai târziu înrâurirea unora dintre suprarealiști nu rămâne fără urmări. Achizițiile sunt fructificate substanțial în mai multe texte critice, unde comentatorul caută să fixeze tendințele momentului, fie
ILIESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287522_a_288851]
-
Bucureștilor se vădește a fi Victor Eftimiu, în reportaje ca Busturile din Cișmigiu, Case vechi bucureștene, Grădinile Bucureștilor. Mircea Damian scrie despre E. Lovinescu, iar Petre Bellu semnează proză. Cu numărul 458/1943, Tudor Arghezi își inaugurează rubrica „Bilete de papagal”, pe care o însoțește de o notă explicativă: „Nemaiputând să apară într-o minusculă foaie deosebită, iată-le intercalate într-un nou spațiu, crâmpeie de fițuică în dâra de vânt a unui tren.” În urma publicării pamfletului Baroane (625/1943), numărul
INFORMAŢIA ZILEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287551_a_288880]
-
Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Dimineața copiilor”, unde între ianuarie 1937 și mai 1938 este director, „Dimineața”, „Timpul”, „Curentul”, „Curentul magazin”, „Almanahul «Curentului pentru copii și tineret»” (1939-1941), la care a fost redactor, „Spectacolul”, „Graiul copiilor”, „Prietenul copiilor”, „Papagalul”, „Moș Poveste”, „Opinia”, „Înainte”, „Urzica”, „Magazin” ș.a. A semnat și Moș Martin. Aproape insignifiant este I. ca autor dramatic. Piesele lui pentru radio, cele pentru tineret sau pentru militari (publicate, acestea din urmă, în broșura Șezători ostășești, 1940) se inspiră
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
treisprezece ani, la Ismail, iar din 1936, ca institutor la București. Lucrează ca funcționar la Fundația Culturală, este redactor la „Frontul plugarilor” (1947-1948) și consilier cultural în Ministerul Educației și Învățământului (1948-1951). Debutează cu câteva schițe publicate în „Bilete de papagal” (1928). Va continua să colaboreze cu proză și articole la numeroase periodice, între care „Ultima oră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Izbânda” (Chișinău), „Cuvântul”, „Frize” (Brașov), „Pământul”, „Politica vremii”, „Școala română”, „Căminul cultural”, „Graiul copiilor”, „Gazeta literară” ș.a. A condus
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
la Odessa, este luat prizonier, apoi ia parte la războiul antifascist. După război lucrează ca redactor la mai multe reviste de cultură ale armatei (1945-1961). Din 1968 până la sfârșitul vieții a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Debutează în „Bilete de papagal” (1937). A colaborat la „Universul literar”, „Viața literară”, „Meșterul Manole”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața militară”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Romanele și povestirile lui F. sunt caracterizate printr-o remarcabilă continuitate a ideilor și
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
debutat ca poet în 1920, în „Datina” din Turnu Severin, sub pseudonimul Il. D. Rim. Tot aici va semna, în 1925, cu un nume inspirat de Cehov, I. Vania, și Gherghinescu-Vania. A colaborat la „Tribuna nouă” (Arad), „Ramuri”, „Bilete de papagal”, „Gândirea”, „Calendarul” (București), „Brașovul literar și artistic”, „Progres și cultură” (Cluj), „Glasul Mureșului” (Târgu Mureș), „Pagini literare” (Turda), „Gând românesc” (Cluj), „Familia”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Sfarmă-Piatră”, „Porunca vremii”, „Înnoirea” (Arad), „Universul literar”, „Tribuna” (Brașov), „Luceafărul” (Sibiu), „Drum nou” (Brașov), „Gazeta
GHERGHINESCU-VANIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287247_a_288576]
-
Autorilor Dramatici Români (1938), F. se afirmă în deceniul al patrulea al veacului trecut printre condeiele interesante, promițătoare, ale „noii generații”. Primele versuri le semna, aproape simultan, în „Viața literară” și „Arhivele Olteniei” (1928); continuă cu proză, în „Biletele de papagal” argheziene. În treacăt sau pe spațiul unor rubrici consacrate, mai publică în periodice ca „Ramuri”, „Muguri”, „Ostașii luminii”, „Azi”, „Familia”, „Linia nouă”, „Vremea”, „Universul”, „Adevărul literar și artistic”, „Freamătul”, „Poezia”, „Viața Basarabiei”, „Hyperion”, „Frize”, „Meridian”, „Litere”, „Gând”, „Junimea literară”, „Luceafărul
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
șeful secției Satiră și umor - Unda veselă, pentru care a scris zeci de scenarii satirico-umoristice. A mai fost redactor la revista „Albina” și redactor-metodist la Casa Centrală a Creației Populare. A debutat în 1946, în revista de satiră și umor „Papagalul”, cu o cronică în versuri, Sezon cu ploaie; în 1956 publică poezii în „Tânărul scriitor”. A colaborat cu versuri și proză, epigrame și articole la „Steagul roșu”, „Scânteia tineretului”, „Îndrumătorul cultural”, „Urzica”, „Arici-Pogonici” „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Familia”, „Tribuna” ș.a.
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
, revistă apărută la Covasna, în septembrie 1934 (număr unic, în formatul „Biletelor de papagal”). Este o publicație de orientare avangardistă, îngrijită de Ioan Ștefan. Locul programului îl ține poezia lui Mircea Streinul Comă sau Elogiu pentru oameni aproximativi. Colaborează cu versuri Mircea Streinul, Teofil Lianu, Maria Oprea, Ghedeon Coca, Ioan Ștefan, Mia Moga. Restul
FLUX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287037_a_288366]
-
Regele Ferdinand I” din Cernăuți (1928-1936). În 1936, la București, se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie (pe care o va absolvi în 1940) și concomitent este secretar literar la „Timpul”. Debutează în 1937 cu versuri în „Bilete de papagal” și, în același an, un grupaj de poezii îi este inclus în volumul 13 poeți - 13 poezii de dragoste, îngrijit de Ovid Caledoniu. În 1937 îi apare prima carte, Viața de toate zilele a poetului, deschisă cu o Scrisoare adresată
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
și muzicale și cu numeroase tălmăciri (din Jean Cocteau, Walt Whitman, Maxim Gorki, Guillaume Apollinaire, André Gide, Oscar Wilde, Friedrich Nietzsche, Peter Altenberg, Romain Rolland ș.a.) la „Politica”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Viața literară”, „Orizontul”, „Bilete de papagal” ș.a. După terminarea liceului vine în București. Își adună o parte dintre texte în volumul Notații critice (1928), apărut la „editura” lui Tudor Arghezi. Cu acest modest bagaj este admis, de probă, în redacțiile ziarelor „Cuvântul” și „Dreptatea”, fiind angajat
GRINDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287366_a_288695]
-
obține în 1929 licența în farmacie, iar în 1931, cu mențiunea magna cum laude, licența în litere și filosofie), publică versuri, cronică literară și plastică în „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Viața literară”, „Cuvântul”, „Radical”, „Vitrina literară”, „Bilete de papagal”. A frecventat cenaclul de la „Literatorul” și a făcut parte din Gruparea Generației Tinere (1929). Îi apar volumele de versuri À la manière de... (1926) și Bolta bizantină (1929). În 1930 redactează „Gândul Vrancei” și scoate, împreună cu I.M. Rașcu și alți
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
și redactor la „Iașul literar”. Debutează cu poezia Din adâncuri în revista ieșeană „Gândul nostru” (1922) și editorial, cu volumul de versuri Veac tânăr (1931). Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Pagini moldovene”, „Cuvântul liber”, „Gândirea”, „Bilete de papagal”, „Însemnări ieșene”, „Contemporanul”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară” ș.a. Activitatea literară îi este răsplătită prin importante premii: Premiul „Demostene Constantinidi” al Academiei Române (1935), Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie (1939), Premiul de Stat pentru literatură (1954
LESNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287783_a_289112]
-
septembrie 1969 și noiembrie 1986; periodicitatea variază de la patru numere pe an (1970-1971) la trei (1972-1975), apoi la două (1975-1977, 1982-1985) și chiar la unul singur, dublu (1978-1981). Redactori sunt Virgil Ierunca și Nicolae Petra. Publicația are formatul „Biletelor de papagal” argheziene și un număr de pagini ce crește progresiv de la opt la patruzeci. L. este, prin varietatea și calitatea textelor publicate și prin prestigiul colaboratorilor, una dintre cele mai importante reviste românești din exil. Înrudită structural cu celelalte publicații din
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
Sf. Sava»”, înființată în martie 1927. În anii liceului frecventează uneori, după propriile mărturisiri, cenaclul lui E. Lovinescu, fără să fi citit însă vreodată din producțiile sale literare. La șaptesprezece ani e prezent cu versuri și proză în „Bilete de papagal” (martie 1928). Tot atunci, la îndemnul lui Petru Comarnescu și al lui Ionel Jianu, începe să scrie, alături de alți elevi ai liceului (Constantin Noica, Barbu Brezianu, Octav Șuluțiu), la „Ultima oră”. În primăvara lui 1930, împreună cu Eugen Ionescu, N. Cristea
ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289299_a_290628]
-
Național bucureștean, în 1924, respectiv în 1926), simpatice defilări de „caractere”, gesturi și limbaj specifice acestui spațiu, montate în mici intrigi, menite să captiveze atenția binevoitoare a spectatorilor. De alt gen este cea mai aplaudată piesă a lui R., drama Papagalii (reprezentată la Teatrul Național din București, în 1928), o investigare psihologică a tragediei unei femei care se sinucide din cauza unui ușor de înțeles păcat. Șocată de infidelitatea soțului, aceasta comite un adulter, dar împrejurările îi permit să își continue viața
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
infidelitatea soțului, aceasta comite un adulter, dar împrejurările îi permit să își continue viața normal. Soarta decide însă ca accidentalul său amant să devină soțul surorii ei, ceea ce face din pasagera eroare o mare și ireparabilă vină, deoarece, ca niște „papagali” infernali, cei din preajmă îi amintesc mereu fapta, aducând-o la disperare. Obsesia vinovăției, întreținută și augmentată de ceilalți, devine astfel fatală. De aici, tensiunea trăirilor, replicilor și monologurilor, precum și caracterul protagonistei, combinație de temperament aprig, necontrolat și natură profund
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
i-au acordat câteodată prea mult, comparându-l cu August Strindberg sau cu Henrik Ibsen, după cum și comediile s-au bucurat de notorietate în epocă. Unele piese - Baia domniței, Pălăria, Femei ciudate - au fost traduse în maghiară, rusă, franceză, germană, Papagalii i-a fost solicitată de case de filme din Paris și București, iar volumul de proză Piedica a apărut și în maghiară. Destul de atent la literatura europeană, din care se resimt multe influențe în scrisul său, traduce câteva secvențe în
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Piedica, Brăila, 1923; Pălăria, București, 1924; Ordaliile lui Mionel, București, [1924]; Poezii, pref. George Murnu și Liviu Rebreanu, București, 1925; Noaptea măștilor sfâșiate, București, 1926; Urechea mahalalei, Făgăraș, 1926; Primejdioșii, Slobozia, 1926; Epigrame, Slobozia, 1927; Cinci piese jucate, București, 1928; Papagalii, București, 1929; Cazul Soniei Dimitrievna, București, 1933; Pielea îngerului negru, București, 1934; Zidul socotelilor, București, 1935; Taina, Craiova, 1935; Epigrame, București, 1938; Replici, București, 1938; Sensibiltate, București, 1938; Mânia lui Hercule, București, 1943. Repere bibliografice: G. Beldiman, „Femeile ciudate”, „Opinia
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Herz, „Pălăria”, ALA, 1924, 182; I.P. [I. Peltz], „Ordaliile lui Mionel”, „Revista pentru toți”, 1925, 1; A. de Herz, „Urechea mahalalei”, DMN, 1926, 6934; B. Cecropide, „Urechea mahalalei”, UVR, 1926, 12; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 233-234; Iosif Nădejde, „Papagalii”, ADV, 1928, 13 797; A. de Herz, „Papagalii”, DMN, 1928, 7904, 7905; C. Tavernier, „Papagalii”, „Premiera ilustrată”, 1928, 5; Emanoil Cerbu, „Papagalii”, „Gazeta de duminică”, 1928, 163; Horia Stanca, „Taina”, „Națiunea română”, 1935, 207; Horia Stanca, „Coleopterele”, „Națiunea română”, 1937
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
Ordaliile lui Mionel”, „Revista pentru toți”, 1925, 1; A. de Herz, „Urechea mahalalei”, DMN, 1926, 6934; B. Cecropide, „Urechea mahalalei”, UVR, 1926, 12; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 233-234; Iosif Nădejde, „Papagalii”, ADV, 1928, 13 797; A. de Herz, „Papagalii”, DMN, 1928, 7904, 7905; C. Tavernier, „Papagalii”, „Premiera ilustrată”, 1928, 5; Emanoil Cerbu, „Papagalii”, „Gazeta de duminică”, 1928, 163; Horia Stanca, „Taina”, „Națiunea română”, 1935, 207; Horia Stanca, „Coleopterele”, „Națiunea română”, 1937, 17; Nicolae C. Razu, „Coleopterele”, „Naționalul nou”, 1937
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
1; A. de Herz, „Urechea mahalalei”, DMN, 1926, 6934; B. Cecropide, „Urechea mahalalei”, UVR, 1926, 12; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 233-234; Iosif Nădejde, „Papagalii”, ADV, 1928, 13 797; A. de Herz, „Papagalii”, DMN, 1928, 7904, 7905; C. Tavernier, „Papagalii”, „Premiera ilustrată”, 1928, 5; Emanoil Cerbu, „Papagalii”, „Gazeta de duminică”, 1928, 163; Horia Stanca, „Taina”, „Națiunea română”, 1935, 207; Horia Stanca, „Coleopterele”, „Națiunea română”, 1937, 17; Nicolae C. Razu, „Coleopterele”, „Naționalul nou”, 1937, 829; Lovinescu, Scrieri, IV, 522-523; Horia Stanca
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
1926, 6934; B. Cecropide, „Urechea mahalalei”, UVR, 1926, 12; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 233-234; Iosif Nădejde, „Papagalii”, ADV, 1928, 13 797; A. de Herz, „Papagalii”, DMN, 1928, 7904, 7905; C. Tavernier, „Papagalii”, „Premiera ilustrată”, 1928, 5; Emanoil Cerbu, „Papagalii”, „Gazeta de duminică”, 1928, 163; Horia Stanca, „Taina”, „Națiunea română”, 1935, 207; Horia Stanca, „Coleopterele”, „Națiunea română”, 1937, 17; Nicolae C. Razu, „Coleopterele”, „Naționalul nou”, 1937, 829; Lovinescu, Scrieri, IV, 522-523; Horia Stanca, „Epigrame”, „Freamătul școalei”, 1938, 3-4; George Bota
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
de un cuvânt arab. În 1934 vizitează timp de peste trei luni URSS. A debutat la revista „Șoimii” din Târgu Mureș, în 1926, cu schița Sculptorul Boambă, semnată Al. Mănăstireanu. Scrie în calitate de gazetar profesionist sau colaborează la „Ultima oră”, „Bilete de papagal”, „Caiete literare”, „Sfinxul” „Viața literară”, „Rampa” (unde, împreună cu Eugen Jebeleanu, susține rubrica „Mișcarea literară”), „Vremea”, „Viitorul social”, „Floarea de foc”, „Azi”, „Facla”, „Cuvântul liber”, „Dimineața” (e redactor al rubricii „Fapt divers” și al paginii „Tribuna muncitorească”), „Era nouă” ș.a. A
SAHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289431_a_290760]