783 matches
-
omul nu numai că-i mort, dar nici a vrut să trăiască. - - Conced, conced... dar... ce-mi pasă, fapta e că nu e... - De vrea or nu vrea... nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea... O lumină-ncoace!... Paraclisul mic se împlu de oameni... - În metaforă vorbind, omul nu poate fi viu și mort totodată, zise d-nul doctor Dreyfuss. {EminescuOpVII 259} Celalalt s-apropie, dete lințoliul jos... - Acasă cu el și-n pat, da nu-n biserică. Popa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu-n biserică. Popa-și făcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipând... Ce-i păsa... Cui -i era ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul lui, vedea cu ochii închiși bolțile gotice ale paraclisului și făclia de ceară albă de la capul lui... dar i se părea că totuși nu va fi decât o închipuire... I se părea și-i plăcea de a fi mort... gândea că e într-o altă lume și nu pricepea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe care, plin de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul. Acolo, după ce s-a despărțit în două brațe la o milă în amonte, râul se reunește la poalele unei ridicături de pământ, pe care se-nalță un străvechi paraclis, împrejmuit de plopi, în mijlocul unei pajiști. Ușa bisericii era deschisă, și, din instinct, m-am dus să văd ce era înăuntru. Între cercul de copaci și paraclis se vedeau câteva morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
reunește la poalele unei ridicături de pământ, pe care se-nalță un străvechi paraclis, împrejmuit de plopi, în mijlocul unei pajiști. Ușa bisericii era deschisă, și, din instinct, m-am dus să văd ce era înăuntru. Între cercul de copaci și paraclis se vedeau câteva morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat tăcut, fără să se opună schimbării de direcție. Înăuntru era un bărbat care părea în vârstă, și asta poate numai fiindcă pătimise mult. Înmuia un penel într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se născuse și crescuse orașul. Secretarul lui Gisulf mi-a arătat cu mândrie starea foarte bună de conservare a apeductului, a străzilor și a canalelor de scurgere, frumusețea palatului regal și a multor case. Seara, trecând pe lângă cerșetorul de pe treptele paraclisului, am susurat un simplu: „Nimic“. A treia zi, în fine, am fost convocați la curte. În asfințitul melancolic al orașului, căldura umedă de august făcea aerul mohorât și respirația anevoioasă. La intrare, un majordom ne-a despărțit. Gisulf a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Odată ajunși la porțile de bronz, comandantul gărzilor ne-a introdus într-un vestibul cu cupolă. Astfel mi-am făcut eu intrarea în citadela imperială, un complex care, pe lângă palat, mai cuprindea casele patriarhale, un mare număr de biserici și paraclisuri, grădini, livezi, cazărmile garnizoanei, pretorii, biblioteci, arhive, cancelarii și tot felul de alte stabilimente care să-i asigure autonomia. Din atrium am fost conduși la cancelaria principală, unde ne aștepta Giuliano. După ce-am traversat Triconca și Magnaura, iată-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de unul singur la via mănăstirii. Alți patru călugări se ocupau de livezi, cam departe de el, fiecare cu ochii spre unul dintre punctele cardinale ale lumii. Când a sunat clopotul pentru rugăciune și cei patru au dat fuga la paraclis, Marciano nu l-a auzit și a continuat să lucreze. În ușa bisericii se afla abatele, și i-a întrebat pe fiecare din cei patru: „Dar cu Marciano ce-i?“. Cel care stătea cu fața la Marciano a răspuns: tocmai tăia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ne-am oprit doar în fugă la Slatina și la Râșca, descurajați de prețul unei camere la hotel Târgu Neamț ne-am străduit să ajungem aseară până la mănăstirea Neamț, unde suntem găzduiți de călugări, mănăstirea are două biserici și două paraclise, ne-a explicat de dimineață un călugăr foarte tânăr, fără barbă, predă și la Seminarul teologic din incinta mănăstirii, ne conduce și la muzeu, îi place să stea de vorbă cu Theo, pe mine nu cred că m-a învrednicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
epocă a vechii culturi românești. Asemenea Sfântului și dreptcredinciosului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei, evlaviosul domn a purtat de grijă cu aleasă dragoste și aprinsă râvnă creștină sfintelor lui Dumnezeu locașuri. Întreaga Țară Românească este plină de biserici, mănăstiri, paraclise, bolnițe și trapeze ctitorite, reparate sau restaurate de el. Mai mult decât la toate, s-a trudit și s-a cheltuit pentru cele două lăcașuri pe care vodă le-a iubit cel mai mult: Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina-Alina Bardos-Micu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92314]
-
îmbrăcați în odăjdiile lor de sărbătoare, în sunetele unei orchestre zgomotoase. De obicei familiile bogate sau doar cu dare de mână își îngroapă rudele în biserici sau în cimitirele mănăstirilor, în schimbul unei donații definitive sau al unor cadouri prețioase, precum paraclise sau ex-voto-uri lucrate în materiale scumpe. În brațele crucii ridicate pe fiecare mormânt e făcută o tăietură unde arde mereu o lumânare funerară. Mărturisim că am fost puternic impresionați când am asistat la astfel de funeralii; nu e nimic lugubru
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
puțin amar luminează frumoasa fantezie Spuk (Năluca), unde o mică prințesă crește într-un castel bântuit al cărui stăpân este un om mulțumit: "...nu se îngrijea deloc de toate zgomotele nocturne, de zdrăngănitul lanțurilor, iluminarea saloanelor de primire și a paraclisului din castel, ba încă zicea mereu că într-un castel cum se cade trebuie să fie întotdeauna o nălucă și alte drăcii de noapte". Și micuței prințese Mite îi plăceau acești strigoi dragi, îndeosebi bărbatul, un bărbat care, în fiecare
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Iorga). Căsătoria, oficiată probabil de unul dintre ierarhii care au fost de față (actul pomenit îi menționează între „martori” pe mitropolitul Gheorghie din Suceava, și episcopul Ghedeon de Rădăuți, și Anastasie, egumen de Galata mănăstire”), a avut loc, poate, în paraclisul palatului domnesc. Și Irina Botezatu (sau Doica), Doamnă a Moldovei, l-a urmat pe Petru Șchiopul în Tirol. N-a mai trăit mult. S-a stins la Bolzano (Bozen) la 3 noiembrie 1592 (mormântul ei se află în cimitirul franciscanilor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unui program monarhic de păstrare și conservare a autorității domnești (deasupra capetelor lui Mircea Ciobanul, ale lui Petru cel Tânăr și al Doamnei Chiajna zboară, cu sulițe și coroane în mâini, îngerii care încoronează - tema a apărut în 1542-1543 în paraclisul bolniței Mănăstirii Cozia [unde, în tabloul votiv, pictat de David și de fiul său Radoslav, niște sud-dunăreni, poate, Radu Paisie - Petru -, Doamna Ruxandra și Marco, fiul lor, au deasupra îngeri încoronatori] - subliniind sorgintea divină a învestiturii 272), la Mănăstirea Tismana
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spațiul privat din palatul domnesc din Orașul de Scaun (camerele sau casa Doamnei) sau din cele aflate în reședințele pasagere (odaia Doamnei și iatacul) de la moșii sau din mănăstiri, încăperea unde ea mânca împreună cu domnițele și jupânesele ori cu Vodă, paraclisul Doamnei - loc al rugăciunilor particulare și al clipelor de reculegere, capela domnească ori altă biserică unde asculta liturghia, locurile presărate pe traseele plimbărilor (palatele voievodale din țară, conacele boierilor, mănăstirile), grădinile. Nici în aceste locuri (în cele mai multe), privatul vestimentar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bun și bl(a)gocestiv domnu a face acestea și spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea bl(a)gorod(nic) neamului său, săvârșindu acestea la al șaselea an al domniei sale...” 52 și cea din pronaosul paraclisul Nașterea Maicii Domnului: „Sfântul și dumnezeescul acesta paraclis, știut iaste că den temelie, prealuminatul, bl(a)gocestiv domnu, Ioan Constandin Basaraba voievod l-au înălțat și cu zugrăveala l-au înfrumusețat, întru cinstea și lauda Nașterii Maicii Domnului Is. Hs
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acestea și spre nemoarta pomenire a sa și a tot bun și prea bl(a)gorod(nic) neamului său, săvârșindu acestea la al șaselea an al domniei sale...” 52 și cea din pronaosul paraclisul Nașterea Maicii Domnului: „Sfântul și dumnezeescul acesta paraclis, știut iaste că den temelie, prealuminatul, bl(a)gocestiv domnu, Ioan Constandin Basaraba voievod l-au înălțat și cu zugrăveala l-au înfrumusețat, întru cinstea și lauda Nașterii Maicii Domnului Is. Hs. și de pururea Fecioarei și spre nemoarta pomenire
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în urma decretului de grațiere a deținuților politici din august 1964, va desăvârși botezul prin mirungere la Biserica Schitul Darvari. Ca o consecință a profunzimii convertirii sale religioase Steinhardt se va călugări: "Am fost călugărit în ziua de 16 august în paraclisul noii clădiri de Părinții Serafim Man, Antonie Perța, Nicolae Leșe și Emanuel Rus". Intrarea în monahism va desăvârși astfel un proces de lungă durată și nu lipsit de sinuozități. Parcă pentru a confirma adevărul afirmației lui Bernanos ("convertiții sunt incomozi
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fost internat în stare aproape disperată la un spital din Cluj. De acolo, din ce în ce mai bolnav, a venit în august 1980 la Rohia numai ca să mă călugărească, potrivit făgăduinței ce-mi făcuse. Am fost călugărit în ziua de 16 august în paraclisul noii clădiri de Părinții Serafim Man, Antonie Perța, Nicolae Leșe și Emanuel Rus. Binecuvântarea Arhiepiscopiei s-a cerut și obținut ulterior. Cunoscându-mi firea mai bine decât o cunosc eu, Părintele Serafim mi-a dobândit de la bunii și îngăduitorii noștri
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fi deznădăjduit orice încercare naivă de acest soi". Virgil Cândea, O notă pentru Jurnalul fericirii, Renașterea, Anul VIII, nr. 3 (87), Martie 1997, p. 4. ,, Avea un pas sprințar Părintele Nicolae. Și când se oprea sus, în capul scărilor de la Paraclis, mai că se părea a-și lua zborul. Liber ca pasărea cerului! Inima îi era deschisă, prietenia caldă, iar buna dispoziție un sac fără fund. Abia acum văd cât de perfect conviețuiau toate cu o minte dintre cele mai ascuțite
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fost internat în stare aproape disperată la un spital din Cluj. De acolo, din ce în ce mai bolnav, a venit în august 1980 la Rohia numai ca să mă călugărească, potrivit făgăduinței ce-mi făcuse. Am fost călugărit în ziua de 16 august în paraclisul noii clădiri de Părinții Serafim Man, Antonie Perța, Nicolae Leșe și Emanuel Rus. Binecuvântarea Arhiepiscopiei s-a cerut și obținut ulterior". Așa are loc intrarea în monahism a unuia dintre marii oameni de cultură ai contemporaneității, care datorită înțelepciunii unor
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
față acestor provocări. Rămâne doar ca Biserica Ortodoxă Română să știe să o folosească. Și sunt convins că va ști și că o va folosi, pentru că opera aceasta e a unui intelectual creștin ortodox autentic. Arhimandritul Serafim Man, în fața altarului Paraclisului Mănăstirii Rohia, locul unde l-a călugărit în mod clandestin pe Nicolae Steinhardt, în data de 16 august 1980. Chilia monahului Nicolae Steinhardt. Raft cu cărți din chilia monahului Nicolae. Fotografii cu părinții monahului Nicolae, expuse în chilia acestuia. Impresionanta
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ierarhii nu știau nici ei. Au fost anunțați mai târziu. Nu le-am spus pentru că aș fi putut primi un "nu". Și mi-ar fi fost mult mai greu să trec peste "nu". L-am călugărit la slujba Miezonoptică în Paraclis, în data de 16 august 1980. M-am ținut astfel de promisiune. Nu știam dacă voi mai trăi. Nu vroiam să mor fără să-mi respect promisiunea dată lui Steinhardt. După ce m-am întors la Cluj, la vreo două săptămâni
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
numește Biserica. Cu ocazia prăznuirii Izvorului Tămăduirii, preoții sfințesc apa, făcând Aghiasmă Mică, căreia poporul îi mai spune și “aiasmă”. La Istanbul, pe locul minunii săvârșite de Maica Domnului, există o biserică din secolul XIX, la al cărei subsol, un paraclis rămas din secolul VI, de pe vremea lui Iustinian, adăpostește Izvorul arătat de Maica Domnului.
Izvorul Tămăduirii, sărbătoarea din vinerea Săptămânii Luminate () [Corola-journal/Journalistic/23055_a_24380]
-
întîmplările la mal. Aceleași sate, aceeași oameni, urcați în icoane prădate de culori. Din Pillat acela al cuhniilor, al nuanțelor dospind unele-n altele și-al aromelor de viață lungă nu-i aici mai nimic. E doar trena, agățată-n paraclise, a celui mai frumos distih din literatura noastră despre generațiile care se sfărîmă așteptînd: În drumul lor spre zare, îmbătrîniră plopii./ Aci sosi pe vremuri bunica-mi Caliopi." În timpul care trece pînă cînd Biserica veche ajunge Biserică de altădată. Aceeași
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
Persoanele interesate își vor putea ridica biletele la prețul diminuat de la sediul C.A.R.P. din Calea Bogdăneștilor. ( M. H.) Slujbă de sfințire Duminică, 8 iunie, P.S. Lucian Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei va oficia slujba de sfințire a noului paraclis de la Mănăstirea Izvorul Miron de la Românești. Cu acest prilej, după Sf. liturghie, trei coruri participante la Festivalul Internațional Coral „Ion Vidu“ - Lugoj, și anume, cele din Grecia, Serbia și de la Lipova, vor susține programe de piese corale religioase. ( L. S.
Agenda2003-23-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281096_a_282425]