785 matches
-
Mănăstirea Dobrovățului"", în „Monumentul”, vol. VI (Ed. Trinitas, Iași, 2005), p. 13.</ref> În anul 1607, domnitorul Simion Movilă (1606-1607) și soția sa, Marghita (călugărită cu numele de Melania), au construit, la 50 metri sud de clădirea bisericii ștefaniene, un paraclis cu hramul "Sf. Gheorghe" pentru a-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al lor, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Printr-un document din 26 martie 1651, la elaborarea căruia și-au dat acordul mitropolitul Varlaam Moțoc
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
hectare de teren. Dobrovățul a funcționat ca mănăstire de călugări doar până în anul 1948, când în complexul monahal s-a stabilit din nou o școală și un atelier de împletit coșuri din răchită. Începând din anul 1970, biserica ștefaniană și paraclisul lui Simion Movilă au fost administrate de Mitropolia Moldovei și Sucevei sub forma unor biserici parohiale. În perioada 1974-1976, au avut loc cercetări arheologice conduse de Nicolae Pușcașu, precum și lucrări ample de restaurare a bisericii sub conducerea arhitectului Nicolae Diaconu
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
nivele de formă octogonală. Cu această ocazie, pe fațada turnului s-a amplasat o placă cu următoarea pisanie: ""Întru numele Domnului H(risto)s începutu-s-au acest turn a se zidi din temelie după cum se vede în lontru, cu paraclis, hramul Sf(ânt)ului Mare Mucenic Gheorghe, în dzilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu toată cheltuiala și osârdie sf(â)nți(ei) sale chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vecinica sa pomenire. Fost-au sârguitori cu osteneala Dum
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
au efectuat lucrări de restaurare care au urmărit consolidarea structurii de rezistență a turnului. La 50 metri sud de clădirea bisericii ștefaniene, domnitorul Simion Movilă (1606-1607) și soția sa, Marghita (călugărită cu numele de Melania), au construit în 1607 un paraclis cu hramul "Sf. Gheorghe" pentru a-l înmormânta acolo pe cel de-al șaselea fiu al său, Pavel, mort la o vârstă fragedă. Mormântul fiului său se afla în interiorul bisericuței, într-o boltă amenajată în peretele de sud. Deasupra mormântului
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
anul 7115 (1607), luna mai, în 24 zile”". Unii autori consideră că această piatră de mormânt a fost pusă prin 1619-1620 de către soția lui Simion Movilă, Doamna Marghita, călugărită în 1616 cu numele de Melania și decedată în 1622. Clădirea paraclisului a fost mărită în 1851, din inițiativa aceluiași egumen Acachie, fiul preotului Stoianovici din Rusciuc, construindu-se o turlă prin spargerea bolții. Tot atunci s-a repictat interiorul de către zugravul Gheorghe Mavrodin. Cu acel prilej, s-a pictat o pisanie
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
mănăstiri, cu cheltuiala și a dumisale, bătrânul Pavel Stoianoviciu Rusciucliu, spre veșnică pomenire, 1851 oct. 28, pe vremea înaltului domn Grigore Ghica Vodă, cu mâna lui Gheorghe Mavrodin.”" Cutremurul din 4 martie 1977 a dus la fisurarea gravă a clădirii paraclisului. Biserica a fost închisă pentru consolidare, iar icoanele și catapeteasma din lemn de tisă și poleită cu aur au fost duse în 1980 la Muzeul Mănăstirii Golia pentru a fi restaurate. La cutremurul din iunie 1986, paraclisul s-a dărâmat
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
gravă a clădirii paraclisului. Biserica a fost închisă pentru consolidare, iar icoanele și catapeteasma din lemn de tisă și poleită cu aur au fost duse în 1980 la Muzeul Mănăstirii Golia pentru a fi restaurate. La cutremurul din iunie 1986, paraclisul s-a dărâmat, rămânând în picioare doar peretele vestic și o parte din pereții de la nord și sud. În perioada 1990-1992, bisericuța a fost refăcută pe vechea fundație, păstrându-se planul arhitectonic inițial. Biserica-paraclis avea plan treflat. Inițial, zidurile paraclisului
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
paraclisul s-a dărâmat, rămânând în picioare doar peretele vestic și o parte din pereții de la nord și sud. În perioada 1990-1992, bisericuța a fost refăcută pe vechea fundație, păstrându-se planul arhitectonic inițial. Biserica-paraclis avea plan treflat. Inițial, zidurile paraclisului începeau direct de pe pământ, fără nici un fel de fundație, iar fațadele erau lipsite de ornamentații. Noua construcție se sprijinea pe un soclu de piatră cioplită, având patru ferestre mari, iar fațadele au fost ornamentate. Interiorul său era compartimentat în trei
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
1865-1900), un orfelinat de fete (1900-1903), o școală de agricultură (1903-1930) și o școală și atelier de împletit coșuri din răchită a Inspectoratului Silvic Iași (1948-1970). Începând din anul 1990, aici s-au amenajat chiliile călugărilor, trapeza și un mic paraclis. În anul 2004, a fost amplasat în incinta mănăstirii un bust de bronz al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, realizat de sculptorul ieșean Dan Covătaru.
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
-lea, comuna făcea parte din plasa Bahlui a județului Iași și era formată din satele Valea, Dealu, Zlodica, Horodiștea, Lupăria, Sbereni, Hodura și Iosupeni, având în total 2698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, patru biserici, un paraclis și două școli cu 86 de elevi (dintre care 21 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3337 de locuitori în satele Cotnari, Hodora, Horodiștea, Iosupeni, Lupăria, Valea Racului, Zbereni și Zlodica
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
au făcut prin osârdia și cheltuiala ieros(hi) monah Teodor proin nacealnic schitului Orgoieștii noi, hramul Sfântului Neculai. Teodor Maricaș, Ion Lazăr maistr(u) t(urnător) a clopotariu. 1840"”. La circa 20 metri est, de biserica schitului a existat un paraclis care, a fost demolat în prima jumătate a anilor 1800. În locul acestuia s-a început construirea unui nou paraclis, din cărămidă, la câteva zeci de metri sud de biserică. Această construcție a fost ridicată până la înălțimea ferestrelor, apoi, lucrările au
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Maricaș, Ion Lazăr maistr(u) t(urnător) a clopotariu. 1840"”. La circa 20 metri est, de biserica schitului a existat un paraclis care, a fost demolat în prima jumătate a anilor 1800. În locul acestuia s-a început construirea unui nou paraclis, din cărămidă, la câteva zeci de metri sud de biserică. Această construcție a fost ridicată până la înălțimea ferestrelor, apoi, lucrările au fost sistate. Catapeteasma pentru acest paraclis, care era depozitată în podul bisericii a fost luată de stat, și dată
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
prima jumătate a anilor 1800. În locul acestuia s-a început construirea unui nou paraclis, din cărămidă, la câteva zeci de metri sud de biserică. Această construcție a fost ridicată până la înălțimea ferestrelor, apoi, lucrările au fost sistate. Catapeteasma pentru acest paraclis, care era depozitată în podul bisericii a fost luată de stat, și dată bisericii Sfinților Treierarhi din Bogdana, în anul 1885. În anul 1862, se introduce limba română în biserică.
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
comuna Agapia se află mănăstirile (secolele al XVII-lea-al XIX-lea) și (secolele al XVIII-lea-al XX-lea), monumente istorice de arhitectură de interes național, aflate în satele respectiv eponime. Ansamblul mănăstirii Agapia cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1642-1647), paraclisul „Nașterea Maicii Domnului” (1864), construcții de incintă și locuințe monahale (secolele al XIX-lea-al XX-lea), biserica de lemn „Sfântul Ioan Bogoslov” (1821), turnul-clopotniță (1823) și bolnița de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (1780). Ansamblul mănăstirii Văratec cuprinde biserica „Adormirea
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
pământ fundația.S-au construit gardul de împrejmuire a terenului și drumul de acces către biserică de la stația de înaltă tensiune. Oficierea slujbelor religioase a fost începută de sărbătoarea Sfinților Apostoli, de către preotul Gheorghe Prisecaru, iar slujbele se țineau în paraclisul nou construit. Până în această perioadă s-a reușit ridicarea bisericii și acoperirea cu tablă. În toamna acestui an, conducerea Mitropoliei Slătioara a dispus schimbarea preotului paroh, noul numit fiind preotul stavrofor Mihai Marchidan ce păstorea parohia Adormirea Maicii Domnului din
Biserica Sfântul Ilie din Bacău () [Corola-website/Science/308817_a_310146]
-
preotului paroh Mihai Marchidan la rangul de protopop al proaspetei înființate Protoierii a Bacăului, protoierie ce are în subordine un număr de 13 parohii. Preotul Mihai a dispus începerea unei construcții noi de mare amploare ce conține la parter un paraclis tip capelă (casă mortuară); Turnul Clopotniță; și trapeză (bucătarie, sală de mese); la etaj spațiul fiind folosit pentru camere. Lucrările bisericii au fost finalizate, astfel, ca urmare a sfaturilor primite de la episcopii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi
Biserica Sfântul Ilie din Bacău () [Corola-website/Science/308817_a_310146]
-
de călugări, primind, pentru acest efort deosebit, cu vrednicie, rangul de arhimandrit. Cu o încrâncenare însuflețită de atașamentul la credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți cu ocazia
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
credința străbună, între anii 1940—1948, soborul monahilor a depus o munca titanică, construind o biserică nouă, 30 de chilii, un paraclis și o clădire administrativă. De asemenea, el a înființat un schit în localitatea Tețu și a construit un paraclis la Teiuș. Starețul Evloghie Oța a dezgropat vechea biserică (care era acoperită cu pământ și pietriș adus de către torenți cu ocazia viiturilor), a făcut importante lucrări de restaurare și a pus-o la dispoziția credincioșilor și a istoricilor. Cu această
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
specifică zonei Munților Apuseni, lucrată în 1897 la Mănăstirea Râmeț, în vremea cât stareț al acelui sfânt lăcaș a fost Evloghie Oța. În primăvara anului 1953, starețul Evloghie Oța și toți călugării de la Mânăstirea Râmeț (raionul Aiud), de la cele două paraclise din Teiuș și Tețu, precum și credincioșii din alte 7 localități învecinate, au trecut la credința ortodoxă după calendarul iulian (existentă în România până în anul 1924 când Biserica Ortodoxă Română a început folosirea în biserică a calendarului gregorian). Deoarece Mânăstirea Râmeț
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
pentru care cele trei amenzi date de organele de miliție în perioada 20-25 mai 1965, nu își găsesc temei și necesită a i se restitui plata. Câștigând procesul, el și-a transformat casa pe care o cumpărase în București în paraclis pentru slujbe, reședință episcopală și mai târziu în mânăstire de călugări. S-au făcut din nou o serie de reclamații tendențioase și mincinoase pe motivul, de această dată, al portului ilegal de haine bisericești și de slujire de slujbe religioase
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
niște beciuri care au început să fie restaurate. În anul 1993, după reînființarea mănăstirii, s-au construit corpuri de chilii, clădiri administrative și spații de cazare pentru pelerini în afara incintei mănăstirești. La sud-vest de biserică a fost construit recent un paraclis din lemn, care este folosit pentru slujbele zilnice de către monahiile de la Probota. Mănăstirea Probota este menționată în romanul "Nicoară Potcoavă" (1952) al lui Mihail Sadoveanu. Aflat în drum spre curtea lui Iurg Liteanul, grupul hatmanului Nicoară Potcoavă poposește la Mănăstirea
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
-al XII-lea (Evul Mediu Timpuriu) și din secolul al XVII-lea. Celelalte zece sunt clasificate ca monumente de arhitectură: spitalul vechi (1858); casa de cultură (începutul secolului al XIX-lea); casa Grigoriu (aceeași perioadă, aflată în strada Mihai Eminescu); paraclisul caselor Ghica (prima jumătate a secolului al XIX-lea); primăria orașului, denumită Casa Zoltman (începutul secolului al XIX-lea); casa parohială a bisericii „Sfântul Dumitru”; școala tip „Spiru Haret” (începutul secolului al XX-lea); biserica „Sfântul Nicolae” (1848); Muzeul de
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
Co”, 24% din SRL “Soft IT”, dar și 27,5% din “Steaua Grup” SRL (firmă de investiții imobiliare), unde Angela și Alexandru Pleșca - soția și, respectiv, fiul lui Valeriu Pleșca, sunt fondatori. Pentru contribuția sa financiară la ridicarea unui nou paraclis la Mănăstirea Ciuflea, Mitropolitul Vladimir al Chișinăului și întregii Moldove i-a conferit la 21 aprilie 2009 Ordinul „Sf. Cneaz Vladimir", gr. III.
Valeriu Pleșca () [Corola-website/Science/305058_a_306387]
-
regelui). În Roma antică bazilica era un edificiu public în formă longitudinală cu abside, adiacent unui forum. Forma bazilicală a fost preluată și readaptată de primii creștini pentru construirea propriilor lăcașuri de cult. Este o biserică ortodoxă de mici dimensiuni. Paraclisele se regăsesc în special în mănăstiri. Este o biserică de mici dimensiuni sau un spațiu construit alături de o biserică, în interiorul unei clădiri sau într-un cimitir. Este forma pe care o capătă planul bisericii în tradiția bizantină, caracterizată de brațe
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
azil. „Ulița cea Mare” devine Lipscani. În 1742 se ridică biserica Bucur în spatele mănăstirii Radu Vodă; mai târziu s-a considerat că ar fi fost ridicată chiar de ciobanul Bucur în secolul al XIV-lea dar în realitate era un paraclis al mănăstirii Radu Vodă, astăzi declarat monument istoric. În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Bucureștiul este ocupat de trupele imperiului rus de două ori. Prima perioadă de ocupație și administrație militară rusă începe în 1769 când domnitorul Grigore III Ghica este
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]