3,598 matches
-
Hmm“, mă gândeam, privind prin Încăpere. „Nici urmă de Alixe Carter“. Poate că Phoebe știa unde plecase. M-am Îndreptat către ea prin Îmbulzeala de tipe, simțindu-mă din ce În ce mai puțin strălucitoare pe măsură ce mă avântam mai departe printre ele. Judecând după parada spectaculoasă de veșminte de acolo, eu eram singura care venise de la serviciu. Aruncasem o splendidă haină brodată de-a lui Thack peste jeans atunci când plecasem de la birou, dar nu puteam concura cu tipe care Își petrecuseră toată dimineața la Blow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe crucea de la altar. Cu toate că eram destul de obosită În după-amiaza aceea, eram atât de emoționată de revenirea acasă a lui Hunter, Încât mă simțeam neobișnuit de plină de energie. Iubeam. Era ușor să fii amuzată Într-un mod plăcut de parada de maternitate afișată exhibiționist de Phoebe. Copilul nenăscut Lila Slingsby fusese prezent la atât de multe petreceri din New York pe când se afla Încă În pântecele mamei, Încât gluma care a circulat la botez a fost că ea era primul Fetus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de apa liniștită, fără valuri, și plecaseră În golf să facă wakeboarding 1. La un moment dat, Hunter pluti pe lângă noi pe wakeboard, și cumva a reușit să Îmi trimită un sărut din depărtare, În timp ce sărea pe un val. Ce paradă, am zis, dar mândră de el În sinea mea. Știi, Sylvie, Hunter este cel mai bun soț din lume, după al meu, desigur. Nu ar trebui să te superi pe el, zise Lauren. Tot timpul el a știut exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jumătate strivit în scrumiera de tinichea de pe tejghea. De cele mai multe ori, acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
personajul principal al romanului Roșu și negru al lui Stendhal. (n.r.) Nume generic, extrem de comun în limba engleză, echivalent cu Ion Popescu. (n.t.) Aluzie la titlul unei celebre lucrări a lui Sigmund Freud (n.r.) Monument londonez ridicat cu ocazia paradei în cinstea victoriei Aliaților, la inițiativa lui David Lloyd George (n.t.) Golfuri în Marea Nordului, în Suedia și Danemarca, despărțite de peninsula Iutlanda (n.t.) Noaptea de cristal (9-10 nov. 1938): una dintre cele mai cunoscute manifestări antisemite care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Parlament, exprimă perfect gândirea de profunzime a multora dintre cei care îngroașă procentele în sondajele pro-NATO - la câte zile de nemuncă sunt în România, mai punem una, că vine NATO să muncească în locul nostru. Noi, în schimb, vom face mitinguri, parade militare și vom purta insignele și stegulețele NATO, pentru care guvernul a alocat deja un milion de dolari. Tinerii căsătoriți se vor poza în fața simbolului nord-atlantic. Anul ăsta, de 19 noiembrie vom mânca cu toții cârnați de la Sechelariu și ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de spermă și freon. Frunzări rapid fotografiile, ici și colo înclinând albumul pentru a-mi arăta câte un unghi neobișnuit al imaginii. Urmărindu-l cum închide albumul, m-am întrebat de ce nu reușeam să mă urnesc cel puțin într-o paradă de furie, să mă cert cu el pentru acea intruziune în viața mea. Însă detașarea lui Vaughan față de orice emoție sau grijă avusese deja un efect. Poate că pozele sale înfățișând violență și sex iscaseră în mine elemente homoerotice latente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
continuă să rămână lângă portierele pe cale să fie închise, apoi, întorcându-se brusc, porni prin mulțime, dezorientat pentru o clipă. Deschizându-și drum spre mașina sport zdrobită, aruncă o privire nesigură spre corpul lui Seagrave, îmbrăcat în armura sa de paradă făcută din cioburi de sticlă, un costum cu paiete ca al unui matador mort. Apucă stâlpul parbrizului cu mâinile. Zăpăcit și zguduit de moartea cascadorului și de etichetele hainelor actriței de film - ele însele recuzite ale unei coliziuni calculate - încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbinându-se doar la nivelul puținelor puncte de impact stimulate atunci când îmi contractasem picioarele și brațele sub efectul drogului. Zile întregi după aceea, fragmente ale acelei experiențe se întorseseră intacte, și puteam vedea mașinile de pe autostradă, purtându-și armurile de paradă, cum planau de-a lungul drumurilor suspendate pe aripi de foc. Pietonii de pe străzile de jos erau îmbrăcați și ei în costumele lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
utopiei. Poate nici un alt autor nu a pus problema într-un mod atât de tranșant ca dl. Manolescu. Mă alătur acestor considerații cu unele personale dar mai modeste desigur. Privind retrospectiv, patosul revoluționar de care dădeau dovadă comuniștii (propaganda imensă, paradele muncitorilor și cele militare, cultul personalității, poeziile și cântecele patriotice,cuvântările înflăcărate etc.) este acum ceva de neînțeles. S-a urmărit adeziunea poporului la orice măsuri luate de partid dar oamenii nu simțeau acest «spirit revoluționar». Răul era ascuns în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cote, impozite, discriminări etc).” Ulterior „încercarea lui Miron Constantinescu și Iosif Chișinevski de a-l descăuna pe Gheorghe Gheorghiu-Dej nu avea nici o șansă de succes (în 1955): Constantinescu era un intelectual, și încă unul infatuat, căruia îi plăcea să facă paradă de cunoștințele și lecturile sale, trezind astfel complexe de inferioritate în rândul «tovarășilor», a căror cultură nu depășea câteva clase de primară sau vreo școală de meserii. Chișinevski era și el un intelectual - vai! - mai mult declarat decât real, privit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
această politică. [...] Minirevoluția culturală după model chinez a avut însă efect invers, determinându-i pe mulți dintre intelectualii străluciți din România să emigreze sau să defecteze. Alții, resemnați, s-au retras într-o emigrație internă, refuzând să ia parte la paradele oficiale. Această etapă coincide cu apariția, de altfel târzie, a disidenței române (Paul Goma, Dorin Tudoran, Dinu C. Giurescu, Vlad Georgescu). Slăbiciunea ei a fost mai evidentă de la început, datorită lipsei unei minime solidarități a intelectualilor în jurul foarte puținilor opozanți
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Și aflaseră. După patru luni de stat acolo începuse să se plictisească. Fumase hașișul, văzuse orașele, futuse femeile. Ce mai era de făcut? Un prieten olandez îl luase la un meci, Ajax-Heerenveen. Și ceva făcu „clic“ în capul lui Shuoke. Paradele lui Lobonț, nonșalanța lui Chivu, pasele lungi ale lui Snijder, driblingurile interminabile ale lui Van Der Vaart, șuturile lui Ibrahimovic, uralele suporterilor, toate astea îl scoseseră din minți. De-aia am venit în Europa, îi spuse prietenului la ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și suntem așa încordați. Voiam să discutăm cu tine despre ziua de mâine, zice mama. Știm cât ești încă de supărată pentru fratele tău și credem că ți-ar face bine dacă ai mărșălui și tu cu grupul nostru la paradă. Sari la altă dezgustătoare deziluzie care se prefigurează la orizont. Sari la mine înghițită în marea lor compensație, marea lor penitență pentru toți anii aceia de demult, tata țipând: — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
văd doar pe mine în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne ascundem de fapt de lumea exterioară. De mai știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în geam. Apoi am tras draperiile. Nu l-am mai văzut niciodată pe Shane. În noaptea asta, cu luminile stinse, cu draperiile trase și ușa de la intrare încuiată, cu Shane dispărut, cu excepția fantomei lui, întreb: — Ce paradă? Mama zice: — E Parada Gay Pride. Tata zice: — Mărșăluim cu P.P.L.G. Și le-ar plăcea să mărșăluiesc cu ei. Le-ar plăcea să stau aici în întuneric prefăcându-mă că ne ascundem de fapt de lumea exterioară. De mai știu eu ce necunoscut plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu era sigur, anumite date, risipite, fără nici o potriveală între ele, îi spuneau că oamenii lui Vaida se agitau pentru constituirea unei forțe disciplinate care să asigure controlul guvernului în corpul electoral. Parcă îi apucase dintr-o dată mania organizărilor, a paradelor, a demonstrațiilor de forță. Ceea ce era ciudat, într-adevăr, bătea la ochi pentru un om bine informat, era faptul că ziarele guvernului făceau din țînțar armăsar în ceea ce privește pericolul răsturnării guvernului. Era o creștere, dar nu știa cît este de reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unei companii de infanterie, o pătrățică minusculă și cenușie într-un colț al marelui desfășurător, al marelui plan al statului. Ăsta a fost norocul său, să fie trecut cu vederea la orice inspecție, la orice trecere în revistă, la orice paradă. Așa a reușit să-și vadă de treabă, să se consolideze și cînd a venit vremea sa a știut să pună piciorul în prag, să arate că tăcerea și modestia te ajută intri în toate casele boierești, chiar dacă o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drept în ochi, iar în privirea lui știa că nu mai este nimic, după "trecerea în revistă" de bun venit, ceea ce a urmat n-a fost decît floare la ureche. Deplasarea în cazarmă numai în formație și în pas de paradă, latrinele fără uși, aflate sub supravegherea vizuală a sergentului de serviciu, rufăria avînd aceeași măsură și mirosind a creozot, putînd fi schimbată de la unul la altul fără nici un fel de grijă, pedepsele colective dacă vreun elev nu îndeplinea "întocmai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se apropia, sus pe deal activitatea era frenetică, se muncea ziua întreagă, noaptea mărăcinii, scaieții erau arși în ruguri, nu era urît cum clipeau focurile pe culme, auzise că șanțurile, șanțurile lui, fuseseră astupate cu totul, se organizaseră chiar două parăzi, muzică de fanfară și defilare militărească, cot la cot, a detașamentului de "gardă civică". August Stoicescu nu stătuse pe treptele magazinului de fierărie ca să primească onorul, cum era de așteptat, ci se găsea chiar în fruntea flăcăilor, care stârneau praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
victime, nimeni nu ridică arma împotriva camarazilor, mai ales cînd se prezintă cu ordin scris, cunoscînd parola de zi. Două-trei zile de dictatură, Broșteanu habar nu are că va fi dictator trei zile în viața lui, și, după aceea, o paradă ca în basme. Artificii, defilare, mici, bere. O palmă deschisă, răsfirată, care apoi încetul cu încetul se va strînge, se va închide, devenind un adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
O palmă deschisă, răsfirată, care apoi încetul cu încetul se va strînge, se va închide, devenind un adevărat pumn. Un pumn de fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
amaneta ceasul de argint cu monograma Împăratului și lănțișorul de aur (un dar de la tatăl său), apoi va vinde Dicționarul explicativ al limbii ruse de Dalj! (dezlipindu‑i ex‑libris‑ul, două spade Încrucișate cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]