8,430 matches
-
de Ioan Chirilă, Sfinți prin pușcării, securiști prin mânăstiri, cazul Nicu Steinhardt de Virgil Ciomoș, N. Steinhardt - drumul spre adevăr de Iulian Boldea, Sensul suferinței la N. Steinhardt și la Simone Weil de George Ardeleanu, N. Steinhardt: Jurnalul fericirii ca paradigmă transscripturală de Ion Popescu-Brădiceni, O Însoțire luminoasă de Ioan Pintea, Convertire și mărturisire creștină în gândirea părintelui Nicolae Delarohia de Ștefan Iloaie, Virtutea curajului la N. Steinhardt de Macarie Motogna, Amintiri despre părintele Steinhardt de Vasile Manea, Nae Ionescu și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
ar putea începe o carte sobră prin exemplul cutărui sportiv de rangul al doilea fără a părea, prin aceasta, frivoli? Și, pe de altă parte, câți dintre publiciștii sprinteni care activează în presa de la noi ar reuși să radiografieze o paradigmă de asemenea amploare fără a risca să-și dezvăluie petele albe din bibliografie? Din această DILEMATEC| nu puteți ieși! De necrezut, dar aievea Mai rar un cascador care să vorbească bine, convingător și captivant. Chiar acesta e cazul lui Szoby
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
comisar prost", Ťvrăbiiť = "sergenți de stradă proști", Ťgabâri/gaboriť "agenți", Ťo șleahtă de presariť "agenți care umblă după mită" . Termenii în sine sunt autentici sau - cei fără alte atestări - credibili, pentru că intră în seriile deja existente: vrabie se raportează la paradigma, descrisă mai sus, a numelor de păsări, iar Coana Leanca e o poreclă depreciativă care poate sugera slăbiciunea, ineficacitatea. Lista poate continua cu caraliu, țagher, lest, manuș și altele.
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus este unul "binar și Ťtabularť". Preluarea unor paradigme și modele structuraliste nu este însă lipsită de o anume tensiune polemică, în măsura în care criticul vorbește despre "o diferență fundamentală între, să zicem, modelul jakobsonian și cel utilizat de noi: prin propunerea axei metaforă vs. metonimie ni se explică performanța lingvistică
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
Manolescu nu-i neagă totuși acestuia funcționalitatea. Ba mai mult, atunci când consideră că e cazul, o ilustrează. Dialogul se poartă nu între doi poeți despărțiți de un secol de literatură, ci între reflectarea acestora pe ecranele, greu conciliabile, a două paradigme critice de lectură: "Versurile lui Dan Laurențiu constituie, probabil, întâiul efect notabil în lirica românească de după al Doilea Război al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume. Se poate vorbi, în acest sens, de eminescianism
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
răspîntia fecundă din care s-au desprins cîteva din noile direcții ale gîndirii moderne. Altfel spus, dacă europenii au început să gîndească în alt mod decît o făcuseră grecii sau latinii este pentru că, atunci, în veacul al XIII-lea, două paradigme - cea arab-grecească și cea creștină - au intrat în coliziune. De pe urma coliziunii lor s-a născut ceva cu totul nou: o gîndire postscolastică care, odată cu Copernic, Galileo Galilei și Newton, a început să semene cu știința. Procesul a fost atît de
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
zbaterea scolasticii medievale, de la Siger din Brebant la Toma din Aquino, de la Bonaventura la Henri de Gand, de la Boetius din Dacia la Alexandru din Afrodisia, de la Ioan Filipon la Albert cel Mare - a stat tocmai în încercarea reconcilierii celor două paradigme incompatibile: paradigma lui Platon și cea a Bibliei. În concepția grecilor, demiurgul creează lumea după calapodul ideilor eterne. E ca și cum demiurgul ar avea o machetă alcătuită din ștanțe de tip ideal cărora nu mai trebuie decît să le găsească o
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
medievale, de la Siger din Brebant la Toma din Aquino, de la Bonaventura la Henri de Gand, de la Boetius din Dacia la Alexandru din Afrodisia, de la Ioan Filipon la Albert cel Mare - a stat tocmai în încercarea reconcilierii celor două paradigme incompatibile: paradigma lui Platon și cea a Bibliei. În concepția grecilor, demiurgul creează lumea după calapodul ideilor eterne. E ca și cum demiurgul ar avea o machetă alcătuită din ștanțe de tip ideal cărora nu mai trebuie decît să le găsească o materie bună
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
că cerul nu poate fi privit ca un model al lucrurilor de pe pămînt. De aici încolo se intră în lumea sisifică și ireală a speculațiilor, chichițelor și disputelor conceptuale. Căci, dacă încerci să risipești prin cuvinte tensiunea dintre cele două paradigme, vei cădea în groapa unor aporii nedorite, și asta fiindcă eternitatea lumii grecești (care este strîns legată de unitatea intelectului celest, cum susține Alexander Baumgarten) se bate cap în cap cu creația creștină (lumea fiind creatură, e trecătoare), cum și
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
acea epocă, dar Constantin Trandafir știe să discearnă meritele scriitorului nostru. Spre exemplu, "Steaua fără nume e cea mai cunoscută și mai prețuită piesă a lui Sebastian, tot pe aceeași temă a contrastului dintre real și imaginar, dar într-o paradigmă ușor modificată față de scrierile sale anterioare. E drept să sunt ecouri din Ťfarsa liricăť claudeliană, din teatrul lui Anouilh și din noul romantism preconizat de Giraudoux; încă mai evidente întâlniri are cu Marcel Achard (Jean de la Lune) și cu Marcel
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
și cultural absolut extraordinar. În România, expunerea lui și a colegilor săi de generație la istorie rămîne una impersonală, mediată exclusiv de cărți și manuale „infectate" de „morbul" expunerii științifice. Chiar și filmele, și documentarele noastre istorice sînt realizate în conformitate cu paradigmele „eroizante" ale mitologizării. Personajele istoriei românești au mereu, la reconstrucția arheologică, aure de semizei, gesturile lor revelă conținuturi irepetabile. Omul modern nu poate decît să se prosterneze în fața trecutului și apoi, inhibat, cel mult să-l ignore. Andrei urmărește, fascinat
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
Gheorghe Grigurcu Dar marea performanță a lui Leonte Răutu rămîne decimarea culturii românești. Paradigma sa a constituit-o faimosul Andrei Alexandrovici Jdanov, inchizitorul vieții culturale ruse, cel ce inițiase în anii imediat postbelici adevărate pogromuri intelectuale, începînd prin a-i anatemiza pe Anna Ahmatova și Mihail Zoșcenko, în discursul său din 1946 consacrat revistelor
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
marcarea cronologică a zilei și a orei, a unor întâmplări perfect aleatorii, născute din prezența unui grup de artiști și neartiști la bordul unui vas de plăcere. Aflând numele vaporului, Nausikaa, cititorul informat va exclama: „Ah, ne aflăm într-o paradigmă joyceană! Scriitorul american intenționează, cu siguranță, să dea o replică faimosului roman din 1922, al irlandezului!" Un critic abil ar putea să găsească similitudini cu Ulysses-cartea care a bântuit subconștientul scriitorilor din anii '20 și '30 —, de la identificarea unei perechi
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
păzească". Spectrul memoriilor politice s-ar vrea de natură tragică, la o adică tangent la tragedia antică, unde eroul providențial e pedepsit pentru că i se pune în cîrcă "oarece". Cu o conexiune și mai impresionantă încă, întrucît își propun și paradigma destinului cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
Le Roi se meurt. O cascadă de argumente pentru a obține o derogare. Abaterea de la regulă pe care fiecare o socotim, de zeci de ori pe zi, posibilă. Și ce supărări cînd ceva nu se poate, cumva, "rezolva"... Întoarcerea, ocolind paradigme, la sensul dintîi al tragediei: pe-aici ți-e drumul! Între 1988 și 1990, un gol umplut de o Scrisoare din Paris. Despre Proust. Despre ce poate face o carte dintr-un loc. Și un om dintr-o carte. O
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
păzească". Spectrul memoriilor politice s-ar vrea de natură tragică, la o adică tangent la tragedia antică, unde eroul providențial e pedepsit pentru că i se pune în cîrcă "oarece". Cu o conexiune și mai impresionantă încă, întrucît își propun și paradigma destinului cristic, care însă, vai, se sustrage tragediei, oricîte pătimiri implică, din cauza învierii: "Demiterea (sau orice alt fel de cădere din demnitate și funcție) devine, astfel, o răstignire". Nu devine astfel democrația noastră prezentă, comensurată pe culmile puterii ca și
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
Deși ar putea fi și acesta, sub numele de transmodernism. Eu avansez întîi și întîi conceptul de transmodernitate, ca pe o nouă cale de abordare a produsului cultural în general, și a celui poetic / plastic în articular. ș...ț Noua paradigmă explorează tăcerea sub-/inconștientului, masa colectivă de arhetipuri / anarhetipuri, descojește, dezvăluie maya de pe simboluri, taie în două concepte îmbătrînite, reînsămînțează în frageda țarină a semioticii / retoricii mituri antropologice / ontologice, reasamblează fragmente de cosmos, într-un haosmos (sic! - n.n ) anticipator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
sursa unor întrebări-capcană (" Care e perfectul compus de la a rage? Dar de la a converge?"). În gramaticile românești se menționează cazuri de defectivitate maximă (verbul a va, păstrat în expresia mai va), dar se descriu mai ales situațiile în care din paradigma verbului lipsesc doar cîteva forme. Printre acestea, se numără destul de des imperativul, din rațiuni pur semantice: nu toate verbele desemnează acțiuni sau evenimente care pot fi impuse, cerute, recomandate. Verbele care desemnează stări, relații și evenimente non-umane sau care apar
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
a veni prezintă o neregularitate, o formă specifică, avînd terminația atipică -o. În genere, se evită extinderea la împrumuturile culte a neregularităților, a alternanțelor, a trăsăturilor simțite ca populare. Există de fapt o anumită tensiune între tendința de regularizare a paradigmei și cea de conservare a legăturii cu forma de bază, cu toate neregularitățile ei. În Dictionnaire morphologique de la langue roumaine (1981), autorii - Alf Lombard și Constantin Gâdei - înregistrau, la verbul a deveni, faptul că imperativul urma modelul verbului a veni
Devino! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7810_a_9135]
-
la modă și vor fi sfătuiți să-și îndulcească asprimea accentelor ideologice. Deocamdată, tandemul lor nu dă semne de șovăială, dovadă cartea apărută de curînd la Editura Logos. Descrisă lapidar, A treia forță. România profundă este încercarea de a schimba paradigma culturală a țării. Proiect enorm, sarcină imposibilă. Oricum, în paginile volumului nu vom găsi o doctrină închegată sau o viziune coerentă, ci mai curînd o reacție polemică, un murmur de nemulțumire, adică un manifest. De la Manifestul Crinului alb (Sorin Pavel
România clandestină by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7821_a_9146]
-
de atestarea sa la toate persoanele, în replici de dialog cît se poate de vioaie - "te banez pt că ai greșeli gramaticale la semnătura ta" (gamersground.net); "și dacă mă banezi, ce?" (libertatea.ro) -, dar mai ales prin existența unei paradigme modale și temporale complete. În internet, verbul se poate găsi folosit la mai mult ca perfect - "ce cauți, bă, pe-aici (iar), că parcă te banasem?" (blog.scrie.ro) -, la imperfect - "Dacă banau ip-ul, mai puteai intra pe adresa sitului
A bana by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7828_a_9153]
-
poemul Radu al lui Ronetti-Roman prin raportare la punctul de plecare, poemul Rola al lui Musset. Caracteristicile modelului literar propus de junimiști ies pregnant în evidență atunci când privim mai în amănunt atitudinea lor față de literaturile europene. Junimea a schimbat radical paradigmele care au circulat în literatura noastră anterioară, înlocuindu-le cu standardele vehiculate în Europa celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea. În mod firesc, modelul propus de junimiști includea, în primul rând, literaturile elină și latină. Deoarece
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
acesta la noi în prima jumătate a secolului, este modificat și diversificat prin traduceri și studii în care prezența lui Anacreon este infimă, el fiind înlocuit de Homer, Horațiu, Eschil, Ovidiu, Apuleius, Properțiu, Vergiliu. Un exemplu de corecție severă aplicată paradigmei literare a predecesorilor îl oferă modul de receptare a literaturii franceze. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului următor au însemnat prezența masivă, în literatura noastră, a literaturii preromantice franceze, cu deosebire prin Marmontel, Chateaubriand, Volney, Bernardin
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
falsificarea informațiilor din biografiile subiecților lor." (pag. 183) Găsesc esențială această observație. Datorită ei The Lives of Others se transformă, dintr-o melodramă istoric recentă, într-o meditație despre convertirea existenței factuale în text contrafactual. Diferă aici, în primul rând, paradigma. Dar, cu mult mai important, diferă - mă folosesc, pentru precizie, de un cuvânt la modă - mentalitățile. Din punctul de vedere al lui Codrescu, colecționarea evenimentelor interpretabile e, prin comparație cu asumarea raționamentelor dilematice, absolut neesențială. Și în aceste eseuri, (care
Cadavrul din debara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7678_a_9003]
-
te ascunde în spatele unor trimiteri de dicționar, indicînd niște înrîuriri exterioare care nu pot da seama de profilul interior al cărturarului. Madeea Axinciuc înclină să privească filozofia lui Maimonide ca pe nodul de intersecție a trei tradiții culturale: filozofia greacă, paradigma arabă și tradiția iudaică. Din încrucișarea celor trei cîmpuri culturale a ieșit un text ca cel pe care îl putem citi în Călăuza rătăciților. Un text precumpănitor ezoteric, semănînd cu o bucată sibilinică pentru a cărui înțelegere Madeea Axinciuc trebuie
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]