4,853 matches
-
ei fals intelectual, ea e totuși precaută cu termenii și evită atât „împrumut“, cât și „provine“ sau „preia“. A găsit o inteligentă formulă prin care îl incriminează din nou pe Nae Ionescu fără să o afirme cu subiect și predicat: „Paranteza lui e de neînțeles dacă nu cunoști cursul [sic ! - n.n.] Evelynei Underhill; dacă însă cunoști paginile 231-237 ale Misticii, sensul parantezei lui Nae Ionescu se clarifică.“ În realitate, tot ceea ce spune Marta Petreu despre această ultimă prelegere e o foarte
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
inteligentă formulă prin care îl incriminează din nou pe Nae Ionescu fără să o afirme cu subiect și predicat: „Paranteza lui e de neînțeles dacă nu cunoști cursul [sic ! - n.n.] Evelynei Underhill; dacă însă cunoști paginile 231-237 ale Misticii, sensul parantezei lui Nae Ionescu se clarifică.“ În realitate, tot ceea ce spune Marta Petreu despre această ultimă prelegere e o foarte îndrăzneață cacealma, menită să ferească partitura plagiatului de a fi înmuiată de vreun bemol. Nici una dintre aceste afirmații nu e adevărată
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de exemplu), dezvăluindu-i astfel gândurile mai puțin știute. Lucrând cu un material oral, ne-am considerat îndreptățiți să ne asumăm unele libertăți în reproducerea lui: suprimarea repetițiilor și a redundanțelor, intervenții în topica frazei, contragere de pasaje prin eliminarea parantezelor care ar fi complicat inutil firul ideii sau, dimpotrivă, „reconstituirea“ câte unei idei din fraze disparate. În fapt, asemenea intervenții au avut loc doar atunci când s-au dovedit absolut necesare, iar rezultatul lor a fost „în spiritul“ lui Petre Țuțea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
con. Gardul era din scânduri vechi și în unele locuri lipseau scândurile de tot. Te întrebai cum rezistă încă în picioare. La un moment dat Bunica G. îl vede pe bunicul ei din partea mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici ca să vă spun că Bunica G. nu-l cunoștea pe bunicul ei decât din fotografii, pentru că el murea când ea era un copil mic de trei anișori și nu-și mai amintea nimic personal legat de dânsul. În fotografii
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
goluri nu era nimic altceva decât trupușorul viitorului copil ce era în devenire și pentru care nu știuse sau nu putuse să folosească materiale bune, noi, rezistente la intemperiile vieții și ale terrei. Aici cred că trebuie să deschidem o paranteză ceva mai mare ca să explicăm, în mare, cum își formează spiritul viitorul trup pe care îl va îmbrăca în viața terestră. Profesorul Scarlat Demetrescu descrie frumos etapele de construcție intrauterine ale corpului uman astfel: spiritul coboară la viitoarea mamă și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ce s-a întâmplat ca să vedeți și să judecați și dumneavoastră dacă am sau nu dreptate. Voința Divină nu se discută, se execută, indiferent în ce fel - aici intervine liberul arbitru - dar se execută; și e bine așa. Am depășit paranteza și mergem mai departe. Într-o seară, în jurul orei 21, mă sună alarmat fiul meu G.V.S., să-mi spună că soția lui are dureri. Era în luna a VI-a. Eu pun mâna pe telefon și sun, și sun la
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Teodorei. Domnului R. îi place să se contemple (imaginar!) cum o sărută de sus până jos, beat ca un fluture penetrând cu trompa-i „floarea roz” ce îl cheamă cu irezistibilul parfum al dorinței. „O floare carnivoră!” completează scriitorul în paranteză. În această descripție barocă îl recunosc pe îndrăgostitul de flori P.H.L. Dar este de adăugat aici ceva ce se știe deja: în intimitate, orice intelectual (fie el cât de sobru!) „se descarcă” de pulsiuni sexuale prea mult prohibite, se dedă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și imaginează așteptate întâlniri cu Teodora, beția nudității și a îmbrățișărilor prelungite, în poziții descoperite „natural”, cu gemete discrete și retrageri în momente de liniște și de contemplare a trupului ei extenuat (sau aparent extenuat? - se întreabă scriitorul într-o paranteză). Răsfoiesc manuscrisul și descopăr destul de repede un narator capabil de surprize, aflat, după cât miam dat seama, încă departe de sfârșitul „romanului” propriei vieți. Nu acela închipuit, ci acela real. Scrupulos din fire, pare că exersează în vederea obținerii „formulei finale”. Voi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
scrie P.H.L. dacă ar fi contemporan cu noi) asigură sănătatea progeniturii. Autorul nostru o știe, ba chiar se referă în text la perechile strălucitoare de tinerețe și frumusețe din basmele și baladele românești tradiționale. „Și totuși! - exclamă autorul într-o paranteză - dacă nu procreația, ci doar iubirea, împlinirea sufletească prin, alături și pentru celălalt sunt scopul, mai contează o diferență de 20-25 ani?” I s-ar putea răspunde că „omul tradițional” urmează „legea nescrisă” a instinctului: însoțirea bărbatului cu femeia are
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dar din cauza lui! În cazul bărbaților „cu slăbiciune pentru femei”, slăbiciunea le aparține lor, celor puternici!... Dacă s-au pierdut vieți și războaie „din cauza lor” (Elena din Troia - un caz), vinovați sunt doar „actorii principali”: bărbații. 30 Scriitorul reproduce, în paranteză, cu titlul de curiozitate, un cuplet de-al lui Constantin Tănase, devenit popular prin cârciumile interbelice: „Fusta, fusta-i cu belea! Toată lumea umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
curiozitate, un cuplet de-al lui Constantin Tănase, devenit popular prin cârciumile interbelice: „Fusta, fusta-i cu belea! Toată lumea umblă după ea (...) / Femeia ne coboară, femeia ne ridică, / Fusta, fusta-i cu belea etc.” Înțeleg că P.H.L. a deschis această paranteză numai de dragul pitorescului. Povestea eroilor săi evoluează pe altă „traiectorie”. 25 mai 2006 Mă întreb din nou de ce insistă scriitorul pe mărturisirea Teodorei despre cunoașterea „relativ târzie” a satisfacției sexuale. Cu el! Datorită lui! (Sau, mai exact, amândurora nota mea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lele, pe vale-n jos / să găsim un loc frumos / să ne-așezăm amândoi jos / tu să numeri stelele / și eu floricelele.” P.H.Lippa citează din colecția de folclor a lui G.Dem. Teodorescu (are grijă să facă trimiterea în paranteză), după care, tot în paranteză, adaugă și numele unor cupluri celebre precum Tristan și Isolda, Francesca Da Rimini și Paolo Malatesta etc. Nu uită să menționeze, tot foarte pe scurt, exemple din creațiaunor mari romantici europeni. În fine, sunt convocați
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să găsim un loc frumos / să ne-așezăm amândoi jos / tu să numeri stelele / și eu floricelele.” P.H.Lippa citează din colecția de folclor a lui G.Dem. Teodorescu (are grijă să facă trimiterea în paranteză), după care, tot în paranteză, adaugă și numele unor cupluri celebre precum Tristan și Isolda, Francesca Da Rimini și Paolo Malatesta etc. Nu uită să menționeze, tot foarte pe scurt, exemple din creațiaunor mari romantici europeni. În fine, sunt convocați și moraliștii, care, cum se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai ține seama de reguli și convenții. Și amândoi „îmbracă” această haină începând prin a se dezbrăca de hainele celelalte... „Să fie goliciunea și un semn al dorinței de revenire a insului la naturalețe și autenticitate?” - filosofează autorul într-o paranteză, în timp ce Teodora pare „topită” de mângâierile Profesorului. Sau poate chiar este, nemaiputând rezista „asaltului” celui căruia continuă să-i spună în șoaptă „Domnule Profesor”. Pe când acesta este cuprins de o frenezie erotică potrivită mai curând fostului... student) „Ia să vedem
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
regula contractuală să nu lase iubirea să crească în toată libertatea. Ceea ce poate duce fie la ruptură, fie la conviețuirea în continuare a două persoane ce-și rămân străine. * * * Cititorul are dreptul să se întrebe de ce am făcut această lungă paranteză: doar de dragul de a povesti un film care m-a impresionat? Răspunsul este simplu: se pare că în substanța poveștii din pelicula inspirată de romanul lui Graham Greene se află unele date ce ar putea să mi lumineze aspecte peste
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
unei fete uimite de ce este în stare să provoace tocmai ea!.. Nu am aflat dacă i-a dat sau nu satisfacție acelui scriitor din boema proletcultistă a anilor '50-'60, secolul XX. Și nici nu era important. Cu această nouă paranteză nu am descifrat mai multe din viața Teodorei. Dar cred că am reușit să ghicesc câte ceva din „condiția de mediu” ce ar fi putut să-i marcheze viața: provincia. Este monstrul invizibil ce își insinuează tentaculele unei moralități îndoielnice până în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
singur lucru: ar vrea să facă pentru iubita lui ceva deosebit, „pentru totdeauna”. „O expresie tentantă ca un vin vechi” - constată P.H.L., degustător recunoscut cândva în hrubele pline de licorile binecuvântate ale Basarabiei. Contemplându-și eroii, P.H.L. justifică într-o paranteză, din nou, dar altfel, titlul pe care ar vrea să-l dea povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
povestirii sale: Valul negru. Este o referință la obsesia „vizuală” a Profesorului: părul ei negru vălurind pe umeri și pe omoplați, precum coama unei iepe de rasă. „Pletele ei emană o senzualitate strălucitoare!” - exclamă scriitorul, notând din nou, în aceeași paranteză, datele esențiale ale narațiunii sale: întâlnirea cu Teodora devine concretizarea visurilor din tinerețe ale Domnului R., proiecția unei iubiri totale, ce nu poate fi trăită decât o singură dată în viață. Bărbatul se află la final de „a doua tinerețe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de un alt fel de iubire, proprie viitoarei mame, cuprinzătoare și de neclintit în fața oricărui raționament „protector”, sau „preventiv”, sau ... „Raționamentul poate justifica până și asasinatul! Raționamentul este nimic în fața credinței și a iubirii” - comentează P.H. Lippa. Și, într-o paranteză, își trimite cititorul în Atena filosofilor care l-au invitat pe apostolul Pavel, aflat în trecere, să le expună învățătura Mântuitorului. L-au ascultat până la un punct. Pregătiți în știința argumentației raționale, stăpâni ai tututor subtilităților logice, aceștia n-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară aici o paranteză: legea nescrisă a naturii noastre spune că împerecherea a doi indivizi maturi implică obligatoriu procrearea. Dincolo de frenezia coitului, trecătoare și inconsistentă, trebuie avută în vedere „concretizarea” iubirii, nașterea unei noi vieți. Numai astfel patima împerecherii capătă sens. Aici scriitorul nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îndrăzneala de a ieși din tiparele gândirii științifice tradiționale. Unii dintre aceia care au încercat și „nebunia” transcenderii în zona revelației mistice, în căutarea adevărului pe care nu-l poate atinge rațiunea umană. Dar, pentru că P.H.L. nu oferă exemple în paranteza sa, nu insist. 25 aprilie 2007 P.H.L. revine asupra noului statut „civil” al Domnului R. Oare și-l va asuma până la capăt? Câți dintre prieteni și cunoștințe vor fi dispuși să-i recunoască sexagenarului „dom'Profesor” calitatea de „tătic”? „Deja
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lumea comună. Fiecare poezie posedă capacitatea ei de smulgere, de înălțare: zbor de ciocârlie, de vultur sau, la cei foarte rari, zbor de pasăre măiastră, așa cum are loc în lirica lui Hölderlin sau Eminescu zboruri care efectuează epoche-ul, punerea în paranteză a nesemnificativului, a comunului, a zilnicului. * Gândirea poetică vorbește despre metafizică în vibrații și iradieri cu ajutorul intelectului "eroic". Poezia gânditoare nu vorbește despre metafizică, ea creează spații, universuri metafizice care sunt deschideri totodată sensice și melodice înaripate. Gânditorul rostește Ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Este un dincolo purificator și eliberator. Este geniul etern al poeziei. Poezia nu este o pură gratuitate, un joc facultativ, ci un efort eroic de a exista semnificativ, atât a poetului, cât și a vieții, a naturii aflate mereu în paranteza morții. Poemul: realitate absolută, prezent peren, eliberare metafizică ultimă. Astfel, justiția poetică salvează Natura de eșecul ei, salvează Ființa, o înveșnicește totodată, o poartă spre cea mai înaltă frumusețe. Căci poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nimeni nu mai știe cum o cheamă, unde nimeni înseamnă eu. Stare de enclavă. Cadrul 2 Omalissan bolândă, undeva, nu se știe unde. Terori de creștină muribundă. Cadrul 3 David + Ada. Ada + David. Ada + David + Alex. - Alex. - (- Alex). Mda. Închidem paranteza. Cadrul 4 Ema. Ema plictisită. Degete în păr. Gene în zbatere socială. Să nu adormim între spaimele copiilor traumatizați de părinții beligeranți și prințesa vizigotă care, uite, stă să-și dea duhul chiar aici, unde ea, în sandale și fustă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o piscină în mijlocul unui gazon englezesc. Cine putea să apară în acest context (pretext) cehovianoshakespearean? Prefectul și Zoe, desigur, veniți din O scrisoare pierdută, dar cu remarcabile însușiri mimetice... Ajunși aici (noi cititorii, noi scriitorii, noi personajele) merităm, cred, o paranteză. Pentru Horia Gârbea, Caragiale rămâne cum să-i spun eu? un fel de "măduvă osoasă" a discursului teatral. "Știi s-o scoți? Mi-o scoate!" spune Regele-Păpușă Dracului-Păpușă în Doamna Bovary sunt ceilalți. În Pescărușul din livada de vișini, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]