2,828 matches
-
pubelă. Mâna se descleștă. Servieta căzu pe gunoiul dinăuntru. Milton se grăbi Înapoi, pe peron (trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă să apar din clipă-n clipă. Mâna Încă Îl mai Înțepa, bombănind ca pentru sine. Milton se gândi la servieta care stătea În pubela de gunoi. În minte Îi apăru imaginea banilor dinăuntru. Douăzeci și cinci de mii! Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În următoarea secundă Milton realiză că era În aer. Cadillacul Eldorado bleumarin Închis se ridică peste accidentul de pe pod. Sări peste balustrade, printre cabluri, și plonjă prin deschiderea din mijlocul podului Ambassador. Cadillacul căzu cu botul Înainte, prinzând viteză. Prin parbrizul colorat, Milton văzu sub el râul Detroit, dar numai o clipă. În acele ultime secunde, când viața se pregătea să-i părăsească trupul, renunță și la regulile ei. În loc să cadă În râu, Cadillacul o luă În sus, echilibrându-se. Milton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prin Kilburn, la apartamentul Geraldinei din West Hampstead. Mă uit în jurul meu, și văd că Londra miroase urât, și e murdară, și oamenii arată, mai mult decât orice, puțin obosiți și chinuiți. Soarele nu se vede de nicăieri, în mers, parbrizul e lovit de niște picături de ploaie, și cerul se întunecă de nori aducători de ploaie. N-am văzut pe nimeni cu cea mai mică urmă de bronz, și pe toată autostrada Kilburn sunt oameni înfășurați în hanorace, oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
râu se-nălțau munții. Soarele topea roua de pe firele de iarbă. Era senin și rece și aerul pătrundea În mașină prin geamul deschis. — Cum crezi că-i place să stea afară? mă-ntrebă Guy. Guy se uita la șosea prin parbriz. Într-o parte nu mai putea privi pentru că pasagerul nostru Îi bloca vederea. Cum stătea pe o parte a mașinii, tânărul părea una din statuetele acelea puse În fața corăbiilor. Își ridicase gulerul hainei, Își trăsese pălăria pe urechi și nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să mâncăm de prânz. Restaurantul nu era Încălzit, așa că am rămas cu hainele pe noi și cu pălăriile pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și o trombă noroioasă se ridică și ne-mproșcă parbrizul și radiatorul. Ștergătorul automat Începu să se miște, Întinzând pelicula fină de noroi pe parbriz. Ne-am oprit la Sestri să mâncăm de prânz. Restaurantul nu era Încălzit, așa că am rămas cu hainele pe noi și cu pălăriile pe cap. Ne uitam la mașină prin fereastră. Era plină de noroi și lângă ea erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui Guy cu voce tare relatările legate de luptele din Shanghai. După ce terminarăm de mâncat, un chelner Îl conduse pe Guy spre un loc anume, care nu exista În restaurant, și eu m-am apucat să curăț cu o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceva vreme. — Da’ n-aveam de unde să știm sigur până n-ajungeam pe platou. Pe un stâlp văzurăm un indicator cu un S desenat pe el și dedesubt scria Svolta Pericolosa. Șoseaua ocolea colina și vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strecurându-se în spațiul dintre mine și doamna Silsburn. Aceasta din urmă s-a răsucit spre ea cu o expresie de solidaritate întristată. — O să ne țină aici cu săptămânile! a exclamat doamna de onoare, lungindu-și gâtul ca să privească prin parbriz. Și în clipa asta ar trebui să fiu acolo, le-am promis lui Muriel și mamei ei că mă urc în prima mașină și că în cinci minute o să fiu la ele acasă. Oh! Dumnezeule, nu se poate face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a așteptat un răspuns. Când răspunsul a venit prompt, vocea a devenit mai maleabilă, mai democratică. — Cât crezi că o să ne țină aici, în loc? Șoferul s-a întors spre el: — De un’ să știu eu, șefule? Apoi a revenit cu fața la parbriz. Era absorbit de un incident care se petrecea la colț. Cu o clipă înainte, un băiețel care ținea în mână un balon roșu pe jumătate dezumflat se repezise pe carosabilul cu acces interzis. Fusese pe dată capturat și târât înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe pod în râu - părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată poate pe capotă - dacă Moartea pășește miraculos prin geam și vine după tine, te ridici tacticos, după toate probabilitățile, și te duci cu ea, privind feroce, dar calm. Sunt șanse să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mele. Când a rostit cuvântul “ânghesuiți“ l-a săgetat cu o privire scurtă, elocventă, pe micul vinovat care-i uzurpase cei câțiva centimetri cuveniți ei. Dar personajul a rămas sublim de inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn și și-a înălțat sprâncenele, cu tâlc. Doamna Silsburn i-a răspuns printr-o mină plină de înțelegere și de compătimire. Între timp, locotenentul și-a înălțat greutatea în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din Salmon, era exact așa cum sperase - întunecos, rece și pustiu. În parcarea de la Avanpostul lui Duncan nu era decât o singură camionetă. Trecând peste un podeț din lemn, fragil și cu o singură bandă de mers, ploaia cădea răpăind pe parbriz. Această ultimă strâmtoare îi ducea către capătul drumului, către locul de unde aveau să-și lanseze ambarcațiunea. Zach a condus cu grijă, cu toate că Jina stătea aplecată înspre în față, chinuindu-se să distingă ce venea după fiecare curbă. Jina venea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
imediat, ca să poată să plutească pe suprafața apei și să se ferească de pietre. Nu era loc de greșeli. Canalele erau înguste, iar barca lată; Ellis era nevoit să conducă barca periculos de-aproape de bolovani ca să poată să înainteze. În spatele parbrizului era un scaun adăpostit, dar Mary s-a așezat la pupa, în bătaia vântului și a apei. Și-a întors fața în ploaia de stropi și-a încercat să se concentreze pe găsirea lui Danny, dar mulțimea de posibilități i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-ți Închipui că poți cumpăra cu treizeci de mii de yeni favorurile cuiva!... — Mă așteptam să te Întîlnesc aseară, bineînțeles. Dar se pare că n-am fost În stare să Împușc doi iepuri dintr-o lovitură. Lovind ușor ștergătorul de parbriz cu vîrful degetelor mănușii lui negre, individul mă privi iscoditor. — Ai o barbă cam deasă și te invidiez. Mie abia Îmi crește puțină mustață. Am impresia că e vorba de o deficiență hormonală. — Oricum, e pe-un drum fără ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și am văzut pete de sînge pe față, de parcă s-ar fi jucat cineva cu vopsea pe ea. Nasul Îmi era și el plin de sînge și abia respiram. Am scos de sub scaun un prosop mai vechi cu care curățăm parbrizul de obicei și m-am șters... dar nu prea reușeam să curăț acele pete care păreau să mi se fi lipit de față. Nasul mai sîngera Încă. L-am apucat cu două degete, m-am lăsat pe spate și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din pat pentru ea. Mă uit pe geam - copacii, cerul de culoarea zahărului ud - ceea ce mă zăpăcește, mă uluiește, mă pune în încurcătură. Geamurile sunt ceva mai reale. Ele sunt acoperite de un strat dublu de mizerie. Geamul seamănă cu parbrizul Fiasco-ului după un drum de o mie de mile, pătat de sângele negru al insectelor ucise de-a lungul celor nouă sute de mile, de funingine, de degetele fantomelor murdare. Până și mizeria își are modelele ei, căutându-și formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un paranoic. Îl pot asigura de asta. Și eu am început să mă comport ca un paranoic - când sunt în Fiasco. Am impresia că sunt urmărit. Am început să mă uit în oglinda retrovizoare mai mult decât mă uit prin parbriz, și cu ochii mult mai ficși. Dacă o mașină mă urmărește după primul colț, nu-i nici o problemă, așa ceva se întâmplă tot timpul. Dacă o mașină mă urmărește și după al doilea colț, îmi îngustez ochii și apuc cu nădejde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
respinge. * Am trecut urlând și zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zonă cu precădere viticolă, forestieră și zootehnică. Iată Însă că poți spera Într-un succes al deplasării În condițiile arătate numai dacă ești pasager plătitor și nu pasager cu abonament. Cu vopsea roșie, pe tabla vopsită În galben de deasupra parbrizului, pe dinăuntru, este scrisă următoarea avertizare: „Abonamentele nu sunt valabile pe cursele rapide“. Nimeni nu se descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și alte anunțuri scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și pună În practică amenințarea. — Cursă rapidă, ai? - strigă el la șofer În timp ce acesta se grăbește să-i Închidă ușa În nas. Devine apoi și mai furios și vine În fața mașinii. Șoferul ambalează motorul, dar nu reușește să evite spargerea parbrizului. Omul a lovit cu sete și se pare că a avut și ceva de metal În mână. Am avut, după aceea, mai mult aer tot timpul drumului. Am renunțat la gândul că aș putea, cu un abonament, s-o vizitez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
corect În respectivul context. Pentru a avea din cele moderne trebuie să știi să-ți faci rost de ele. Limba română nu ajută la așa ceva, dar dă sugestii. O astfel de sugestie e tocmai cuvântul reclamă. Pe străzile noastre vezi parbrize care fac reclamă la produse niciodată Întâlnite: ciocolată After eight sau Cognac-ul de ora 14. Superbă farsă joacă acești automobiliști autorilor de astfel de reclame: foamea lor de abțibild este mai mare decât foamea de respectivul produs. Dar pentru abțibild
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vara ca țapinar În vacanțe, am ajuns Într-o zi Într-un celebru sat românesc din inima țării, un sat din „matca celei mai curate românități“, cum spunea Iorga despre acea zonă. Ce credeți că am văzut eu acolo? Un parbriz Împopistrat cu zeci de reclame la pasta de dinți Colgate! Nu e grav că posesorul respectivului parbriz dovedea, când te apropiai de el, că nu folosește nici măcar pasta de dinți Primăvara (atât de banala), dar e grav că omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țării, un sat din „matca celei mai curate românități“, cum spunea Iorga despre acea zonă. Ce credeți că am văzut eu acolo? Un parbriz Împopistrat cu zeci de reclame la pasta de dinți Colgate! Nu e grav că posesorul respectivului parbriz dovedea, când te apropiai de el, că nu folosește nici măcar pasta de dinți Primăvara (atât de banala), dar e grav că omul acela se născuse tocmai În satul de care vorbesc. E drept că lucra de câțiva ani buni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]