880 matches
-
pentru un nou capitol, un personaj cunoscut și necunoscut în același timp - el însuși. După ce deschise ușa, se înlănțuiră mai multe gesturi automate : Corona fu depusă pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung pe mîini cu unul din acele prosoape pufoase pe care numai doamna Warnotte știa să le găsească în comerț. Următorul gest fu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
păru uluit cînd ne văzu. Dimpotrivă, ne aruncă o privire prietenoasă de parcă ne-ar fi așteptat : — sunteți de la Spiegel ? V-a trimis domnul Guță ? — Oui, se grăbi să spună Guy fără să fi înțeles sensul întrebării, dar scoțînd din interiorul pardesiului său un iPad pentru a face probabil fotografii de o mai bună calitate. Bătrînelul descărcă din roabă cele două sau trei cutii de carton și ne invită să-l urmăm. — Veniți să vedeți porcăria. Guy se uită la mine așteptînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la Ouchy bine cunoscuta faimă de excentric. Era tipul incorigibil care răstoarnă tava chelnerului, acoperindu-se adeseori ba de Kümmel, ba de brânză rasă. E tipică, dar apocrifă, anecdota cum că ar fi băgat brațul drept În mâneca stângă a pardesiului cu căptușeală ecosez pe care baronul Engelhart se chinuia să și-l Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a alege după pofta inimii între ciorapii cu jartiere și dresurile ca de uniformă, dar după șase pahare de sangria, Fran se hotărî s-o ignore. Se sprijini deodată cu spatele de peretele care, fiind lângă cuier, era căptușit cu pardesie și paltoane și aproape că o fură somnul. Trebuia să se adune. Avea guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace! Stevie o bătu încurajator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
aceea. Nu-mi place mirosul de cocină". Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu decât să renunț. "Plec chiar acum", i-am zis și mi-am luat pardesiul, punîndu-mi la repezeală câteva lucruri într-o mică valiză de voiaj. O clipă, ajungând la poartă, am fost tentat să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după înghețată fusese absolut irezistibilă. După ce-am pățit-o a doua și a treia oară în aceeași zi m-am speriat. Am fugit acasă. Nevastă-mea a făcut o criză și mi-a vorbit urât: cuiva îi cumpărasem un pardesiu, apoi auzisem un trecător spunând la mobil că îi trebuie neapărat o mașină. I-am dat-o pe a noastră. Îndeplineam dorințe. A doua zi mi-am astupat urechile. Căști cu muzică și palmele deasupra, să nu ajun gă la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de femei cu invariabile pălăriuțe albe sau în culori deschise, cu bandă lată și boruri largi, sau pălăriuțe cu voaletă sau bascuri simple, cu pămătuf sau pene, toate în rochii coborând două palme sub genunchi, strânse pe corp, ca și pardesiele sau togile pe care le purtau deasupra; dar și mulțime de bărbați de toate vârstele, nu numai trecuți de jumătatea vieții, cu pălării moi, costume la două rânduri, pantaloni largi - mulțime surprinsă întocmai într-una din puținele fotografii aduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mari în dreptul pieptului, să se apere, clătina din capul ușor pleșuv spre ceafa groasă, mormăind ceva ininteligibil, dar ea nu mai auzea nimic și nu mai vedea nimic, nici cum Andrei își șterge buzele, își vâră batista în buzunar, îmbracă pardesiul cadrilat, se gândește o clipă să spună ceva, renunță și se îndreaptă spre ușă, abia atunci ea văzându-l și strigând: „Du-te, du-te că cine știe ce mai e în stare ticălosul ăsta și porcul ăsta de câine... să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta... Részeges disznó... Să pleci de-aicea... Și să-ți iei și puturoșii tăi de bani, nu mă cumperi tu pe mine...“ Andrei a ieșit în noaptea murdară, frigul și lapovița l-au izbit în față, și-a ridicat gulerul pardesiului, înaintând repede pe străzile înguste, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite pe care le uita pe măsură ce le lăsa în urmă, ca în ieșirea dintr-un coșmar. Apoi lăsa în urmă șoseaua luminată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătrînul englez cu părul cărunt și pielea ca de mort. Uneori, nu era capabil să-și recunoască nevasta. Jim l-a ajutat să facă un paravan În jurul doamnei Partridge, care nu vorbea niciodată și emana un miros neplăcut. Au folosit pardesiul englezesc al domnului Partridge și cămașa de noapte Îngălbenită a soției lui, atîrnîndu-le de o bucată de cablu electric, pe care Jim Îl scosese de pe perete. Dacă se plictisea, Jim se ducea la magazia femeilor și Îi gonea pe copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bășica fierii, obiectând că nu există fir conducător, nici unitate de acțiune, la care am răspuns că răposatul n-a avut niciodată scaunul regulat. - Dacă tipăresc această care, mi-a spus micul David Golder, o fac numai pentru că pe mâneca pardesiului tău, citesc de patru săptămâni numărul matricol cusut cu ață albă la o curățătorie chimică și - de ce să nu ți-o spun, adăugase el, fiindcă n-ai făcut decât să încurci virgulele la copiatul manuscrisului și să stâlcești ortografia, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor degete strâmbe și noduroase. - Îți dăruiesc pardesiul și te rog să-mi împrumuți o sută de coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
coroane, spusei chelnerului, în timp ce presăram din vârful cuțitului sarea și piperul peste cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru. Îmi făcu loc în grămadă, aspirând după o ființă care să mă recunoască, o femeie care să mă ducă sub acoperișul ei, să mă dezbrace ca pe un bolnav, să mă culce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din plâns și gemu: — Cotu’ meu! — Ce se petrece aici? întrebă o femeie din pragul ușii capitonate cu imitație de piele verzuie a localului. Era o femeie înaltă și impozantă, de vârstă mijlocie, cu trupul bine făcut, acoperit de un pardesiu negru care strălucea ud de ploaie. Lipsesc doar pentru câteva ore ca să fac niște cumpărături și uite ce se-ntâmplă. Trebe să stau aici tot timpu’ măi fraților, să vă păzesc să nu-mi ruinați investițiile. Sunt doi bețivi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Aici e un local curat. — Păi toț’ fac asta, mai ales ăi de culoare. Câteva zile, spuse Lana Lee cu gravitate, devenind brusc director de personal, am tot căutat un băiat potrivit pentru slujba asta. Își băgă mâinile în buzunarele pardesiului de piele și se uită la ochelarii de soare. Îi ieșise în cale o afacere excelentă, ca un cadou lăsat în pragul ușii. Un negru care risca să fie arestat pentru vagabondaj dacă nu-și găsea de lucru. Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată domnul Gonzalez în viața sa. Își scoase șapca verde, dând la iveală părul des și negru, lipit cu vaselină de țeastă, în stilul anilor douăzeci. După ce își scoase și pardesiul, domnul Gonzalez văzu un colac de grăsime strâns într-o cămașă albă strâmtă, împărțită pe verticală de o cravată lată și înflorată. Se părea că și mustața fusese unsă cu vaselină, căci era foarte strălucitoare. Și apoi mai erau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cădea de acord. Domnișoară Trixie, domnișoară Trixie! — Cine? strigă domnișoara Trixie, răsturnându-și scrumiera plină pe podea. — Lasă. Iți iau eu lucrurile. Domnul Gonzalez fu lovit peste mână când și-o întinse după șapcă, dar i se îngădui să ia pardesiul. Ce cravată frumoasă! Rar mai vezi una ca aceasta. — A aparținut tatălui meu defunct. — Îmi pare rău să aud asta, spuse Gonzalez punând pardesiul într-un dulap vechi, în care Ignatius văzu o pungă asemănătoare celor două de lângă biroul bătrânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fu lovit peste mână când și-o întinse după șapcă, dar i se îngădui să ia pardesiul. Ce cravată frumoasă! Rar mai vezi una ca aceasta. — A aparținut tatălui meu defunct. — Îmi pare rău să aud asta, spuse Gonzalez punând pardesiul într-un dulap vechi, în care Ignatius văzu o pungă asemănătoare celor două de lângă biroul bătrânei. Dă-mi voie să ți-o prezint pe domnișoara Trixie, una dintre angajatele noastre cele mai vechi. Îți va face plăcere să o cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Zi, pe cine chemi tu „băiete“? Jones luă coada măturii și o împinse cu forță spre altar. Doar n-oi fi Scarla O’Horror. * Ignatius se instală în taxi și îi dădu șoferului adresa de pe Constantinopole Street. Scoase din buzunarul pardesiului o coală cu antetul firmei Levy Pants și, folosind drept pupitru tăblița cu clamă a șoferului, începu să scrie, în timp ce taxiul intra în traficul dens de pe St. Claude Avenue. Mă simt într-adevăr destul de obosit acum, când prima mea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tocăniță și o vărsă într-o cratiță. Este cumva și vreo fată drăguță care lucreaz-acolo? Ignatius se gândi la domnișoara Trixie și spuse. — Da, este una. — Nemăritată? — Așa pare să fie. Doamna Reilly îi făcu cu ochiul și îi aruncă pardesiul deasupra dulapului. — Uite ce, drăguțule, am pus tocana la încălzit. Deschide-ți o conservă de mazăre și găsești pâine-n frigider. Am luat ș-o prăjitură de la German, dar nu țin minte unde am pus-o. Uită-te și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cineva. Agentul de stradă Mancuso tocmai spunea ceva când trecură pe sub fereastra lui și o voce răgușită de femeie adăugă: — După mine, suntem în siguranță, Irene. Luminile nu-s aprinse. Trebe să se fi dus la cinema. Ignatius își îmbrăcă pardesiul și alergă prin hol la intrarea din față, pe când ei deschideau ușa de la bucătărie. Coborî treptele și văzu automobilul alb al agentului Mancuso parcat în fața casei. Aplecându-se cu mare efort, Ignatius își înfipse un deget în valva uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se întorsese încă. Domnul Gonzalez îl auzi pășind greoi și încet pe scări. Ușa fu larg deschisă și minunatul Ignatius J. Reilly apăru, legat în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt băgat sub pardesiu. — Bună dimineața, domnule, spuse el maiestuos. — Bună dimineața, răspunse încântat domnul Gonzalez. Te-a adus bine mașina până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot de curse. A trebuit să-i cer tot timpul să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că are de căutat ceva într-un sertar, domnul Gonzalez evită privirea teribilă pe care Ignatius o îndreptase spre el. — Voi termina crucea, spuse în cele din urmă Ignatius, scoțând două cutii cu vopsea din buzunarele ca niște pungi ale pardesiului său. — Minunată idee. — Crucea are prioritate absolută pentru moment. Registrele, clasificarea alfabetică, totul trebuie să aștepte până voi termina acest proiect. Apoi, când crucea va fi gata, va trebui să merg să vizitez fabrica. Bănuiesc că oamenii aceia plâng după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
s-ar putea închide pentru mai multe săptămâni. — Atunci trebuie să mergi chiar astăzi în fabrică, admise cu entuziasm șeful de birou. Domnul Gonzalez își îndreptă privirea plină de speranță spre Ignatius, dar nu obținu nici un răspuns. Ignatius își puse pardesiul, fularul și șapca într-una dintre despărțiturile pentru registre și începu să lucreze la cruce. Pe la ora unsprezece o dădea cu primul strat de vopsea pe care îl aplica meticulos cu o mică pensulă pentru acuarelă. Domnișoara Trixie era tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Pune-ți asta. Scoase din dulap ceva ce părea să fie un halat alb și i-l înmână lui Ignatius. — Dar ce e? întrebă fericit Ignatius. Pare o mantie de academician. Ignatius îmbrăcă halatul, trecându-l peste cap. Pus pe deasupra pardesiului, îl făcea să arate ca un ou de dinozaur din care e gata să iasă puiul. — Leagă-l la talie cu cordonul. — Nici nu mă gândesc. Chestiile astea sunt făcute să fâlfâie libere în jurul corpului omenesc, deși ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]