3,306 matches
-
trepte cu capul sus, solemn, indiferent, lehămețit de viață, n-avea nimic din aerul stupid, stîngaci-infatuat al activiștilor din prima generație post-revoluționară, venea din altă lume, călătorise cu caleașca trasă de bidivii pursînge, briase prin saloane și alcovuri, trăise nopți pariziene încîntătoare refăcînd itinerarii proustiene și zile de alergătură prin expoziții, palate și muzee, călătorise pe toate continentele, se tutuise cu miniștri și conversase în tęte-ŕ-tęte cu Carol, pe scurt era un domn". în pofida acestui fapt, la Institutul în chestiune nu
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
devină previzibilă. Și acum ajungem la două filme, de același François Ozon, colecția 2004 și 2005, dar de două calibre diferite. Unul cald, altul rece. Să încep cu primul, 5x2, povestea spusă invers a cinci episoade din viața unui cuplu parizian și ,urban" par excellence, compus din Marion (Valeria Bruni-Tedeschi) și Gilles (Stéphane Freiss). Să ne înțelegem, filmul nu oferă nimic pe tavă: nu e nici o ghicitoare rezolvată gradual, nici personajele nu se reped să se autoelucideze - Gilles habar n-are
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
lor, respectând marcajele prozatorului. Balansul între cele două medii (istoric și prozastic) structurează întreg romanul La belle Roumaine, centrat pe o figură feminină enigmatică și profitând la maximum de ambiguitatea sa existențială. Proza începe, în ordine cronologică răsturnată, cu episoadele pariziene din viața frumoasei românce, continuă cu preludiul ei berlinez și se încheie printr-o legare a tuturor firelor compoziționale, completând cu o precizie matematică spațiile albe lăsate, intenționat, în intriga cărții. O derulare de roman polițist combinat cu cel de
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
de tradiție galică sau din valuri de imigranți deja asimilați. Autorul caută, pentru asemenea meteci de regulă violenți, agresivi, imprevizibili, contrapunctul tipologic al unor personaje ,stabile", gazde, așa zicând, de modă veche. Burghezi cumsecade precum Jean-Jacques, mic proprietar de bistrou parizian, ori Johannes și Dieter, cei doi ,nemțălăi" profesori de filozofie, nu foarte buni la pat, dar cu o argumentație intelectuală superioară. Ei sunt exponenți ai societății tradiționale și, într-un anumit sens, piloni ai ei; în timp ce străinii care se tot
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
incertitudinile celor ce o iubesc și poftesc. Ea se lansează în nesfârșite și contradictorii povești, brodează pe marginea suferințelor îndurate, este, pe rând, o victimă a regimului comunist, a unui cocoșat violator din București și a unor arabi din metroul parizian... ,Tu faci din viața ta un roman", îi spune la un moment dat agerul Dieter, căutând să dea fabulațiilor ei un sens filozofic și ajungând, cu un mic efort hermeneutic, la Novalis: ,- Vreau să spun că imaginația ta contribuie enorm
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
sau așa ceva, după care repetă identic prima sinucidere. Buuun, dar aici e punctul unde filmul merge înainte dând cu stângul în dreptul. Această ipoteză ar elucida planul secundar al filmului, dar îl subminează pe cel principal, pentru că el = Julien, un ceasornicar parizian (Jerzy Radziwilowicz) și ea = Marie, a cărei profesie e neclară (Emmanuelle Béart) încep o poveste de dragoste pe când ea e deja "reînviată". Trecând peste acest lucru, se îngroașă gluma când un personaj afirmă că știe despre moartea unui personaj, în
Topul dezastrelor cinematografice by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11214_a_12539]
-
anterior, la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu John Keats, lăsând în urmă un nor de frumusețe lirică, o fetișizare a inocenței, viselor și viziunilor, precum și o îndoială radicală în ceea ce privește rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat lumea exterioară ca pădure de (cel mai adesea indescifrabile) simboluri, un desiș înspăimântător care provoca paranoia. O parte din
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
lumi. Un bun prieten, Basarab Nicolescu, l-a găsit cu ani în urmă și a încercat pentru un timp, dând dovada unei răbdări unice, să mă convingă să scriu o carte, oferindu-mi chiar un contract cu o importantă editură pariziană, unde coordona o colecție; într-adevăr, mă simt ca între două lumi: am trăit cea mai mare parte din viața mea, după plecarea din România, între două continente, am lucrat (cel puțin în ultimii douăzeci și cinci de ani) între teatru și
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
metecului din romanul Pont des Arts, unde protagoniștii constată la un moment dat că vorbesc în franceză despre limba română, ceea ce ar putea fi o cale de universalizare. Subtextul românesc e permanent în biografia și literatura lui Dumitru }epeneag. Sub parizianul Pont des Arts curge Dunărea ? după cum a demonstrat convingător exegeta timișoreană, iar romanul Pont des Arts ?construiește un pod între cele două culturi pe care le reprezintă?. O altă cale de analiză au urmat Carmen Pădure Blaga și Georgiana Lungu
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
special pentru acest moment, un ,,portret în mărime naturală al celebrului artist chinez Mei Lang-fang, care în ultimele două luni devenise idolul poporului american". Este evident că această lucrare nu-l urmărea pe Eustațiu Stoenescu încă de pe vremea studenției lui pariziene, dar ea cădea perfect în expoziția unui european care nu făcea doar dovada unei mari îndemînări artistice, ci și pe aceea a unei la fel de mari sensibilități față de proaspetele mituri ale locului. Faptul explică, într-o măsură convingătoare, acea situație doar
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
autorului. Am fost unul dintre corespondenții lui VVM în ultimii săi ani. Mi-am câștigat simpatia scriitorului în 1990, când am publicat în revista ,Familia", nr. 10, cu ajutorul lui Virgil Ierunca, poemele disidente, apărute inițial sub pseudonimul ,Haiduc" în revista pariziană ,Caete de dor", nr. 10 din 1956. Autorul mi-a încredințat apoi poemul amplu, în treisprezece secvențe, România mea, apărut prima dată în 1945, pe care l-am reeditat în revista orădeană ,Aurora", nr. 3 din 1994. Deținut politic în
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]
-
O cunoaște pe marea actriță Elvira Popescu și se hazardează solicitându-i să fie angajată pe un post cât de mic. Răspuns negativ. Bineînțeles că vede spectacole, ia interviuri faimoasei Ludmila Pitoëff, așa cum o va face într-o altă călătorie pariziană, cu Julien Green și Jean Cocteau. Atunci o vizitează pe Elena Văcărescu, fiind invitată în strălucitorul ei salon. Lipsită de mijloace de subsistență (bursa promisă de Gh. Tătărăscu, succesorul lui I. G. Duca la conducerea guvernului, nu mai venea), decepționată
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
desenului din covor, liberul arbitru, ca și hazardul care e al vieții înseși. Iată numai câteva mostre din fabulosul inventar uman al Titei Chiper: ,doctorul Ioan Cantacuzino, când lucra la Institutul Pasteur, nu avea impresia că, fiind român, vreun coleg parizian îl privește chiorâș numai din acest motiv. El se simțea european firesc, fără s-o declare toată ziua, cum nimeni, dacă este întreg la minte, nu scrie pe ziduri că-și iubește mama, chiar dacă-i animat de cel mai arzător
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
fructele de mare care reprezintă mîncarea principală vin de departe, chiar și din Argentina. Și carnea de oaie este din import. Mă tem că și excelenta brînză, care n-are nici o legătură cu telemeaua românească, pe care, în fostele Hale pariziene, o găseai cu ani în urmă sub numele de fromage gréque. Doar iaurtul se fabrică local și proaspăt și este cel mai gustos din lume, cînd nu e tratat, în loc de conservant, cu lapte praf, ca să țină mai multe zile. Bănuiesc
Et in Samos ego! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11018_a_12343]
-
un frasin încărcat de vrăbii, într-o peluză cu iarbă africană? Va beneficia de toate instalațiile electrice de care un om al zilelor noastre lipsindu-se pierde orice chef de viață? Va gusta bucătăria unor maeștri școliți pe la marile hoteluri pariziene? Va avea parte, precum Nessie, de fructe de mare sau va pretinde, sub rezerva grevei foamei, feluri necunoscute aici, din terciuri fierbinți, cu sosuri dulci, de culoare albastră? Studiul AND-ului său ne va dumiri dacă aparține unei specii dispărute
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
să le pătrund înțelesurile. Știam despre filozof că a fost unul dintre studenții lui Nae Ionescu, că a luptat în rezistența franceză în anii celui de-al Doilea Război Mondial, că a publicat o carte de filozofie la celebra editură pariziană Gallimard (Du dialogue intérieur, 1947), înainte ca marile edituri occidentale să-și deschidă porțile pentru Cioran, Eliade și Ionesco. Apoi, inexplicabil s-a întors în țară. După o tăcere de trei decenii a scos prima carte în limba română (Sarea
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
prestigiului literaturii române în străinătate. Blaga, poet și filosof, lucrând mai mulți ani în diplomație, Basil Munteanu, istoric literar, comparatist, redactor la "Revue de littérature comparée" au schimbat în permanență opinii, bucurându-se fiecare de opera celuilalt. Cercetătorul și criticul parizian îl numea pe poetul-filosof "Luciferic Lucian", publicase despre opera lui în diverse reviste europene și, firește, în lucrarea sa fundamentală Panorama de la littérature roumaine contemporaine pe care i-o trimite în 1938. Lucian Blaga îi comunică părerea la fel de entuziast: "...am
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
O cunoaște pe marea actriță Elvira Popescu și se hazardează solicitându-i să fie angajată pe un post cât de mic. Răspuns negativ. Bineînțeles că vede spectacole, ia interviuri faimoasei Ludmila Pitoëff, așa cum o va face într-o altă călătorie pariziană, cu Julien Green și Jean Cocteau. Atunci o vizitează pe Elena Văcărescu, fiind invitată în strălucitorul ei salon. Lipsită de mijloace de subsistență (bursa promisă de Gh. Tătărăscu, succesorul lui I. G. Duca la conducerea guvernului, nu mai venea), decepționată
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
metode de cunoaștere. Dimpotrivă, trăiește sub iminenta lor amenințare și ar face totul să le evite. El tânjește după o viață predictibilă și liniștită, de om casanier. Așa se explică, poate și definitiva sa repatriere după trei decenii de exil parizian. Nu știu cât succes au avut poemele sale în Franța, dar, categoric, Ilie Constantin este unul dintre cei mai originali și valoroși poeți români de după cel de-al doilea război mondial.
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
care il iubești doar pentru că există. Pentru locuri, oameni și mai ales pentru felul în care respiră. Revin la Paris Street Style inspirată de un weekend la Paris la început de februarie... Nonșalanta, elegantă și acel je ne sais quoi parizian ne fascinează. Un stil la fel de naționalist precum locuitorii orașului lui Dior, greu de reprodus căci reda stilul și concepțiile de viață al francezilor din capitală de pe Sena. Citește tot... Eva Mendes, pictorial pentru Calvin Klein 2010 Calvin Klein o folosește
Iasi 4u [Corola-blog/BlogPost/96571_a_97863]
-
îl caută pe primul Marcu la Seghedin, puțin înainte de a fi trimis pe front, după cum o altă mamă grijulie (dar parcă ar fi aceeași în sentimente și atitudine) îl caută și îl îngrijește pe al doilea Marcu într-un spital parizian. Identitățile de nume nu înseamnă personaje identice, deși destinele sunt aceleași. Prozatorul glisează abia perceptibil de la un caz la altul și riscul confuziilor e mare, întrucât e vorba de doi Marcu dintr-o aceeași familie (unchi și nepot), care însă
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
politică la Universitatea Pompeu Fabra din Barcelona, face o observație remarcabilă, ce merită să fie reținută, privind poietica filmelor lui Tarantino: „În Inglorious Basterds, Hitler - încarnarea Răului - și o bună parte dintre acoliții săi sunt asasinați într-un mic cinematograf parizian. Nu este vorba aici despre o rescriere orwelliană a istoriei, de falsificarea propriu-zisă a adevărului istoric printr-o minciună ideologică. Tarantino rescrie ludic istoria prin intermediul unei povești neverosimile care nu urmărește defel să ne convingă că Hitler a murit cu
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
despre o rescriere orwelliană a istoriei, de falsificarea propriu-zisă a adevărului istoric printr-o minciună ideologică. Tarantino rescrie ludic istoria prin intermediul unei povești neverosimile care nu urmărește defel să ne convingă că Hitler a murit cu adevărat într-un cinematograf parizian. În mod similar, în Django Unchained, Tarantino rescrie ludic istoria victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris în imaginarul colectiv. Este vorba de mitul arhetipal al eroului care, în urma unei călătorii pline de aventuri, salvează prințesa din castelul dragonului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
9%. La 83 de băieți se nasc 100 de fete, care devin mame abia la, în medie, 32 de ani, fiecare având, tot în medie, 1,58 copii. Dintre acestea, 81% lucrează, față de 77% pe ansamblul teritoriului. Cei mai înstăriți parizieni locuiesc în arondismentul VII iar cei mai săraci, în XIX, cei mai vârstnici, în XVI iar cei mai juni, în XIX, cei mai mulți situați politic la dreapta, în XVI iar la stânga, în XX. Limba suburbiilor fixează tot mai des accentul dominant
Parizienii în cifre () [Corola-journal/Journalistic/3995_a_5320]
-
al cîtelea?) opuscul sloterdijkian care, departe de a-i aduce un omagiu academic lui Jacques Derrida, îl așază într-o filiație mediologică nobilă. Desigur, alegerea lui Derrida e semnificativă, pentru că inventatorul „deconstrucției”, decedat în 2004 și înmormîntat în îndepărtata banlieue pariziană Ris Orangis, a fost constant dezavuat de Jurgen Habermas și de continuatorii Școlii de la Frankfurt, cu care Sloterdijk se află în dispută de la bun începutul carierei sale. Socotit la un moment dat un gînditor fascist, Derrida n-a avut mare
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]