828 matches
-
separa de camera în care dormeam eu. În timp ce Marta îi ajuta pe copii să se pregătească de culcare mi-am amintit că discutasem odată „Mormântul“ cu un psiholog la care mă trimeseseră părinții mei când eram un adolescent (l-am parodiat în Mai puțin decât zero), iar acesta fusese amuzat de elementele freudiene - simbolurile sexuale - prezente în povestire și pe care nu le-aș fi putut decela la doisprezece ani. Ce era muntele de păr? De ce avea orificiul dinți? De ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din 1877-1878 și primar al satului Bogata. Un detaliu interesant îl oferă despre Iorgu Vasiliu, primarul din Sasca pe care Mihail Sadoveanu îl transpune în episodul de la Doi Meri din romanul "Baltagul" sau prefectul Aduțu Isăcescu și institutoarea Zulnica Isăcescu, parodiați de Caragiale în Zoe și Tipătescu din "O scrisoare pierdută". Poate surprinde atașamentul țăranului moldovean față de fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la un sfert de veac de la îndepărtarea sa "cel mai strălucit și bun Domn ce l-a avut România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fost bine caracterizat de Eugen Simion drept „un comediograf al cuvântului“, domeniu în care pot spune că s-a exersat încă înainte de-a scrie literatură, debitând tot felul de istorii, inventate sau reale, despre copilăria argeșeană, compu nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor ingenioase porecle pline de haz. Comedia cuvântului o juca asociind în cele mai neașteptate chipuri referința cultă cu limbajul de toată ziua, popular, chiar argotic,neaoșizând neologismele sau dinamitând conotația solemnă sau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
rău, pentru mine a venit, să știi. De ce m-au tulburat acele vorbe voi spune îndată. În urmă cu treizeci de ani, în amfiteatrul Odobescu, după terminarea ultimului curs din viața noastră de studenți, Velea îmi scrisese pe un caiet, parodiind stilul lăcrămos al dedicațiilor de album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se adună note informative, stenograme, declarații ale unor terți, relatări ale unor surse ș.a. ("Notă de analiză în dosarul de urmărire informativă "Poetul național" privind pe Eminescu Mihai". Ș.c.l.), venind astfel în timpii anilor postbelici, când discursul romancierei parodiază cântul epopeic: ,, Oh, muză, spre îndepărtatul 1960 îmi poartă acum visarea. În comunism. Și inimii dă-i strune noi să cânte, cuvântului puterea care smulge din neguri oarbe, neuitarea", sau mimând relatările unor surse, protocolar, sec, nu mai puțin amenințător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nr. 411/1964. Pr. Anton Dămoc, fost paroh de Fărăoani, a fost ridicat de securitate prin anul 1949 în urma unei revolte a țăranilor din acel sat. Tot atunci, la percheziție, i s-a găsit Pr. Ioan Butnaru scrisă rugăciunea „Tatăl nostru” parodiat... care ești la Moscova (Stalin), blăstămat fie numele tău...” etc. A fost ridicat și Sf. sa... Nu cunosc câți ani a stat în detenție. O poate spune Pr. A. Dămoc care e la Tg. Trotuș. Despre preoții Ștefan Tătaru, Martin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fi fost scris de d. Cuza. În acest caz, cine știe dacă, mai târziu, în serile când zâmbea sub musteață și sub ochelari la manifestația galeriei de la Sidoli, acesta n-avea în gând articolul din "Era nouă" și strofa care, parodiind pe "Peneș Curcanul", îi servea de încheiere: Ne dase nume de porumbi Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat în Parlament Porecla în renume. Imagini de altădată. Aspecte de totdeauna Ce puțin seamănă Iașul copilăriei mele cu cel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vorbind, imposibil de realizat sub Ceaușescu (decât, eventual, autoparodic). Moartea domnului Lăzărescu a fost (tot) un road-movie (cu Salvarea !), combinat cu o dramă - și, susține regizorul, comedie neagră. A fost sau n-a fost ? a fost o comedie - și totodată parodie de talk show , fiind în același timp cel mai minimalist experiment încercat vreodată în cinemaul românesc (gen film de autor cu instalație ready made !). Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii al lui Cătălin Mitulescu a fost o dramedie nostalgică, recuperând
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
român, ci evreii beau sângele românilor, al Întregii nații. România Însăși este ucisă ritual de către evreii antropofagi și hemofagi. Această formă de generalizare nu a fost inventată de extrema dreaptă interbelică. Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea I.L. Caragiale parodia această retorică ultra naționalistă Într-un articol- editorial din Moftul român (nr. 4, 1893), intitulat „Trădarea românismului ! Triumful străinismului ! !”. Comen tând votarea În Parlament a „legii meseriilor” (propusă de con ser vatorul P.P. Carp), lege care permitea și evreilor săraci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să facă ceva să umple golul cu măiestria lui regizorală (obezi, estropiați, machiaje grotești) ? în alte filme ale lui Pița, astfel de momente duceau cu gîndul la o parodie după Fellini ; acum duc cu gîndul la o parodie după Pița parodiindu-l pe Fellini. Sigur, există și lucruri mai rele : există secvența în care Petre angajează o secretară. Ea începe să turuie limbile străine și programele de calculator pe care le știe, dar el alege s-o testeze în sistemul IPPLS
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dragoste un motiv de autosatisfacție morală. ̂ sta nu e stilul lui Waters. După cum observa criticul american Pauline Kael, el tratează filmul cu mesaj social exact așa cum tratează și comedia muzicală cu adolescenți : ca pe un gen numai bun de parodiat.) Filmul lui Waters a stat la baza unui musical de pe Broadway, care a stat la baza filmului lui Shankman, în care Waters poate fi văzut la un moment dat trecînd pe stradă (înalt, slab, mustață subțire, zîmbet galant) și deschizîndu-și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
i se substi- tuie un dispozitiv hermeneutic. În mod cert, Caragiale a fost un antiromantic și un antisimbolist, dar unul care le respingea cunoscându-le, și chiar mai mult decât atât, repertoriindu-le ironic procedeele printr-o deformare spe- ci fică : parodia. Parodiile simboliste stau la vedere, critica nu le-a dat prea mare atenție tocmai pentru că prozatorul compromitea sistematic coborând în deriziune un rol major în literatura pașoptistă și postpașoptistă, acela de poet. Parodiile simboliste relevă însă o perfectă stăpânire a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Însoțită de derutantul disconfort care-mi devenise deja familiar. I-am consultat pe părinții mei (veniseră la Berlin să vadă cum ne descurcăm) și tata a foșnit puțin ziarul german pe care tocmai Îl deschisese și a răspuns În engleză (parodiind un posibil citat - o manieră de a vorbi pe care o adopta deseori ca să Înceapă conversația): „Asta este, băiete, una dintre combinațiile absurde ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că nu e negreșit un semn rău). Blestemele pseudo-argheziene m-au entuziasmat, le-am știut numaidecât pe de rost și le tot debitam în familie, spre indignarea unor rude sau musafiri mai collet monté. Nu puteam, evident, să apreciez atunci parodia Psalm, mai reușită ca parodie ; însă Blestemele, fiind o reușită poetică în sine, independentă de modelul parodiat, au însemnat prima mea mare emoție ca cititor de poezie. Trecerea la Arghezi s-a făcut apoi neîntârziat ; am găsit în casă Poarta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
o facultate de ordin, în esență, afectiv. Pe de altă parte, parodicul e un element cu rol uneori (deseori) esențial în marea creație (Joyce, Ionesco, Shakespeare, Thomas Mann, Musil ș.a.m.d.). Punctul cel mai înalt de artă, în care parodia și sublimul se condiționează și se amplifică mutual, l-a atins Topîrceanu în Fragmentul apocrif din Odiseea. Tonul homeric și insinuarea licențioasă de un haz superior culminează în versuri de o superbă și grațioasă viziune : Unde zglobii împrejur clipotind se-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scenete. Pe vremuri, actorii de revistă cu revere de atlas la sacou luau în balon contabilii birocrați și gestionarii cu lipsă la inventar. Acum, comedianții începutului de mileniu se bat în ratinguri pe seama statutului de rezervă al lui Adi. Se parodiază cu sete lanțurile de la gît, abundența de tatuaje, ceasul care costă cît un apartament, mașina cît un procent important din PIB sau celularul mai platinat decît părul celebrei Dalida. Cît timp Mutu a jucat și a dat ceva goluri, toate
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
din secolul al XVI-lea, S.Th. Botnaru Modernismul interbelic, George Bădărău Naratologia. Introducere în teoria narațiunii, Mieke Bal Neomodernismul românesc, George Bădărău N.V. Gogol sau Paradoxurile literaturii moderne, Marcel Petrișor O teorie a literaturii, Florica Bodiștean Ocheanul balcanic, Marius Nica Parodia literară. Șapte rescrieri românești, Livia Iacob Poetica în naratologia lui Lucian Blaga, Lăcrămioara Solomon Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean Poetica sacrului, Mina-Maria Rusu Poetica teatrului modern. Luigi Pirandello și Matei Vișniec, Nicoleta Munteanu Postmodernismul românesc, George Bădărău Povestea populară. O
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
că "ei se rugau să nu-i împungă, ce să-i bată cu biciușcele, iară când îi băteau cu biciușcele ei se rugau să-i împungă". Cu doamna lui Duca "și-au făcut cheful" turcii. Când Duca e mazilit, Niculce parodiază vorbirea munteană a doamnei, fata Brîncoveanului: "Aolio! Aolio! că va pune taica pungă dă pungă din București până în Țarigrad; și, zău, nu ne va lăsa așa, și iar ne vom întoarce cu domnia îndărăpt". Muntenii care nu putuse păgubi lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un poem grațios al slovelor vechi. Problema diminutivelor ("să intru într-o slujbuliță, sau pînișoară, să câștig la părăluțe, să-mi fac o căscioară și să trăiesc bine cu mescioara mea, cu vinișorul meu...") se transformă aiurea în bufonerie. Eliade parodiază cu plăcere pronunția victimelor sale, a dascălului ardelean, a cutărui căuzaș peltic, a lui C. A. Rosetti, "poețoiul" cu ochii "mai boboșați decât ai unui broscoi uriaș". Ocările țâșnesc negre, într-o retorică gâlgâitoare, cu o ură așa de materială
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt ale lui C. Negruzzi și Kogălniceanu și vor fi ale lui Maiorescu, e numai o varietate, literar vorbind, a operei umoristice. O veselie nestinsă o alimentează, fie că u scurt e pus să se jeluiască redacției, fie că se parodiază pumnuleanul-ciune: Plecăciune, plecăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Arde-mi-te-ai pe-un tăciune, Ciune, ciune, ciune, ciune! Capitolul X POEȚI MINORI AL. SIHLEANU În 1855 V. Alecsandri scoase la Iași România literară, revistă săptă-mînală al cărei program continuă pe acela al Propășirii
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i le taie. Sau vrea să fie grâu ca să-l culeagă un înger, să-l îmblătească, să-l macine la moară, să dea făina Domnului. În general poezia lui V. Voiculescu suferă de manierism. PAUL STERIAN ȘI ALȚII Paul Sterian parodiază ortodoxismul în versuri dadaiste, nu fără talent, uneori, prin repetiția litanică, chiar cu exaltări convingătoare: Aruncu-mi straiele, Arhanghele Gavriile Gol stau în fața ta, Aștept să mă iei. Aruncu-mi trupul, Arhanghele Mihaile, Gol stau în fața ta Aștept să mă iei. Sandu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Urmuz (1883-1923) suprarealismul român este anterior celui francez și independent. Divagațiile onirice, cu aparență de delir dement, ale acestuia îndeplineau întocmai programul de a surprinde realitatea imediată a spiritului, hazardul interior. De fapt Hurmuz făcea simple petreceri pentru frații săi, parodiind însă academismul prozei curente în Pâlnia și Stamate, "roman în patru părți" ("În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în ciarciafuri ude... O masă fără picioare la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Firește însă că ar fi cantonat în anumite subiecte și stări sufletești, ca și Creangă - și i-ar fi interzise orice excursii în lumea și în sufletul orășenesc. Țărăniștii literari însă au fost altceva. Ei au fost niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
anumite subiecte și stări sufletești, ca și Creangă - și i-ar fi interzise orice excursii în lumea și în sufletul orășenesc. Țărăniștii literari însă au fost altceva. Ei au fost niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de deosebit de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în același timp în care mă ridicam împotriva vătăvismului și a crîș-mărismului țărănist, am adus cele mai mari elogii dlui Sadoveanu. Vremea mi-a dat dreptate: astăzi dl Sadoveanu este primul scriitor român necontestat aproape de nimene. În fața țărănismuli literar, care parodia și caricaturiza țărănia, bădărăniza literatura și arăta dispreț culturii și literaturii străine, stătea "poezia nouă", care parodia și caricaturiza artificialismul parizian și repudia elementul național. Această poezie era veche, căci începuse cu Macedonski încă de pe la 1880. Cuvântul acesta: "nou" nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]