1,340 matches
-
Bahtin i se datorează și ideea că, la origini, parodia ar fi esențialmente literară, ea captând și interesul altor domenii artistice (sculptură, pictură, fotografie, cinematografie) ulterior, după ce operele parodice în proză sau în versuri vor fi dat deja tonul. Pentru că parodicul, alături de celelalte forme ale ridiculizării practicate pe scară mai redusă sau mai largă, s-a născut în literatura populară, unde imitația vieții s-a făcut sub plăcerea conspirativă a anonimatului și a îngăduit orice libertăți: "Toate aceste parodii ale genurilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiile antice și medievale, iar nu ranchiuna personală a unor autori împotriva celorlalți, aspect rezervat modernității poate și fiindcă acela e momentul afirmării individualităților orgolioase. Diferențele nu se opresc însă aici; de la imitarea cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. În parodia antică, dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sunt tavernele, hanurile etc.), în timp ce în Renaștere stilul macaronic pe-atunci în mare vogă este, la rândul său, luat în derâdere de Rabelais. O netă demarcație desparte "zorii" parodiei, reprezentați de romanul latin, unde se remarcă o suită de procedee parodice vizând romanul grec alături de anume forme literare ale momentului respectiv, și "vârsta matură", "parodia literară pur formală (s.n.) a timpurilor moderne"31. Teoria lui Bahtin, pe care, în anumite privințe, am internalizat-o, face importante referiri la evoluția formei epice care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
familiarizării și al râsului", prin parodie spărgându-se clișeele pietrificate ale genului "necrozat"32. Însăși nașterea realismului, anticipată prin multe din scenele romanului Don Quijote, are strânse legături dacă nu întotdeauna cu opere propriu-zise, cel puțin cu o mentalitate de tip parodic. Bahtin vorbește despre parodie ca gen în sine, nu mai ia în calcul doar specia. Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
din scenele romanului Don Quijote, are strânse legături dacă nu întotdeauna cu opere propriu-zise, cel puțin cu o mentalitate de tip parodic. Bahtin vorbește despre parodie ca gen în sine, nu mai ia în calcul doar specia. Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tip parodic. Bahtin vorbește despre parodie ca gen în sine, nu mai ia în calcul doar specia. Observând că niciodată "genurile parodice nu se încadrează în acele genuri pe care le parodiază"33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
33, deși reproduc, formal, operele parodiate (un poem parodic nu rămâne pur și simplu tributar genului liric), cercetătorul "deconspiră" însăși esența fenomenului: operele rezultate în urma parodierii sunt "parodii în sens strict" și nimic altceva. Nu este uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
uitată nici literaritatea textului parodic, asupra căreia se fac importante precizări prin intermediul exemplului Don Quijote. De pildă, sonetele cu care se deschide romanul: "[...] deși ca sonete sunt compuse ireproșabil, nu le putem în nici un caz încadra în genul sonetului. (...) În sonetul parodic, forma sonetului nu constituie un gen, adică nu e forma unui ansamblu, ci obiect de reprezentare; aici, sonetul este eroul parodiei (...), mai profund sau mai supreficial, în fața noastră nu se află un sonet, ci imaginea sonetului". O reconsiderare generică, dar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui "criticism al genurilor". Indiferent dacă ne aflăm în "unele perioade ale elenismului, în epoca Evului Mediu târziu și în cea a Renașterii"34 sau în plin postmodernism, convenționalismul celorlalte forme e dezvăluit cu vehemență chiar de parodiile romanești. "Stilizările parodice ale genurilor și stilurilor directe ocupă un loc important în roman. În epoca de avânt pregătitor a romanului (...), literatura este inundată de parodii și travestiuri ale tuturor genurilor elevate (numai ale genurilor, nu ale unor scriitori anumiți sau ale unor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
certificându-și oneroasa devenire. Ajungem astfel la cea de-a doua perspectivă asupra parodiei enunțată de Bahtin, cu ajutorul unei serii de procedee ce se desprind din opera lui Dostoievski și care vizează romanul modern. Latura metaficțională care persistă în operele parodice începând cu secolul al XIX-lea este vizibilă și prin schimbarea terminologiei folosite, mult mai exactă: dacă anterior parodia îl interesase din punctul de vedere al preluării și integrării, în literaturile naționale, a bunului străin (termen "umbrelă" sub care se
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cazuri, "intențiile semantice și expresive" sunt judecate ca aparținându-i, în altele le denunță drept obiecte verbale specifice, cu o viață a lor, implicând procesul de stilizare. Doar că stilizarea apare, întotdeauna în romanul modern, însoțită de scaz (poveste); procedeul parodic se realizează prin introducerea scaz-ului, în accepțiunea de poveste rostită de altcineva/ cu vorbirea altcuiva, "de dragul vocii străine, o voce determinată sub raport social, care aduce cu ea o serie de puncte de vedere și de aprecieri necesare autorului"37
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
străine, o voce determinată sub raport social, care aduce cu ea o serie de puncte de vedere și de aprecieri necesare autorului"37. Dacă în teoriile privitoare la literatura veche și la originile romanului Bahtin cercetase o mentalitate de tip parodic, de sorginte folclorică, acum menționează inventarea unui povestitor, de cele mai multe ori fără legătură "cu lumea literelor, provenind în majoritatea cazurilor din păturile sociale de jos, din popor", care (lucru de importanță vitală pentru parodist) "aduce cu el limbajul vorbit". O
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca purtători de cuvânt dramatizați ai autorului implicat": "Ca și în stilizare, autorul vorbește prin cuvântul altuia, dar, spre deosebire de stilizare, introduce în acest cuvânt un înțeles cu o orientare diametral opusă orientării străine"38. Cele două planuri relaționate prin dimensiunea parodică a operei se raportează conflictual unul la celălalt, Bahtin opinând că în modernitate polemica nu poate lipsi din parodii, chiar dacă din arsenalul procedeelor sale face parte și comicul. În majoritatea cazurilor, "lupta" e purtată cu înverșunare, răutăcios, chiar "cu dușmănie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Critica impresionistă sau valorizările estetizante nu mai au cuvântul acum. Nici măcar istoria literară nu mai operează confrom încetățenitelor ierahizări, orice text fiind egal cu celelalte în calitatea lor de simple mecanisme, generate în interiorul relației semnificat/ semnificant. Telqueliștii au pus "rescrierea" parodică sub semnul intertextualității 40, construind o punte spre caracteristicile fundamentale ale postmodernismului. Termenul a fost explorat de Julia Kristeva, pentru care denumea o "permutare de texte", adică o operație de încrucișare și neutralizare, în spațiul unui text, a mai multor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
clamează dreptul literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot coexista liniștite fără a avea nimic în comun cu parodia. În cazul intertextualității parodice, textul parodiat este atât de atent selecționat încât să fie recepționat ca atare de cititor, nu interpretat ca o addenda. Nu lipsesc nici umorul, nici asumarea ludicului; parodia este o convenție acceptată, la început în joacă (și) de cititor, pentru ca
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
reprezentării și ale expresivității"43) pentru a formula ideea că, de fapt, în afara lecturii nu există nici un text. Numai prin operația lecturii "textul se reîntoarce la text și propune o nouă lectură, o nouă scriitură", cum se întâmplă în operele parodice, exemple folosite de telqueliști spre a înfățișa o lume nesfârșită, obositoare chiar, de texte integrate într-un circuit condamnat "să plutească", după expresia teoreticianului citat, "liber". Cititorul reface, chiar dacă pe căi mai puțin ortodoxe, dictate de posibilitățile proprii, codul care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lume nesfârșită, obositoare chiar, de texte integrate într-un circuit condamnat "să plutească", după expresia teoreticianului citat, "liber". Cititorul reface, chiar dacă pe căi mai puțin ortodoxe, dictate de posibilitățile proprii, codul care transformă o operă literară într-o parodie. Textul parodic nu funcționează în virtutea unui scop singular, acela de a-și submina modelul. El își revendică un caracter de "sinteză dialectică", suficient de bine motivată pentru a face să răsară din procedee/ forme vechi, fără ca acestea să dispară complet, un procedeu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Boileau, Le Chapelain décoiffé, operă în care "Boileau, Racine și încă vreo doi s-au amuzat, prin 1664, încercând să adapteze patru scene din primul act al Cidului pe tema unei dispute literare submediocre"57. Astfel constată că, datorită operelor parodice franceze care mizează, nu o dată, pe importanța componentei burlești, apar și numeroase dificultăți în ceea ce privește delimitarea strictă a sferei parodiei. S-au făcut și se fac, în ciuda eforturilor teoreticienilor, confuzii între parodie, pastișă, satiră, travesti. O definiție a parodiei nu mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unui erou și, o dată cu acestea, după cum a arătat Th. Verweyen, normele receptării (s.n.), mai mult sau mai puțin explicit definite". Totuși, pentru ca o operă literară să fie înțeleasă drept parodie, se așteaptă un grad de cultură ridicat din partea receptorului; comicul parodic are o cu totul altă raportare la cititor decât celelalte ramificații ale comicului, dacă ne gândim numai la faptul că nu orice lector dispune de capacitatea să reconstituie normele codului de comportament cavaleresc bazându-se pe "maimuțărerile" din Don Quijote. "Savoarea
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o cu totul altă raportare la cititor decât celelalte ramificații ale comicului, dacă ne gândim numai la faptul că nu orice lector dispune de capacitatea să reconstituie normele codului de comportament cavaleresc bazându-se pe "maimuțărerile" din Don Quijote. "Savoarea comicului parodic depinde inevitabil de cultura literară a receptorului, în măsura în care și cititorul de mai târziu va putea reconstitui idealurile și normele astfel negate", observă Jauss. Permanența eroului comic (chiar definirea lui ca atare implică o comparație între parodie și obiectul parodiat, întrucât
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
o parodie este deci transformarea eroului într-un erou comic (antierou, în unele cazuri), ipostază degradată a perfecțiunii și idealizării operelor "cu specific nobil". Fapt realizabil în două moduri, care, departe de a fi net diferite, apar, în anumite opere parodice, drept complementare: "[...] transformarea eroului serios într-unul comic are două variante fundamental diferite după cum rezultă din degradarea unui ideal eroic până la a se converti în opusul său sau din înnobilarea elementului corporal al naturii umane"66. Primul caz poate fi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
empatizează" cu faptul cotidian înregistrat de epoca în care sunt scrise, dar și primele parodii ale acestora, precum Isprăvile hazlii ale lui Francion, roman catalogat drept libertin și imoral. Pornind de la ideea că, de fapt, cel dintâi receptor al textului parodic este una și aceeași persoană cu autorul, Jauss vrea să descopere ce anume l-a împins pe respectivul autor să parodieze acea operă. Inițial cititor, parodistul se orientează spre alegerea unui text anume motivat de un grad mai mult sau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limitatoare, arbitrare și cu caracter coercitiv, autoritare și neașteptând nimic din exterior, teologice și politice" și oferă paradoxul unui "determinism eliberator"67. Deși în O teorie a parodiei Linda Hutcheon nu se oprește exclusiv asupra fenomenului literar, discutând importante opere parodice din alte domenii artistice (pictură, cinematografie, chiar reluarea picturală a unui episod biblic Cina cea de taină în lucrarea lui Shusaku Arakawa, Next to the last, unde personajele sunt reduse la contururi și scheme, ridiculizându-se convențiile reprezentării din pictura
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Next to the last, unde personajele sunt reduse la contururi și scheme, ridiculizându-se convențiile reprezentării din pictura religioasă clasică), clarifică totuși multe dintre obiecțiile aduse definirii parodiei și enunță teza coexistenței organice dintre parodie și postmodernism. Detalii privind romanele parodice pe care le situează la loc de cinste în configurația exemplelor vom găsi în alte cărți ale sale, precum Poetica postmodernismului. În privința definirii fenomenului de care ne ocupăm, Lindei Hutcheon i se datorează limpezirea confuziilor etimologice, de unde va rezulta și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prefixului îi orientează întregul demers, întrucât neglijatul sens al noțiunii de parodie deschide noi posibilități de interpretare ale artei în întregime, începând cu intrarea în modernitate și postmodernitate. Pentru Hutcheon, parodia postmodernă reprezintă un caz tipic de așezare a operei parodice alături de opera parodiată, căreia nu i se opune la modul necesar polemic, ci doar vizează reluarea sa fără vreo intenție ironică. Textul parodic va fi definit drept o sinteză formală, o încorporare a textului din fundal (prim) în textul secund
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]