933 matches
-
cu participiul adresat nu era necesară în asemenea cazuri, pentru care se putea folosi pur și simplu termenul destinat. E drept, există și soluții mai proaste: de mai multă vreme (și tot prin calc), destinateste substituit, în contexte similare, cu participiul dedicat: „spălătorie automată de rufe dedicată persoanelor fizice" (clubafaceri.ro); „mașină de spălat rufe dedicată iubitorilor de animale" (lumebuna.ro) etc. Și mai îndepărtată de română este folosirea verbului a adresa cu sensul „a viza, a trata": complementul său indirect
Probleme adresate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6049_a_7374]
-
însă considerabil în ultimul timp. Pe de altă parte, dicționarele atestă productivitatea derivativă a termenului. Cele publicate în a doua jumătate a secolului XX cuprind verbul familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") și participiul său adjectival rablagit, cuvinte fără îndoială de uz curent: "de la un timp încoace mi se întâmplă să am unele dureri de genunchi, mai ales la piciorul drept, destul de puternice. Oare încep să mă rablagesc?" (forum.top-solutions.ro); "mai este liftul
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
liftul ăla super rablagit care te coboară în adâncuri?" (copilulmeu.ro). Derivatul rablagiu - cuprins în dicționare pe baza atestărilor și a comentariilor din anii 30-40 - nu pare însă a mai fi folosit; cu atît mai puțin verbul a răblări și participiul adjectival răblărit (,uzat, prăpădit"), care fusese înregistrat la Vlahuță (,hainele cele mai răblărite"). În DEX avem surpriza de a descoperi și cuvîntul rablionetă, cu definiția "automobil vechi, uzat" și cu explicația etimologică "din rablă (după camionetă, cabrioletă)". E desigur o
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
exercițiu de morfologie, pe care o studiem 8 ani, în sute de ore... Și, dacă tot veni vorba, dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Scrisoarea unei profesoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78126_a_79451]
-
dacă n-ai scris un adjectiv propriu-zis, nu iei nimic, pentru că nu știi să le diferențiezi pe acestea de cele provenite din participiu. Dar, în aceeași Gramatică mi se spune, la pagina 141, vol. 1, că adjectivele propriu-zise includ și participiile și gerunziile adjectivizate. Ce facem!? Mie mi se pare important ca un copil știe să recunoască adjectivul, prepoziția, dar eu nu pot să-i dau nimic, nici măcar amărâtul ăla de punct, dacă n-a scris „prepoziție simplă"! La subiectul al
EVALUARE NAȚIONALĂ 2014. Elevii de clasa a 8-a, batjocoriți la proba de limba română. Scrisoarea unei profesoare by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/78126_a_79451]
-
argoul românesc, clift putea să pătrundă la fel de bine din idiș (ca și termenii mahăr, husen etc.) sau din Rotwelsch (ca șmecher, prin circulația infractorilor din aria Europei Centrale și de Est). Termenul se continuă prin derivatele sale. Ciorănescu citează un participiu adjectival cliftat, cu sensul „elegant, bine îmbrăcat". Mai frecventă e astăzi forma încliftat (care presupune un verb a înclifta, prezent la Croitoru Bobârniche 2003 și Volceanov 2006). Adjectivul încliftat (echivalent cu înțolit) are atestări în presa actuală: „surpriza serii a
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
te porți bine”. Nu neapărat în același tip de context, verbul e atestat în continuare în formule de amenințare: „dacă îmi mai dai o dată acea notă jur că te spulber!” (desenatori.ro). Nu pare să se mai folosească, totuși, substantivizarea participiului spulberat cu sens moral („zăpăcit, neserios”), ca termen depreciativ pentru o persoană. Sensul, atestat și ilustrat în dicționarele mai vechi („stăi, măi spulberatule”, Scriban, Dicționaru limbii românești, 1938), a ieșit, probabil, din uz.
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
avea de înfruntat și va trebui să învingă cerbicia adversarilor săi" (ziua.ro) etc.; "credința mea acum este că mai bine se Ťrupe pisicať direct, fără Ťetapeť, Ťtrepteť, altoiri ș.a.m.d." (forum.edu.ro, 28.07.2006). Construcția cu participiul apare chiar într-un titlu de carte, Pisica ruptă (1997), a lui Mircea Daneliuc; alteori, se folosește infinitivul lung substantivizat: "prin rezilierea contractului ilegal de arendă încheiat cu baronul PSD, C.T., s-a încercat ruperea pisicii-n două" (Ziua, 10
A rupe pisica... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10120_a_11445]
-
tîrzie; originea sa e controversată: după unii lingviști reprezintă o evoluție internă, de tip romanic, în vreme ce după alții ar reflecta o influență slavă, manifestată în texte culte). în prezent, perifraza de viitor anterior (formată din viitorul verbului a fi și participiul verbului de conjugat) este menținută în fondul pasiv al cunoștințelor lingvistice ale vorbitorilor mai ales prin școală. E important totuși de precizat că toate aceste considerații privesc asocierea dintre o formă și o semnificație temporală: așa cum am mai arătat și
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
ca substantiv neutru, cu pluralul în -uri. De fapt, cum se întîmplă de multe ori, cuvîntul englez e de origine latină: urmărind traseul său istoric ne întoarcem, prin franceza veche (poste) și prin italiană (posto), pînă la latină (postus = positus, participiu al verbului ponere „a pune”). Seria se leagă etimologic de poștă (cuvînt intrat în română și pe filiere ne-romanice) și de familia sa lexicală (poștal, poștaș). Spre deosebire de cazurile în care dublarea unor cuvinte deja existente poate să fie spontană
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
adjectivele și mai ales substantivele cu valoare adverbială, de intensificatori: beat mort, beat turtă, criță, clește, praștie, cui, clei, cocă, cleampă, mangă etc. Multe se pot construi direct cu verbul a fi (a fi praștie, a fi mangă) sau cu participiul făcut: făcut praf, pulbere, arșice, borhot etc. Nu toate sunt transparente; cele mai multe par să indice superlativul stării de beție fie printr-un prototip al durității (criță "oțel"), fie - mai des - printr-o imagine a distrugerii, a anihilării, descompunerii - prin metafore
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
vama Siret" (allpress.ro, 5.08.2007), cleampă, prin deviere lexicală, fără să se poată spune cu exactitate care au fost termenii primari (poate că între cui și clește acționează și o asociere metonimică). O altă serie e alcătuită din participiile verbelor familiar-argotice cu sensul de "a bea", "a se îmbăta": a (se) pili, a (se) machi, a (se) matoli etc. Insul beat este, așadar, pilit, machit, matolit, chiaunit, chitrofonit, cherchelit - cu unele variante morfologice (prin derivare regresivă) - chiaun sau matol
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
valabilă și pentru termenii pozitivi, ca vesel sau binedispus. Alte cuvinte se bazează pe o exagerare a cauzelor și a efectelor beției: de la denumirile trotil sau matrafox, date unor băuturi alcoolice tari, de proastă calitate, s-au format verbe cu participiile trotilat și matrafoxat. Ultimul e o apariție mai recentă, dar care pare să se bucure de succes: "ai ajuns să pleci acasă matrafoxat după ce ai dat gata bătrânește două portbagaje de bere, vodkă și alte soiuri grele..." (dictionarurban.ro); "a
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
era cu un chef..." (forum.desprecopii.com); N-a apucat însă să doarmă prea mult, că l-a trezit Petrică, matrafoxat, care i-a pus un cuțit în gât și i-a cerut să plece din casă" (Vlg 3224, 2000). Participiul împachetat (cu sensul "beat") poate face aluzie la limitarea mișcărilor; adjectivul basculant (cu același sens) - la nesiguranța lor. În argoul românesc din secolul al XIX-lea a fost atestat cu sensul de "amețit, (ușor) beat" și adjectvul candriu - "Să ne
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
dau la copii, ușa la casă -, dar și a articolului proclitic lui, devenit instrument analitic), observațiile asupra flexiunii numeralului, explicația unor modificări analogice în flexiunea verbală (ale formelor de imperativ de tip nu du, nu fă, ale formelor iotacizate, a participiului și a perfectului simplu ale verbului a face, care a înlocuit treptat fapt și feciu cu făcut și făcui), multitudinea perifrazelor de viitor în limba română veche - tipurile voi socoti, va să aibă, oi putea, am a bea, are să caute
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
investește în tine" (ele.ro); "Spionii branduiesc țara" (Cotidianul, oct. 2005); Studenții pot învăța cum să se branduiască" (cotidianul.ro); "Ipocrizia nu branduiește România" (brandingromania.com) - dar și "a insera o marcă pe un obiect". Circulă deja destul de mult și participiul adjectivat al verbului: "astăzi, la deschiderea Carrefour Feeria am văzut primul magazin branduit Vodafone" (claudiupopa. interactivision.ro), adesea cu sensul "care are înscrisă o marcă, un însemn publicitar": "La fiecare pas întâlnești pe cineva care poartă un obiect branduit, mai
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
vreo promoție: o șapcă, o borsetă, un tricou sau un ceas" (iqads.ro); Lângă brichetă stă un pahar branduit plin cu un suc roșiatic" (24fun.ro). Sînt reperabile pînă și supinul verbului - "un subiect de branduitť (brandingromania.com) - ca și participiul negativ: "diferența dintre un telefon branduit și unul nebranduit" (computergames.ro). Cuvîntul branding e tot un împrumut din engleză, ușor adaptabil (,afacerea asta cu brandingu") și folosit ca nume de proces "branding de țară", "branding de națiune", "brandingul de nație
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
interpretări, derutantă și descurajantă la prima vedere, conținând chiar evaluative de sens contrar ("drăguț" și "urât"), corespunde unei polisemii reale a termenului argotic și (dacă excludem câteva răspunsuri izolate și deviante) nu e lipsită de logică. e în primul rând participiul verbului argotic a ușchi, care, în două construcții echivalente (a se ușchi și a o ușchi), are sensul "a fugi, a pleca repede". Construcția cu reflexiv ("Ușchește-te!") era deja atestată în glosarul de argou al lui V. Cota, din
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
îi lovești!ť" (Gândul, 1.08.2008, declarație a primarului). Ca orice verb argotic, a ușchi intră și în alte construcții, cu sensuri înrudite. Un înțeles mai vechi, azi dispărut, "a rupe, a sfâșia" (Al. Graur, 1936), poate explica sensul participiului adjectival din contexte de tipul "boarfă ușchită" (la P. Ciureanu, Note de argot, 1935). De aici, poate, sensul "slab, firav", al participiului în contextul "Ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă" (E. Barbu, Groapa, 1974: 251, cf. Traian Tandin
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
sensuri înrudite. Un înțeles mai vechi, azi dispărut, "a rupe, a sfâșia" (Al. Graur, 1936), poate explica sensul participiului adjectival din contexte de tipul "boarfă ușchită" (la P. Ciureanu, Note de argot, 1935). De aici, poate, sensul "slab, firav", al participiului în contextul "Ucenicul, golaș și ușchit, numai într-o cămașă" (E. Barbu, Groapa, 1974: 251, cf. Traian Tandin, Limbajul infractorilor, 1993). Probabil că unele dintre aceste extinderi semantice se bazează pe simbolismul fonetic și pe ușurința dezvoltării sensurilor contextuale: tot
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă, cu care se transportă obiecte sau persoane" (DEX); de aceea sînt folosite adesea cu o anume autoironie. Cel mai normal mijloc de echivalare terminologică rămîne în acest caz verbul a atașa și participiul său atașat (folosit adjectival sau adverbial, dezambiguizat de context). În formulele care anunță prezența unui document atașat, mulți utilizatori ai poștei electronice recurg la traducerea cuvînt cu cuvînt, la calchierea mecanică a unor structuri sintactice din engleză. Așa au luat
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
că nu respiră corect/ de nu-i reușeșe/ exercițiul de yogať (Yoga). Ion Maria scrie o poezie esențializată, cu oasele albite - care nu se uită ușor. Sânziana Mureșeanu e prezentată de Irina Petraș ca fiind o discretă lucidă: Ťdiscretus e participiul lui discerno și înseamnă a distingeť. Ultima Medină poartă albul drumurilor mediteraneene, e un volum în care senzația de căutare, de rătăcire, de penitență se concentrază apoftegmatic: ŤArde moartea ca un tăciune./ La focul ei/ nu ne mai putem încălziť
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
de incongruenta dintre limitele propoziției și cele ale versului. Îndrăzneala inovației e mai mare și efectul mai spectaculos cînd sînt dezmembrate secvențe neseparabile în limbajul obișnuit: cînd finalul de vers segmentează forme verbale (lăsînd auxiliarul într-un vers și trimițînd participiul în următorul), cînd desparte negația sau pronumele reflexiv de verb, articolul antepus de substantivul sau etc. Exemple pentru asemenea "devieri" se găsesc din plin, cum bine se știe, la Arghezi. În volumul citat, autorul amintea și de separarea elementelor componente
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
în măsura în care exemple noi par a o confirma. De fapt, e vorba de mai multe situații diferite; în primul rînd, de întărirea unor tipare deja existente: construcțiile cu anumite verbe, în locuțiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcțiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcției și a tranziției temporale: merge pe 2 ani, trece pe clasa a doua; unul de indicare a opțiunii, a mizei: "Oare
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]
-
Drege-tot; crezi c-ai dres-o?), cu specializare pentru adăugarea de gust în pregătirea mîncărurilor (borșul se drege cu smîntînă, cu un gălbenuș de ou etc.) ori pentru îndreptarea vocii, în momente de emoție și răgușeală (și-a dres glasul). Participiul dres s-a substantivizat, cu sensuri și mai precise: în limbajul culinar mai vechi, pluralul său era folosit, generic, pentru mirodenii, condimente și tot ce aromatizează mîncarea ("apoi îl pune în tingire, puindu-i untudelemn, sare, puțintele cuișoare, coajă de
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]