2,223 matches
-
Într-un calm absolut, sau, dimpotrivă, să-și mobilizeze Întreg corpul. E perfectă pentru rolul principal. Ei bine, În noaptea aceea, eram toți trei excitați la culme, cuprinși de erotism până În vârful fiecărui fir de păr. Luaserăm fiecare câte două pastile de ecstasy și ceva cocaină. Le-am spus amândurora să se ducă să facă un duș. Acesta era semnalul că jocul putea Începe. Apartamentul de hotel avea două băi și fiecare fată s-a Îndreptat către altă baie cu lenjeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
confortabil, cu mânere mari. Noaptea trecută nu reușisem să Închid un ochi. În zori, ieșisem din hotel clătinându-mă pe picioare, În căutarea unei farmacii deschise non-stop, ca să-mi cumpăr niște somnifere. În mod normal era recomandat să iei două pastile odată, dar abia după ce am luat unsprezece am putut În sfârșit adormi. Am dormit atât de adânc că nici n-am auzit când m-au sunat cei de la recepție ca să mă trezească. Îmi simțeam trupul greu ca un bolovan. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
vibratoarelor și al latexului! Pe vremuri, când Încă nu o Întâlnise pe Keiko, Yazaki mi-a povestit Într-o bună zi: „Aseară am luat trei pilule de ecstasy, trei grame de cocaină, două joint-uri, 0,3 grame de heroină, unsprezece pastile de somnifere Up John, patru comprimate de ginseng roșu, opt aspirine, două pilule de mescalină, opt flacoane de argilă pentru un somn relaxant, patru drajeuri de detoxifiante, șase comprimate de Alka-Seltzer, cinci drajeuri pentru dureri de gât, trei pilule de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a atras ea atenția. Când faci sex normal, fără a folosi droguri, chiar dacă ești puțin beat, poți să-ți amintești după aceea tot ce s-a Întâmplat. Îmi aminteam perfect noaptea de sex cu Akemi după ce luasem amândoi câte-o pastilă de ecstasy. Îmi aminteam ce se Întâmplase aseară după ce mă cufundasem În beția cocainei, dar nu aveam o percepție de ansamblu, ca la scenele unui film. Imaginile care-mi reveneau În minte erau ca niște flashbackuri fragmentare și se rezumau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să se ridice de la masă și să plece. Am rămas tăcut ceva timp, după care l-am Întrebat dacă nu-mi dă și mie o aspirină. Yazaki Își ridică fața, luă recipientul din plastic și lăsă să-i cadă trei pastile În palma mea Întinsă. Le-am sfărâmat și eu Între dinți, apoi le-am Înghițit. Rămase tăcut Încă ceva vreme, cu privirile Îndreptate În jos. Părea copleșit de ceva. Privindu-l, mi-am amintit ce-mi spusese Gan. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pilulă sau două nu mai au nici un efect la mine. De aceea atunci când mi-e dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca o purcică mi se pare că strălucește ca aurul, bag În gură Înc-o pastilă, și-Încă una, până când mă trezesc că am Înghițit vreo cinci. — Aveți Încă pupilele dilatate. — În starea În care sunt, orice ți-aș spune s-ar transforma Într-o confesiune, spuse Yazaki, apăsându-se cu degetul mare de la mâna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-se cu degetul mare de la mâna dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că e vorba de confesiuni, fie de altceva, problema nu e că nu-mi plac, spuse el, Înghițind Încă două aspirine. Apoi scoase trei pastile de culoare cărămizie dintr-o cutiuță cilindrică de plastic și le-ndesă În gură și le dădu pe gât cu Miller Lite. — Ce sunt alea? — Niște medicamente chinezești pentru detoxifierea organismului. Acum vreo patru-cinci ani, ba nu, acum vreo doi-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și m-am mânjit de sânge. Începând din acea zi am devenit un sclav perfect. Primeam de la Keiko Kataoka exact atâția bani cât să-mi ajungă să trăiesc. O dată pe săptămână trimitea o fată să-mi aducă banii, Împreună cu niște pastile de ecstasy și câteva grame de cocaină. Fetele erau mereu altele, dar Îmi povesteau despre Keiko Kataoka și mă masturbam cu gândul la ea. Pielea din jurul penisului mi se zgâriase și mă durea Îngrozitor a doua zi, dar mă dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Reinhard Lange stătuse la clinică mai multe luni, și se arătase deja disponibilă să discute despre angajatorul ei și despre treburile clinicii. M-a trezit la șapte dimineața cu un pahar de suc de grepfruit și cu o colecție de pastile care semăna aproape cu un tratament veterinar. Bucurându-mă de priveliștea fundului ei bombat și de felul în care i se balansau sânii când se mișca, am privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Și ce-ai vrea tu să mănânci mai mult și mai mult? surâse promițătoare Getta 2. — Cel mai mult și mai mult aș vrea să mănânc ceva, orice. — Vai, dar îi e foame rău! exclamă Getta 2. Uite, ține o pastilă de șnițel. Micul Benga o luă și începu s-o sugă cu poftă. — Și tu acolo, pe Alpha, cum te jucai? întrebă Dromiket 4. — Mă jucam cu frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să le caute vardiștii. Și cine erau vardiștii? întrebă Felix S 23. — Vardiștii erau tata, că el ne-a învățat jocul, răspunse micul Benga și se uită spre Getta 2 atât de elocvent, că roboata, înduioșată, îi mai dădu o pastilă de șnițel. Episodul 32 Zile fericite Și-ntr-acest chip, echipajul navei terestre interplanetare „Bourul”, pornită în căutarea satelitului „Veac Nou”, dispărut de pe multimilenara lui orbită, se completă cu un nou membru: micul Benga. Urmară câteva zile senine. Parcă niciodată comandantul Felix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
La ceasul serii, se adunau în jurul micului Benga și comandantul Felix S 23 îi citea copilului, cu glasul său sonor, silabisind cu tact cuvintele, povești din Wells, Asimov și Ion Hobana. Din inepuizabila ei poșetă, Getta 2 le dădea tuturor pastile de Jidvei, iar Dromiket 4 le cânta doine din jurul Centrului de Recuperare Intergalactică de la Lehliu-Gară. Privind-o pe Getta 2, pe cei trei roboți tereștri îi încercau adesea sentimente general-umane și, pentru prima oară, comandantul Felix S 23 trecu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
dată. «Nu te-ai întrebat de ce căram atât de multe lucruri cu mine?», l-a întrebat Bill. «Vezi, în ziua aceea mi-am făcut curățenie în dulapul meu pentru că nu voiam să las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit pe care le-am luat de la mama și mergeam spre casă ca să mă sinucid. După ce am petrecut câtva timp împreună în ziua aceea, vorbind și râzând, mi-am dat seama că dacă mă omorâm, nu voi mai avea
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
fac altceva decât să scrie ceea ce știu deja cu certitudine. Primul studiu de acest fel, efectuat în anii '60, prevestea pentru anul 2010 că vom dispune de baze austronautice selenare locuite permanent (din păcate nu este cazul), că vom avea pastile capabile să ne sporească inteligența (ce bine-ar fi!) și că, în urma automatizării proceselor de producție, mulți dintre noi vor fi șomeri (corect, din păcate). Interesant este faptul că niciunul dintre cei întrebați nu a putut prevedea extinderea planetară a
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
fost primiți în mijlocul lor ca să vorbească despre realizările lor în universul cuvântului scris, în cadrul „ASTREI“ sau în viață comunităților locale din care își trag sevele. Universitară Luciana Vlad, psihologul apropiat sufletește de scriitori, a încheiat ședința de cenaclu cu o Pastilă despre inteligența. Ziua atât de densă în manifestări culturale s-a încheiat cu o agapa prieteneasca, prilej pentru musafiri să se cunoască mai bine cu gazdele lor, să vorbească despre proiectele de viitor și despre manuscrisele aflate încă în lucru
REUNIUNE FESTIVĂ LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI , ARTICOL DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363987_a_365316]
-
servește produsele comandate. Acestea sunt atât de mici, încât le pot consuma cu ușurință pe drum către birou. De fapt, sunt niște preparate mai mult artificiale decât naturale, niște cubulețe mici cu diferite arome. Bine că nu ne hrănim cu pastile, dar mult timp nu mai este până atunci. Am înțeles de la bătrâni, că pe vremuri, mâncarea avea gust, se mai găsea și mâncare naturală, acum nici nu se pune problema de așa ceva. Dar, noi oamenii ne-am obișnuit cu acest
O ZI BANALĂ... DIN VIITOR de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362813_a_364142]
-
ai băut băi! Voce: - Ce, am băgat un nene. Altă voce: - Eu și cu el care luăm. Directorul: - Dar nu l-ai băut băi! Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta! Vocea: - Oricum tot nu scapi! Ziaristul: - Ia o pastilă de cap Vocea: - Dar îți stă bine, bă cu rubașca. Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele. Directorul: - Poate că-ți cresc coarne. (se deschide una). Vocea: - Vine Gheorghiță. Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnădie? Horia: - Pentru mine să mănânc o
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
lui. Câteva zile nu l-am mai văzut ... Ieri a apărut, răgușit, ușor febril ... M-am oferit să-i dau un pahar cu suc ... dar nu voia (era și o ideea nepotrivită pentru un gât iritat). I-am dat o pastilă de propolis cu echinaceea ... ”Să fie primit!” îmi zise protocolar. Mă bufnise râsul ... nu tare, ci în mintea mea, unde el e încă liceanul cu umeri de înotător și pas plutitor ... cu toate bărbile și pletele ca de călugăr. Azi
PLIMBAREA CU TICO de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363019_a_364348]
-
ar salva dacă ar avea câteva secunde de luciditate să amâne decizia capitala, câți ar hotăra a doua dimineață să uite și să-și vadă de drum. Aici, acum mă simt ca un sinucigaș care a pus pistolul în teaca, pastilele pe raft, funia în debara și traversează cuminte pe verde. Mă simt nemuritoare și veșnică, chiar dacă veșnicia va dura o clipă. Acum un an cineva îmi spunea, draga mea, daca este gradul III, ai mai avea trei luni, dar nu
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
încăperi, dar nu știam în care. “Dacă se roagă, e liniște. Nicio șansă să-i găsesc prea repede”. * Amintirea asta mă chinuie groaznic, de câte ori îmi revine. De ce o provoc ? Mă ia o durere de cap insuportabilă. Mi-oi fi luat pastilele toate? De tensiune? De tiroida? De diabet? Las-o dracului de amintire! Mă întind. Lumina e puternică, ca și acolo. Dar am jaluzelele coborâte! Cred că-n altă viață am fost bufniță sau liliac... -Zii, măi , dolofănel, când ziseși că
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
cu flăcări roșu-aprins care se întind către cer, ( dar eu știu că nu este adevarat totul este în mintea ta totul este în mintea ta vezi bancă nu arde, lemnul e rece, doamna doctor e bună, are și ea copii, pastilele o să stingă flăcările, o sa amuțească vocile, o să fii bine dragul meu, dragul meu ) din cer cad păsări moarte care trec prin mine dar nu le văd, nimeni nu știe că le văd, sunt doar un copil normal care își așteaptă
SCHIZOFRENIA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363593_a_364922]
-
vertij în poezii, mă strâng de mâini, de metafore, de mijloc, nu-mi dau pace deloc. Și afară ninge, ninge cu ninsoare de februarie și cu adverbe de timp în avarie... Nu știu ce să mă mai fac, am încercat cu simple pastile, cu pasteluri, am încercat și cu antibiotice, și cu antidepresive, și cu minulesciene, dar mi-am revenit puțin abia atunci când am avut ideea (amintindu-mi de Avraam, cu „A” și cu doi de „a” - cel care l-a descoperit pe
FULGI ŞI CUVINTE DE FĂURAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362544_a_363873]
-
pentru energia și implicarea lui în foarte multe activități, mai ales după pensionare, putea servi oricând ca exemplu nu numai celor de-o vârstă cu el ci chiar și celor tineri. Revenind în mijlocul invitațiilor, unul dintre ei explica: - În ivrit, pastilei de medicament i se spune „cadur”, dar de asemenea și glonțului... A intervenit în discuție bătrânul: - Și coniacul începe tot cu litera „C”, dar eu prefer conținutul. Cu toate că doctorul niciodată nu mi l-a recomandat! - Spiritual bătrânul, nimic de spus
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
ne bucura de ea ci numai de muncă. Dovada cea mai bună că toată viața învățăm este și aceea că acum cunosc foarte bine drumul la Policlinică de unde niciodată nu mă întorc cu mâna goală adăugând în palmă încă o pastilă cel puțin. Mi-e teamă că în curând nu voi mai avea suficient loc. A devenit loc de întâlnire cu cei pe care, în alte locuri nu-i zăresc, mai aflu de câte un medicament minune și-mi dau curaj
SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN DRAG DE-O VIAŢĂ ŞI PENTRU O VIAŢĂ... de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361129_a_362458]
-
plastice pentru a exprima ce ar dori fiecare să transmită. Dacă încercați să vedeți aici astfel de povestiri veți fi dezamăgiți însă o să rămâneți fascinați de cu totul altfel de lectură. În lumea miraculoasă a Suzanei Deac nu trebuie înghițit pastile în încăperi aparținând unor lumi iluzorii, trebuie pășit cu grijă în castele de sticlă învăluite în ceață, pe insule necunoscute pline de verdeață unde nimeni nu-l mănâncă pe celalalt; această lume te face să înțelegi cuceririle unor inimi de
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]