1,911 matches
-
evenimentele evocate și locul desfășurării lor acoperă un segment însemnat din existența mea; paginile de front, atmosfera războiului se întâlnesc cu impresiile trăite din evocările părinților mei, ale tatălui meu îndeosebi, dar și coincidențe de viață precum acestea: bunicul meu patern a luptat și murit la Turtucaia, acolo unde a luptat și supraviețuit miraculos părintele autorului; locurile străbătute de acesta în campania de peste Prut și Nistru le știu, de asemenea, din istoria vie relatată de tatăl meu, rănit și el la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
și un telefon de la Mariana, aflată într-o rară și fericită dispoziție pentru că medicul ei de familie i-a lăudat starea bună de sănătate pe care o are - ghidat după un set de analize. I-a replicat medicului că bunicul patern a trăit 94 de ani, iar tata a scris o carte la 90 de ani. Hai și noi cu lauda! Pentru luni, 7 mai, am triat toate actele mele și ale Marianei care se mai află la mine, punând ordine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în felul lui tărăgănat și clintonian de a vorbi. După care m-a mângâiat ușor pe creștet și mi-a oferit batista lui. M-a tras către el, într-o semi-îmbrățișare stângace. Fruntea i s-a încruntat din cauza unei îngrijorări paterne. Nu mai trebuie să spun că nimic din toate astea nu a reușit să mă oprească din plâns. Am încercat să zâmbesc și să mă comport cumva, profesionist, dar nu mi-a reușit. Eram devastată. Jackson fusese mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Singurul sunet din cameră este cel al respirației lor, care crește și scade ca o mare îndepărtată, oceanul, apa care învăluie pământul. Yu Qiwei e deopotrivă îndrăzneț și timid. E o figură publică respectată, un bărbat înțelept, aproape un model patern, și cu toate astea, cu mine, e un băiețandru într-un magazin cu fructe. Îmi place la nebunie când mă vrea în timp ce doarme. Asta se întâmplă adesea. Vine acasă târziu. A fost avansat ca secretar de partid pe provincie. Întrunirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dacă o compară cu fostele sale neveste. Tu ești fata care-ți porți propria-ți strălucire de soare, i-a zis el. Veselia ta e sănătatea sufletului meu, iar tristețea lui Zi-zhen este otrava lui. Pentru mine, e o figură paternă. E tot ce mi-am dorit vreodată de la un bărbat. Ca tată, e înțelept, iubitor și impunător. Când l-am întrebat de ce a decis să se însoare cu mine, mi-a replicat că am capacitatea de a face un cocoș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cei doi ar fi redevenit o singurè și unicè ființè, puternicè și capabilè sè submineze autoritatea divinè, putând sè aspire chiar și la tronul ceresc! De aceea, Dumnezeu, ca un mare leader și gânditor politic, a trecut peste sentimentele sale paterne și a alungat bèrbatul și femeia din rai, trimițându-i pe pèmânt și impunându-le niște pedepse cumplite, sperând că aceștia, preocupați cu supraviețuirea, sè uite de sex și de politicè! Dar, omul, știi cum e omul! Că și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
probabil la Roma, pentru că abia acum se deschid perspectivele... Ieșind de-a-ndăratelea, locotenentul Matei are impresia că, În ochii căprui, verzi-gălbui În lumină, ai colonelului, a sclipit ceva șiret. Dar nu, când s-a uitat mai bine, era același chip bonom, patern, de contabil de GAS pe care Îl știe din copilărie. Capitolul 29 Vizitatorul nocturn —...Bieții de ei mă așteptau cu masa pusă În antreul care fusese camera fiicei lor. Cum ea se căsătorise și stătea cu socrii, transformaseră antreul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu mai mult de o mică revizuire, ca atunci când frizerul dă ultimele tușee Înainte de a-ți pune oglinda În spate, la ceafă... De exemplu, spectrul tatălui. De ce la sfârșit? Eu l-aș pune la Început, În așa fel Încât avertismentul patern să domine comportamentul tânărului prinț și să-l pună În conflict cu mama. - Mi se pare o idee bună, e vorba doar de mutat o scenă. - Tocmai. Și pe urmă, stilul. Să luăm un fragment la Întâmplare, uite, aici, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese gusturi cosmopolite și pentru că în felul ăsta puteam justifica dubla mea descendență, austriacă și grecească. Am reușit să cobor pe spițe până la străbunicul pe linie paternă, preot într-un sat din Țara de Jos. Omul își frânsese gâtul de tânăr, pe când se întorcea de la pădure cu un car de lemne. De-abia să fi avut vreo treizeci de ani în momentul în care calul Costel, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tatălui, uneori și al mamei), cum au fost numiți la TV, la emisiunea 9595. „Neamul Liniuță” este format din copii nerecunoscuți, abandonați de tați, de bărbați. Este o rușine pentru specia umană. În prezent, „neamul Liniuță” este lipsit de dragostea paternă (maternă). Această lipsă produce niște răni și goluri în gândirea și în sufletul copilului abandonat, de multe ori generatoare de ură. Ură împotriva tuturor celorlalți, cărora nu le pasă de ei. Nepăsarea manifestată de societate pentru creșterea și educarea tuturor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
la „alimentația rațională”. Modul de producție și stilul de consum trebuie armonizate, și anume prin schimbarea stilului de consum - adică, în ultimă instanță, a modului de viață. Food safety este astfel și o pîrghie ideologică, aproape existențială, care îmi orientează patern bucuriile mărunte, dar cotidiene, ale vieții. Cererea pieței, a consuma torului bine temperat, va dicta astfel, teoretic, oferta producției, așa cum scrie la carte - cu condiția ca raportul să fie, de fapt, exact invers... Cînd mă gîndesc ce consens public uriaș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cultului adus, în mod fizic și material, zeilor prin asigurarea nevoilor lor naturale (de mai bine de jumătate de secol, aceste date au fost semnalate independent de școlile britanică și scandinavă care vorbeau de o „schemă mitico-rituală”, Myth ad Ritua Patern)? e) Dacă până ceva timp în urmă (cf. Th.C. Vriezen 1996) răspunsul la această întrebare era un „nu” categoric, astăzi, după cum am văzut, am devenit mult mai prudenți: „nu”-ul se referă mai curând la epoca postexilică, dar nici acolo
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nici maică-ta nu știe? N-a părut niciodată interesată să descopere de unde vine. Și, drept concluzie, scotea un hm! enigmatic și plin de scepticism. Și c-un pic de reproș. Dar în rest, despre trecutul lui Tiberiu pe linie paternă, care era și trecutul ei, desigur, mătușa Magdalena avea, slavă Domnului, destule date. Știa de pildă că pe mama lor, adică pe bunica lui Tiberiu, care nu mai era în viață, o chema Varvara, dar i se mai spunea Tiberiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în funcție de acest raport, se naște dialogul. Această raportare reciprocă nu schimbă rolul confesorului și nici pe cel al penitentului, ci doar accentuează anumite aspecte ale relației și implicit ale dialogului. De exemplu, dacă preotul confesor afișează mai mult o atitudine paternă față de penitent, dorind să îi transmită acestuia mesajul că Dumnezeu este un Tată care își primește fiul rătăcit, atunci întreg procesul dialogic se poate dezvolta influențat de acest model explicativ. Sau, dacă același confesor vrea să îi transmită altui penitent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
păcătui, asemenea „fiului risipitor” (cf. Lc 15,11-32), și cere iertarea și primirea sa în „casa Tatălui” (In 14,2). Confesorul își împlinește astfel menirea de a descoperi penitentului, prin modalitatea dialogului și prin atitudinea sa, paternitatea lui Dumnezeu. Misiunea „paternă” a confesorului este așezată de unii teologi înaintea misiunii sale de judecător, mai ales pentru că mulți confesori, după o îndelungă experiență, își dau seama că ajutorul cel mai mare pe care îl pot da penitentului este ascultarea răbdătoare și participativă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii-n timp Unicitate; / Paternul act întru Feminitate. Construcțiile aforistice, frecvente, pot fi, de asemenea, puse în relație cu amintita preferință a poetului pentru exprimarea adesea emfatică: Toate dogmele / Toate ideologiile / Toate doctrinele / Sunt sadomasochiste. / Utopiile fac dinamica lumii / Gemene [iarăși dublul! - n.n.] foamei și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-o știi de la mine că eu am văzut răsăritul soarelui înaintea ta. Întâi e foamea și pe urmă dragostea. Voi le inversați întotdeauna. Și dă-i, dă-i, mi-a făcut o morală aspră și cât se poate de paternă. Îl ascultam posomorât și când sfârși (și era sigur că mă convinsese) i-am retezat-o brusc. ― Ei bine, sânt hotărât să mă însor! ― Dacă ești așa de hotărât, ce rost mai avea să mă întrebi? ― Și dumneata când ai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poetul cel mai „modern în limbaj“ de la Nichita Stănescu încoace, el este un „obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care le locuiește ca pe un infern confortabil“. La lansarea de la Gaudeamus i-am privit cu o dragoste patern înduioșată pe Cărtărescu, Iaru, Coșovei și Tudor Jebeleanu (eu, șaptezecistul ludic livresc și care nu a fraternizat niciodată până la capăt cu optzecismul), după care, odată ajuns acasă, am recitit cu nesaț, uneori cu voce tare, acest volum de-o serafică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și de liceu într-un Pitești sufocant, care presimțea miculmare dezgheț al anilor1962-1971. Iubiri de-a valma, rebeliuni nevinovate, valuri de insurgență alcoolică pe ritm de swing și twist. O revistă samizdat de jazz-cool, urmată de interogatorii securistice și cauționări paterne. Un frate baterist și tatăl bolșevic (vajnic gazetar de partid, inva riabil hărțuit verbal de fiul năprasnic occidentalizat), pasiunea pentru filatelie și fotografie. Poreclit Spanac, dar și Ciocan („avea capul țuguiat, dolicocefal“), Cornel a fost îndrăgostit fără speranță de Aura
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vizuina și ograda, punctate când și când de-o banală drumeție carpatină, îmi erau cât se poate de dulce suficiente. Când îmi vedea indiferența la chestiune, Marin Bucur, care visa la Paris cel puțin câteva ore pe zi, se încrunta patern, avertizându-mă că „lumea este atâta cât o vezi“ și că „puțin călătorești, puțin cunoști“. El m-a avertizat cel dintâi că, odată intrat la idee, adică odată ieșit, te îmbolnăvești fără leac. Pe atunci, însă, am râs copios de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Senei, la FNAC și „marchă aux puces“. Prin 1987, când m-am hotărât și eu să fac demersuri pentru o plecare (cei năpăstuiți de asiduitățile cu pricina au fost Zoe Dumitrescu-Bușulenga și D.R. Popescu), a fost exclusiv din sfinte rațiuni paterne. Îmi găsisem fiica (era prin clasa a IV-a), venită de la școală, întinsă pe pat ca-n tr-un exercițiu de yoga, inspirând evlavios aroma unui ambalaj de ciocolată... primit cadou! Conținutul îl mâncase „milostivul“ coleg de bancă, fiu de „oameni
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
schimbările apăreau mari pe la prietenii Rim. Mini nu comentă deloc acele noutăți, tocmai fiindcă era prea mult mirată de ele. Lică Trubadurul, tatăl acelei fete greoaie! . . . Lică avea un copii! . . . Acel băiețandru care fluiera a rendez-vous, făcea, așadar, o vizită paternă. Erau noțiuni neacceptabile, chiar dacă nu se puteau contesta. Rim începu a-și povesti amănunțit suferințele trecute, apoi puse lui Mini întrebări asupra petrecerii ei de vacanță. Mini îl felicită pentru casă, și se interesă de prietenii lor comuni, ca și cum ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și tot ce o lovea pe ea în măruntaiele iubirii pentru tată-său. De ncvea chiar spusese cuvinte de ruptoare. Căci era ruptoare între Lică și fata lui, până atunci așa de legați în felul lor. Lică nu avusese talente paterne și nici nu auzise cumva vocea sângelui. O luase copilărește într-un moment de necaz și o păstrase așa cum știuse el, pentru că lucrul se arătase a nu fi prea greu și pentru că era băiat bun și nepăsător. De câte ori nu plecase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
față a început să ne citească liniștit cronica”... în final, cu același calm neașteptat, Călinescu întrebă: “Ei, ce zici, Papadima?” la care întrebatul a răspuns că n-ar mai scrie așa această cronică, la care “Călinescu mi-a replicat foarte patern: nu, nu, s-ar putea ca dupa decenii, sa ai dumneata dreptate”. Creatorul de școală și conferențiarul universitar Nicolae Cartojan și-a invitat (1928) studentul Ovidiu Papadima acasă și, în timp, au devenit prieteni, cum de altfel profesorul devenea cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de război, de comunism - ani ai maturității: nume de confrați de arme, ofițeri sau simpli ostași, momente retrăite din viața din tranșee în care ofițerul Mânăstireanu își tratează subalternii ca un adevărat părinte educator (memorabilă rămâne pomenirea ostașilor cu „cireșele paterne”); momente postcomuniste, în care veteranul Alexandru Mânăstireanu este omagiat în solemne reuniuni oficiale și se străduiește să restituie onest un trecut, altfel în mare pericol de ocultare. Dar domnul Profesor nu trăiește în trecut: observă cu pătrundere și ascuțime a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]