734 matches
-
literar și metafizic. La nouă ani am scris poezii În limba maghiară: În una era vorba despre foame, alta era poezie de dragoste par excellence. Talentul narativ - de a Îmbina factologia cu legenda - l‑am moștenit de la mama, de la tata patetismul și ironia. Pentru a motiva Înclinația mea spre literatură nu cred că rămâne lipsit de importanță faptul că tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acelei perioade, cea mai generală și cea mai adâncă, era despărțirea, dacă într-adevăr este absolut necesar s-o descrie din nou în acest stadiu al ciumei, nu este mai puțin adevărat că însăși această suferință își pierdea atunci din patetismul ei. Concetățenii noștri, cel puțin aceia dintre ei care suferiseră mai mult din pricina acestei despărțiri, se obișnuiau ei oare cu situația ? N-ar fi cu totul exact dacă am afirma acest lucru. Mai potrivit ar fi să spunem că sufereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și iubirea era cântată in mici arii. Sala reacționa cu însuflețire discretă. Abia dacă se observa că Orfeu introducea, în aria lui din actul al doilea, tremolouri care nu figurau în text și îi cerea cu un ușor acces de patetism stăpânului Infernului să se lase înduioșat de vaietele sale. Unele gesturi sincopate care îi scăpaseră, celor mai pricepuți li s-au părut un efect de stilizare care se adăuga și el la interpretarea cântărețului. A fost nevoie de marele duet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Din volumul „Terapiile invocației”, Editura Timpul, Iași, 2008 Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj ‐ d. 8 decembrie 1996, București) „Poeziile lui Marin Sorescu sunt jocuri ale unei inteligențe reci, pătrunzătoare, care dau cu tifla sentimentalismelor leșioase și patetismului despletit, cu zahariseli de flașne tă.” Cristian Sandache „Privirea lui Clio” Marin Sorescu și fascinația universului rural”, din Dacia litera ră, ianuarie 2009. CTITORIE Așa cum stai, Dreaptă, Cu brațele moi Pe pântecul plin, Pari o veche soție de voievod Ținându
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care ne arată drumul spre cea mai înaltă măreție a ființei este Nietzsche". Educația nietzscheană are loc prin inducerea sensibilității pentru valori, pentru transvaluarea vieții. Dar gândirea sa nu ne înalță până la ele prin raționamente rigide, ci prin infuzarea unui patetism poetic al minții. Prin gândirea poetică nietzscheană ne auto-descoperim ca adevăr al ființei și ne înaripează în elanul de a ne depăși. Acest lucru nu prin precepte, "prescripții", ci prin "sentimentul intelectual" care nu se află decât într-o sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afle, În 2010, cît de greu i-a fost teatrului românesc, din fașă, pînă azi? CÎți mari artiști efectiv s-au jertfit pe altarul minunatei arte căreia ne-am dăruit, și noi, o sumedenie de anacronici? Iertat să-mi fie patetismul, dar sunt un mimetic, și cînd citesc mărturii despre personalități și momente din trecutul artei noastre, ...continui tonalitatea. Cartea mi-a umplut sufletul de bucurie : fiindcă În aceste pagini, Ion Focșa, minunat actor și regizor, redemonstrează că rămîne și unul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
face deloc în țara noastră”, despre lipsa totală a negustorilor români la Iași, unde „cu toate acestea” nici un falit nu e român, Cațavencu adoptă diferite măști, simulări care devin comice. Poziția lui „criticistă” se transformă în parodie, în caraghioslâc, în patetism patriotard cu plânsete, strigăte, interogații, izbucniri negatoare. Despre marea varietate a stărilor lui afective și repeziciunea unică a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Dilema "Atena sau Ierusalim" mie mi se pare falsă. De ce ar trebui să alegem între Acropole și Golgota? Ele nu se exclud. Dimpotrivă, se completează. Grecii ne-au dezvăluit frumusețea trupului și "posibilul". Creștinismul, rănile sufletului și împărăția de apoi. Patetismul unui trup de martir nu anulează armonia unui efeb grec, cu mușchii admirabil sculptați. Viața însăși e sacră și nu cred că poate fi un păcat recunoștința unui trup întins la soare. Cum nu cred că e o insolență să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De experți în poezie nu mă tem că au s-apară, Stilul meu cel non-poetic să îl facă de ocară, Exigenți ce căuta-vor să m-azvârle către laturi Cu discursuri îmbâcsite de-ale lor curate sfaturi! Nici de-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sau un proiect ratat al lui Dumnezeu. Fără rost, fără sens, fără dimensiunea metafizică pe care ne place să i-o atribuim. Dar dacă ele există, totuși? Dacă omul are și rost, și sens, și tangență cu absolutul? Iertați-mi patetismul ieftin, dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am hotărît, la anul plecăm !”, mi-a declarat ferm cunoștința mea, lăsîndu-mă din nou visător. „Cîștig bine, nu mă pot plînge, am tot ce-mi trebuie, dar am uitat de ce...”, mi-a mai explicat interlocutorul meu, fără nici o urmă de patetism în glas. Enumăr în minte cunoștințele care au lăsat totul în București și s-au mutat de curînd în provincie, în vreun sat sau la umbra unui copac... Le pierd șirul, dar realizez că sînt din ce în ce mai multe. Vise devenite realitate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Îl las să-și savureze momentul de glorie. Când să ies pe ușă, tata zice ca din întâmplare: "Z, sunt mândru că ești copilul meu..." Era prea mult și pentru el, și pentru mine... Exista riscul să ne înecăm în patetism, cum spunea o profă de-a mea, mai tinerică... 22 M-am îndrăgostit din nou, Z. De mult, de foarte mult timp nu am mai simțit această chemare a spiritului către infinit. M-am îndrăgostit de Sisif. Pentru mine Sisif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere, de un patetism latin tipic, profund dramatic. Melodia era cântată odinioară, cel puțin așa miamintesc, de Edith Piaf, cam în vremea când P.H.L. era încă tânăr și nu prevedea ce-l așteaptă: Siberia! Aceea reală și crudă, dar și o „Siberie” a iubirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
am citit Márquez, Un veac de singurătate. Mi se pare important să-i urmăresc pe oamenii dragi, apropiați, cum citesc. Tata mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu o ușoară spaimă, zicând încet, parcă să nu fie auzit de el: ― Uite-i cum complotează!... Degeaba, țăranul nu înțelege decât de frică! Apoi își reluă firul despre reforme, despre șef și iar despre Melania, când mișcat, când cu patetism și mereu cu un tremolo care să-i acopere înfricoșarea. În răstimp, trenul înainta prudent, fumegând mai abundent ca altă dată... Sirena locomotivei, agitată des și prelung, avea un răsunet zgârietor, ca țipătul cucuvelei. 3 ― Ia seama, tăicuțule, să nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
afle, în 2015, cît de greu i-a fost teatrului românesc, din fașă, pînă azi? Cîți mari artiști efectiv s-au jertfit pe altarul minunatei arte căreia ne-am dăruit, și noi, o sumedenie de anacronici? Iertat să-mi fie patetismul, dar sînt un mimetic, și, cînd citesc mărturii despre personalități și momente din trecutul artei noastre,... continui tonalitatea. Cartea mi-a umplut sufletul de bucurie: fiindcă în aceste pagini, Ion Focșa, minunat actor și regizor, redemonstrează că rămîne și unul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
renunțării la opacizare și ambiguizare semantică; în prim-plan este situat evenimentul, și nu comentarea, analiza acestuia. Astfel, în nuvela Celălalt asediu, cu un personaj feminin „asediat” din două direcții, dinspre iubire și dinspre moarte, e îndepărtată orice urmă de patetism, protagoniștii nu gesticulează histrionic, ci evoluează în perfectă concordanță cu realitatea lumii conturate. Prozatorul caută mereu alte elemente care să îi poată servi la realizarea unui scenariu cât mai amplu. Găsește frecvent ceva care să îl ajute în definirea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
neapărat, ci-ntr-un dinamism al zicerii, o poftă nebună de a devora cuvinte, de a scrie, de a trăi în ritmurile naturii, ale vegetalului, ale elementarului. O simplitate formală, dincolo de metaforă, care-nfioară, în fața căreia se-nclină fiecare cititor. Un patetism bine temperat, o liniște, un perfect echilibru al discursului ca o terapie. Citirea textelor blandiene funcționează profilactic. Metaforele deschise și cele opace structurează un traseu liric distinct, când decodificabil, când retras în sine, crispat, ermetizat. Contextul ideologic este cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în "Salon" nefiind decît o vană exasperare. O căutare ce duce spre niciunde și, oricum, nu spre un orizont al limpezirilor de conștiință. Cu strîngere de inimă, după clipa de amuzament, descoperi mai curînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd singurele adevăruri acceptate sînt cele survenite prin vehiculul umorului negru. Dacă Daniel 1 este un comic, Houellebecq nu glumește deloc literatura sa este declarat maximalistă. Patetismul lui deranjează uneori, dar el nu face altceva decît să confirme importanța mesajului. Revin la ceea ce spuneam la Început: literatura lui Houelebecq rupe cu ideea modernă de Literatură, dotată cu autonomie ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente ascuțite de patetism. Aici veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În sensul acesta. Este capitolul cel mai reușit al romanului.Umorul nevinovat sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor, ale diverșilor suferinzi de tot felul de boli, unde fiecare nou membru Își exoricizează demonul prin propria poveste. Dar nu, nici sinuciderea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]