733 matches
-
fericirea pe care le-ai adus în biata mea viață. Ești o inimioară vitează, mândră și cinstită. De mâine încolo am să te ur măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Puiu-Filip Filipescu a reușit să dea o importanță deosebită relației elev-profesor, remarcându-se prin talentul persuasiv, rigoarea și claritatea ideilor, pe care știa să le expună magistral. Nu era un temperament romantic, nu se înflăcăra, și nu te cucerea prin patetismul logosului, ci prin luciditatea și raționalitatea argumentelor sale. Harul său la catedră, dobândit printr-o însemnată experiență didactică și pedagogică, timp de peste patru decenii, l-au ajutat în formarea a numeroase generații de elevi. S-a implicat cu energie și
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Zoe clamează excesul de sentiment, jucat dramatic după canonul vode- vilesc, la Zaharia Trahanache discursul se remarcă prin excesul de principii pe care „nu le are”, la Tipătescu excesul stă în impulsivitate, în caracterul coleric, la Cațavencu excesul constă în patetismul și demagogia inflamată a discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
voi căuta în spectacol). Trebuie aruncată o găleată de apă peste termenul cehovian. Fără nostalgie, tristețe. Curriculum Vitae al personajului (total). Ce se vede pe scenă - un crâmpei al vieții. Fiecare creează, și când creează, crede. Chiar dacă nu sunt valoroși. Patetism. Cred în perfecțiunea lor. Când s-a hotărât să pună acest Cehov, Alexander a început să fie obsedat de piesă. Tot ce i se întâmplă în viață este legat de Livada. Actorii să se introducă în ambianța decorului, costumelor și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de mure. Ada e acolo și abia așteaptă să strige: «Bau! Te-am păcălit!» Oltea Gârțoman iulie 2006 Despre adormire ca început al dobândirii A trecut un an de la adormirea Adei Suhar, și spun „adormirea Adei” nu pentru a evita patetismul sau a alcătui o metaforă, ci precum Iisus despre Lazăr, prietenul său. Am cunoscut-o pe Ada Suhar într-un moment inedit și tulburător al vieții sale, întâlnind-o aici la Cluj, departe de lașul care a consacrat-o, cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
un gest fals datat cronologic, neverosimil și neîncadrat în spiritul vremii. Fetița lui Bunin avea dreptate: "Prostule, pe atunci, sublocotenenții, când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă". O întreagă filosofie se întrevede în acest mic adevăr: romantism, serenade, patetism, dueluri, sinucideri... * Teodosie este un bătrân schizofren pe care îl întâlnesc zilnic de zeci de ani; este cuviincios, auster, cuminte și taciturn. Se vede că boala lui a îmbătrânit. Este unul dintre oamenii pe lângă care trăiești o viață fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
T. o aprobă este autocrația luminată. A condamnat vehement marea boierime, în pamflete a căror importanță e amplificată de valoarea lor literară. Tonul este interpelativ, de o amploare necunoscută altor texte similare din epocă. Autorul subordonează toate artificiile retoricii unui patetism de orator înnăscut, a cărui putere de persuasiune este întărită cu argumente dure, înlănțuite logic. În fraze bine echilibrate, parantezele explicative, abundente, converg spre un argument unic, a cărui forță de convingere se supune totdeauna unui suflu interior, înrudit cu
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
Emanuel Neuman), București, 1935; Illusions et réalités juives (în colaborare cu Emanuel Neuman), Paris, 1937; ed. 2, Satu Mare, 2000; Între viață și cărți, București, 1976; Incertitudini literare, Cluj-Napoca, 1980; Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Critică la persoana întâi, Cluj-Napoca, 1983; Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987; Prin alții spre sine, București, 1988; Jurnalul fericirii, îngr. și postfață Virgil Ciomoș, Cluj-Napoca, 1991; ed. postfață Virgil Bulat, Cluj-Napoca
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
-m-aș și n-am cui”, „Să revăd Basarabia și apoi să mor”, „Basarabia în diaspora”), nostalgia după ținutul natal (Satul basarabean, Dor de Basarabia, Iubim Basarabia, Scrisoare din Basarabia, Frumusețile țării), cu ecouri din Alecu Russo, dar de un patetism reținut. Retorica este simplă, directă, lipsită de literaturizare, adesea polemică și nu rareori incendiară. Același stil îl folosește în memorialistică - Amintiri din gulag (1992), reluate în Drumul Golgotei (1995) -, unde își reconstituie întreaga viață, până la călătoriile în Statele Unite și Israel
ŢEPORDEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290152_a_291481]
-
ai singurătății oamenilor, dar și umanizate, dansând oniric, halucinant. Următoarele volume, Nucul dintre două veacuri (1993), Cerul meu de hârtie - My Paper Sky (2001) ș.a., se vor axa pe aceleași motive, vor relua chiar unele poeme, înregistrând, pe alocuri, un patetism exagerat și platitudini grandilocvente (Eminescu, cetatea Limbii Române, Glorie Limbii Române). Ca romancier, Ț. este autorul unei trilogii ambițioase, alcătuită din Chipul din oglindă (1997), Insula viscolului (2000) și Orbul din Muzeul Satului (2002). Primul fir epic, abordat acid și
ŢENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290135_a_291464]
-
de cărți de metodică) atît față de modul simplist, primitiv, cît și față de cel tehnicist, complicat, în care e prezentată literatura română în școală. Fiind însă compusă cam de sus, rău (aspect agravat de tăieturile lui G.), cu formulări de un patetism vetust sau greșite („cerință de două ori salutară” etc.), ea nu-și va atinge scopul. Autorul e - fără îndoială - un om de bunăvoință, care suferă sincer pentru descreșterea importanței meseriei sale, dar, din păcate, nu are un condei sobru. Tonul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
m-a tras spre o Încăpere goală, alăturată, m-a Îmbrățișat, m-a așezat pe canapea, Într-un colț mai Întunecos. - Să te rog ceva. Atât: să nu mori, bătrâne, asta vreau să te rog. Transcris acum, peste atâția ani, patetismul poetului este văduvit de extraordinara forță a scandării, de incandescența care Înalță brusc clipa În transcendent prin acea magie personală În care Nichita nu prea avea rival, nici atunci când se cam goliseră deja bateriile cu fosfor ale persuasiunii sale lirice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scris de Corneliu Georgescu sub un pseudonim B.V. Gogu, pentru a respecta consemnul discreției. Are titlul: „A cincisprezecea aniversare a întemeierii Legiunii” și se fundamentează pe un șir întreg de citate din gândirea Căpitanului. Evocă cu multă duioșie și chiar patetism figurile de legendă ale generalului Macridescu, Hristache Solomon, care s-au stins în cursul vremii, cu ochii țintă spre zările viitorului legionar și ale lui Niculai Totu, Ion Banea, Gheorghe Clime, Victor Silaghi și Gheorghe Potolea, care au fost secerați
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
general, o structură liniară, explorând trăirile obscure ale unor ființe obișnuite, ale unor oameni „fără însușiri”. Dând personajelor caractere și nuanțe variate, utilizând detalii neobișnuite, autorul își exprimă însă și disponibilitatea spre fantastic și irațional, ca alternativă la alunecarea în patetism. Conținutul epic aduce elemente de suprarealitate, prin introducerea unor personaje secundare din alte epoci. Antractele reprezintă elemente de meditație, hibride și concentrate, cărora diversitatea le conferă valoare de informații insolite. SCRIERI: Omul dublu, București, 1980; Povestiri, Timișoara, 1987; Într-o
DRUMUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286884_a_288213]
-
protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-și distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăși, cu inteligența ei mereu vie și refuzul ironic al oricărui patetism. D. are darul conturării unui personaj dintr-un gest și o replică, o scriitură alertă și o știință a construcției care ar fi trebuit să-i asigure în fața criticii literare un loc mai însemnat. SCRIERI: Iliada, din nou, București, 1969
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
el singur prin propriile lui acțiuni, care pot fi variate și diferit orientate, dar au același obiectiv: apărarea și promovarea spiritualității românești celei autentice”, consecventă cu propriul program, țintind spre literatura de bună calitate, nu întotdeauna ferită de un anume patetism și de exaltarea naționalistă, D. se înscrie în presa românească ca o Invitație la cavalerism (John Halmaghi, articol-program, 1-2/1975), slujind cu tenacitate ideii că „Numai cavalerii biruiesc în istorie, niciodată mișeii și lașii”. M.P.-C.
DRUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286881_a_288210]
-
hotărât să strângă bani, locotenentul Corciu, cel îndrăgostit de doctoriță, soldatul țigan Cimbirică, inapt de orice, încercând să se strecoare cu naivitate printre ostilități -, devin veritabili luptători și chiar eroi. Este o proză emoționantă, plină de vibrație, fără urmă de patetism. Ascunsă sub evenimentele cotidiene, esența tragică a momentului este prezentă și în povestirea Lastovicika. Eroul narator trăiește ultimul an de război în munții Slovaciei, unde învățătoarea Milada și „partizanca” Nijnanska îi înseninează un anotimp dușmănos. Alături se consumă însă drama
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
sau Ideal și real și circulând în numeroase ediții) și Vlăsia sau Ciocoii noi (1887). În Fulga, pare-se inspirat după un roman al lui Alphonse Karr, se încropește o poveste de dragoste, cu personaje fantomatice, convenționale, frizând ridicolul prin patetismul lor, pe când în Vlăsia sau Ciocoii noi autorul încearcă, pe urmele lui N. Filimon, o frescă satirică în care țara este imaginată ca o „vlăsie” aflată la discreția profitorilor politici. Deoarece procedeele de compoziție se amestecă, iar personajele mai interesante
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Dar În nici un alt fel n-ar putea deveni Houellebecq revelatorul unei epoci, astăzi, cînd singurele adevăruri acceptate sînt cele survenite prin vehiculul umorului negru. Dacă Daniel 1 este un comic, Houellebecq nu glumește deloc literatura sa este declarat maximalistă. Patetismul lui deranjează uneori, dar el nu face altceva decît să confirme importanța mesajului. Revin la ceea ce spuneam la Început: literatura lui Houelebecq rupe cu ideea modernă de Literatură, dotată cu autonomie ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Compania spectrelor) bărbații sunt demonizați, iar la Amélie Nothomb personajul-narator din romanul Attentat este un Quasimodo modern. Excelent dotată tehnic, scriitura Lydiei Salvayre este una a rupturilor, a paradoxalului, a dionisiacului dar și, mărturie a energiei dezvoltate, minată de patetism. Un amestec de ironie și voracitate - un hybris dezvoltat În discursuri lungi, suspendate din ce În ce mai Înalt deasupra realității, care traduc atât o desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente ascuțite de patetism. Aici veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În sensul acesta. Este capitolul cel mai reușit al romanului.Umorul nevinovat sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor, ale diverșilor suferinzi de tot felul de boli, unde fiecare nou membru Își exoricizează demonul prin propria poveste. Dar nu, nici sinuciderea nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Datini strămoșești (1939) sunt, ca și comedioara Două surde (1911), texte de teatru sătesc, în care C. caută a șugui ca la șezătoare. Oricum, îi stă mai bine când glumește, fiindcă, de pildă, piesa Fata căpitanului de mazili (1943), cu patetismul ei naiv, e o compunere stângace. Două povestiri duioase conține cărticica intitulată Chirchirel și puiul de rândunică (1910). Vrând să miște candidul auditoriu, pentru a-i afâna receptivitatea, povestitorul recurge, din când în când, la întâmplări triste. Inventivitate nu numai
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
unor întâlniri cu alte civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare teatralitate a personajelor, precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar și de umor: „La bar « La Calul Troii»/ se-ntorc din larg eroii/ cu pumnii-n buzunare,/ setoși de răzbunare”. Această viziune este susținută structural de poeme lungi, balade, romanțe, în care D. versifică ușor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
-se în cadențe, în largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. De la concretețea dură a argoului de mahala, naratorul urcă fără efort, cu aceeași forță de sugestie, la expresia rafinată, de mare virtuozitate. Frazarea e somptuoasă și de un cuceritor patetism liric, întrețesută cu frecvente euritmii. Perpessicius sublinia că romanul Craii de Curtea-Veche este „o carte încărcată de poezie, o operă a unui artist împătimit de mirajele expresiei artistice. Grație lor, acestor podoabe ce biruie veacurile, romanul lui Mateiu I. Caragiale
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]