843 matches
-
În condițiile cele mai umile și smerite, viața Sa pământească Însoțită la tot pasul de lipsuri și suferințe, pătimirile, jertfa și moartea Sa, consti‑ tuie modelul sublim al răbdării neasemănate pe pământ. 192 Suferința și creșterea spirituală Astfel, În literatura patristică ni se lansează deseori reco‑ mandarea În a urma răbdarea Stăpânului și Părintelui nostru : căci slujitorii se cuvine să fie supuși, iar fiii se cade să semene părintelui. Sfântul Ciprian al Cartaginei, enumerând urmările bine‑ făcătoare ale virtuții răbdării, scrie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ajutător pentru cei aflați În nevoi și care au cerut mijlocirea lui În fața lui Hristos. 244 Suferința și creșterea spirituală IX.5. Când sănătatea nu e un bine și despre medicină ca scop În sine Făcând referire și la Învățătura patristică pe care teolo‑ gul ortodox Jean‑Claude Larchet a prezentat‑o succint În cartea sa Theology of Illness, În care pune În lumină abor‑ darea patristică a medicinei, și pe care o remarcă, o eviden‑ țiază și o promovează cu
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
un bine și despre medicină ca scop În sine Făcând referire și la Învățătura patristică pe care teolo‑ gul ortodox Jean‑Claude Larchet a prezentat‑o succint În cartea sa Theology of Illness, În care pune În lumină abor‑ darea patristică a medicinei, și pe care o remarcă, o eviden‑ țiază și o promovează cu succes Corinna Delkeskamp‑Hayes, Într‑unul din studiile sale264, putem preciza că o evaluare corespunzătoare a relației dintre boală și păcat are conse‑ cințe importante pentru
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de ales decât între modernism și postmodernism, e posibil un al treilea răspuns: ni se deschide înainte calea transmodernității. Între deism și panteism, Părintele Stăniloae lucrează cu un nou concept de lume, în perspectiva unui nou antropocentrism solidar cu teologia patristică și ortodoxă, în general, dar și cu ontologia lupasciană a celor trei materii, absorbită azi de ethosul transdisciplinarității. E aici și o consecință a creștinismului cosmic răsăritean și cu precădere cel românesc, despre care s-a pronunțat și Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să fie depășite, dar pentru clișeele lor, care au împins gândirea în ideologii. Golite de utopii, ele, însă, pot fi recuperate chiar la modul postmodern, așa cum au procedat Heidegger și Derrida cu gândirea lui Platon sau Părintele Stăniloae cu teologia patristică. Numesc asemenea ethos ca fiind transmodernist. Dar postmodernismul nu înseamnă doar moartea lui Dumnezeu, a metafizicii, a istoriei și a umanismului tradițional, ci și a celorlalte valori, în care prim-planul îl ocupă, desigur, arta. Modernismul, înglobând în sine și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ar putea să se revendice, la urma urmei, și New Age. Mai mult, ar putea da apă la moară ofensivei eretice despre care am vorbit ceva mai înainte. Ceea ce ignoră Lupașcu este faptul că religia creștină, în plinătatea ei ecumenică patristică regenerată de teologia Părintelui Stăniloae, de exemplu, chiar în anii în care el își desăvârșea sistemul triontic de gândire, nu mai este o religie monoteistă de felul celor orientale, ci implică logica neclasică a Unului Multiplu din starea T. În
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cât poate el primi, potrivit relei sau bunei sale purtări”. Ca Învățător lăuntric, Hristos intră în dialog cu omul, ceea ce îi permite spiritului său limitat să treacă de la perceperea parțială și incompletă a lucrurilor la înțelegerea Logosului. Educația în epoca patristică urmărea câștigarea virtuții și a desăvârșirii ca trepte care duc la mântuire.Virtutea și desăvârșirea preconizate de autorii patristici nu erau de natură laică sau exclusiv morale, ci erau prin excelență, de natură religioasă. Educația avea ca scop ultim mântuirea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
ceea ce îi permite spiritului său limitat să treacă de la perceperea parțială și incompletă a lucrurilor la înțelegerea Logosului. Educația în epoca patristică urmărea câștigarea virtuții și a desăvârșirii ca trepte care duc la mântuire.Virtutea și desăvârșirea preconizate de autorii patristici nu erau de natură laică sau exclusiv morale, ci erau prin excelență, de natură religioasă. Educația avea ca scop ultim mântuirea. Suma eforturilor educative ale Sfinților Părinți urmărea mântuirea celor educați, elaborând astfel o educație soteriologică. Această educație avea la
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Originea și evoluția omului 55 referințe 140 de ani de la înființarea Senatului României 560 de referințe Ovidiu Drimba în fondurile BCU „Mihai Eminescu” 40 de referințe Participanții la activitatea de comerț internațional 35 referințe Partidele politice din România 1716 referințe Patristică și filosofie. Timp. Libertate. Eternitate 96 referințe Pedagogie și comunicare 216 referințe Personajul literar. Aplicație pe opera lui Marin Preda 318 referințe Petre Țuțea 138 referințe Poezia lirică românească tradusă în limbile engleză și franceză. Dificultăți de traducere 98 referințe
BCU Iaşi:Parcurs sentimental:schiţă monografică by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/443_a_752]
-
nereguli care începeau să-și facă loc în viața Bisericii. Acțiunile sale au fost de multe ori percepute ca expresii ale unor orgolii și interese personale, mentalitatea modernă neînțelegând rostul unor asemenea campanii care aduceau aminte de timpurile fertile ale patristicii în care dezbaterile teologice dețineau un rol major. Prima campanie începe în momentul constituirii Consiliului de regență, în urma decesului regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, în care intră și Patriarhul Miron Cristea. În această campanie care s-a desfășurat de-
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din nefericire, nu a mai apărut. La capitolul de proiecte îndrăznețe care excedau aspectul didactic, filosoful român își imaginează crearea unui "ordin călugăresc de cărturari", un demers singular în spațiul Ortodoxiei românești prin care se dorea reînnodarea legăturii cu Tradiția patristică 2. Raporturile lui Nae Ionescu cu ASCR - devenită mai târziu ACSR, FACSR, ASCOB - înființată în 1921, de un grup de studenți creștini, printre care și Mircea Vulcănescu, ucenicul Profesorului de logică și metafizică, au evoluat într-un mod semnificativ pentru
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dans la philosophie chrétienne 10 constituie rezumatul preliminar al unui capitol din cartea sa Philosophie du dogme christologique. Studiul din revista Logos este o cercetare aplicată asupra ideii de creație și a relației dintre Creator și creatură, pornind de la literatura patristică a Sf. Ioan Damaschin, Dionisie Areopagitul, Grigore de Nazianz, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul. Teza lui Georges Florovsky vizează faptul că ideea creației este mai mult decât răspunsul gândirii creștine la problema originilor; este o idee majoră a oricărei confesiuni
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teoretic). Pe urmele gândirii lui Berdiaev, Mircea Vulcănescu dezvoltă mai multe ipoteze cu privire la existența acestei sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
sensibilități la nivelul discursului interconfesional. Prima motivație ar consta în faptul că Ortodoxia nu a cunoscut o perioadă de înflorire a cugetării religioase similare scolasticii. Patristica constituie pentru Răsăritul ortodox singurul îndreptar al gândirii religioase. Chiar dacă Occidentul nu neagă axiologia patristică, se întreabă totuși de ce vreme de mai bine de zece veacuri învățătura Ecclesiei ortodoxe nu a mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dumnezeu, natura umană este bună; de aceea Răscumpărarea readuce natura vindecată, nu la supranatură, ci la starea sa inițială, la adevărul său supranatural-natural. Expresia primordială a chipului rezidă în structura ierarhică a omului, având proiectată viața duhovnicească în centru. Antropologia patristică demonstrează că ființa umană este deiformă chiar în structura sa, că este menită comuniunii îndumnezeitoare și cunoașterii lui Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea primi 10. Este important de precizat un fapt esențial: patristica nu a cunoscut
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în centru. Antropologia patristică demonstrează că ființa umană este deiformă chiar în structura sa, că este menită comuniunii îndumnezeitoare și cunoașterii lui Dumnezeu pe măsura capacității proprii de a-L putea primi 10. Este important de precizat un fapt esențial: patristica nu a cunoscut niciodată ideea lumii naturale, a neutralului, specifice concepției catolice. Ideea majoră a Ortodoxiei este ideea de theosis, de transfigurare a lumii care se opune ideii de physis a Occidentului. Pentru ortodox, împlinirea stă sub semnul acțiunii Sfântului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
e mult prea puțin și cam nefiresc pentru o discuție care se dorea elocventă pentru peisajul teologic interbelic. Istoric vorbind, această Mărturisire apăruse la jumătatea secolului al XVII-lea, ceea ce însemna că se eluda o întreagă Tradiție: Sinoadele Ecumenice, teologia patristică, imnografia ecleziastică, dimensiunea monahală etc. Dar înainte de codificarea realizată de Petru Movilă, Biserica din Răsărit se sprijinea pe alte codificări ale dreptei credințe: Descoperirea cu deamăruntul a pravoslavnicei credințe a Sfântului Ioan Damaschin, Mărturisirea lui Ghenadie Scolariul - cea mai veche
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în noi, Evanghelia trăită și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
subliniază imposibilitatea cunoașterii divine în transcendența sa absolută, în afara oricărei relații cu ființele create, dincolo de revelarea Lui în iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă de relațiile ei iconomice cu lumea creată. Regăsim aici mai vechea idee patristică referitoare la noțiunile de theologia și oikonomia, o dualitate de aspecte esențiale în cunoașterea religioasă. Această idee patristică este extrem de importantă pentru comprehensiunea semnificației reale a distincției schițate de Părinții Capadocieni între ousia inaccesibilă și dynameis sau energeiai care pogoară
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iconomia creației și a mântuirii. Treimea cea de-o-ființă e independentă de relațiile ei iconomice cu lumea creată. Regăsim aici mai vechea idee patristică referitoare la noțiunile de theologia și oikonomia, o dualitate de aspecte esențiale în cunoașterea religioasă. Această idee patristică este extrem de importantă pentru comprehensiunea semnificației reale a distincției schițate de Părinții Capadocieni între ousia inaccesibilă și dynameis sau energeiai care pogoară până la noi. Se cunoaște importanța pe care o au puterile și energiile de care vorbesc Sfinții Vasile cel
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
hristologic la cel pneumatologic implică repoziționarea spre aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lor, chiar oglindirea. Omul care încearcă să trăiască potrivit modelului apărătorilor divini, devine oglinda lor. Îngerii sunt purtătorii acestui joc de oglinzi, prin intermediul cărora se poate pătrunde în spațiul transcendenței. Modelul călugărului ca imitatio angeli devine simbolul permanent în literatura patristică 13. Problematica ontologică a imaginii se regăsește în statutul ambivalent atribuit de gândirea antică și medievală imaginii speculare care poate fi asimilată fie unei aparențe iluzorii, fie unei mimetici ontofanice. Valoarea oglinzii, hermeneutica imaginilor în oglindă ne permit să decriptăm
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care se revendică de la Cărțile Sfinte, credincioșii își vor putea lămuri rostul sfintelor slujbe, ajungând să fie, în același timp, ascultători și făcători ai Cuvântului Dumnezeiesc 3. Recursul la omilia patristică, la predica clasică a Ecclesiei, reprezintă un reviriment al discursului teologic. În cărțile de slujbă regăsim adevărata interpretare scripturistică, interpretarea Bisericii însăși, ceea ce semnifică anularea oricăror posibilități de abatere (rătăcire) de la ortodoxie (dreapta credință). Reîmprospătarea predicii ortodoxe nu se poate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
temă tradițională pentru teologia răsăriteană, a fost actualizată printr-o a doua ediție a lucrării, în care Pr. Chesarie adaugă un capitol substanțial consacrat unor aspecte curente ale realității ecleziologice, precum: Problema asemănărilor dintre creștinism și celelalte religii în gândirea patristică, până la începutul secolului al IV-lea; Tradiție și Biserică; Învățătura despre Maica Domnului (Theotokos) în Ortodoxie și Catolicism etc. Prima parte a lucrării, consacrată interpretării iconomiei divine, se structurează pe patru unități secvențiale: Iconomia dumnezeiască după Sfânta Scriptură; Iconomia dumnezeiască
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
determina liniile unui sistem sau numeroase analogii spirituale în vederea unei bune înțelegeri a psihologiei subtile a creatorului de artă. În fond, textul fundamental al lui Crainic, Sensul teologic al frumosului este un exemplu de ceea ce înseamnă abordarea frumosului din perspectiva patristicii răsăritene. Sprijinindu-se pe aceste două poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]