827 matches
-
reînviat sclavismul, a dezonorat libertatea, a înlocuit soarele cu lumina electrică, peste clopotniți a făcut case, peste sfinți bancheri, peste poeți șoferi, peste catedrale a întins conductele latrinelor sale; burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
femei care înghit până la un punct orice din partea posesorilor unui trecut frumos, trecutul lor. În mod simbolic, discuțiile lor sunt purtate sub un tablou semnat de celebrul preot voodoo haitian Hector Hyppolite, Maâtresse Erzulie, un fel de Venus a răzbunării, patroană a frumuseții vindicative. În același plan simbolic, într-adevăr cele două femei sunt conduse de mâna nemiloasă a zeiței: doamna Kipps tăinuiește un cancer în fază finală, iar Kiki își părăsește bărbatul pentru a apărea chiar la prima conferință susținută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
doi chitariști au cântat doar pentru noi din lipsă de mușterii și crezându-ne amanți pește și fado două doamne trecute dar vivante un fante cu ghiuluri și mustăcioară un mascul cu gâtul gros și cu voce de privighetoare apoi patroana apoi tipii cu chitările toți s-au pus pe cântat ca să ne găurească inimile și să scoată sufletul din noi ă...ț“. Dacă vreți să aflați cum a fost cu adevărat în seara cu pricina și cum realitatea a bătut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume, cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
că echipa dă un spectacol doar pentru noi. Dar asta încă nu-i nimic. Pe la zece, văzând că nu-i rost de alți mușterii, încep să cânte toți șase, pe rând sau împreună. Pe la zece jumate li se alătură și patroana. Spre unșpe răsar doi prieteni ai șefei și se pun și ei pe fado-uri. Iar către spartul târgului iese dintre tingiri și bucătarul, cu șorț și bonetă, și intră în cor, cu mici numere solo. Totu-i ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
timpului și asumată astăzi de exegeții creștini a fost aceea că Ilie va fi ,,locaș al luminii darului lui Dumnezeu,,. Cuvântul său va fi ,, ca focul de puternic,,. Acest episod hagiografic mie îmi amintește de fascinanta mitologie a zeiței Demeter, patroana spirituală a Misterelor din Eleusis. Zeița travestită în femeie bătrână a încercat să inițieze prin foc întru nemurire pe fiul unui rege grec. Surprinsă noaptea, în timpul straniului ritual, Demeter și-a manifestat public dezamăgirea față de ignoranța oamenilor și a dispărut
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
la umbră sub galeria de viță sălbatică din curtea mea. Mariana fumează neîntrerupt; nu avem ce să ne spunem. Propun să bem o cafea în oraș. În colțul străzii intrăm în barul în care îmi beau întotdeauna cafeaua de dimineață. Patroana nu este și asta mă bucură. În schimb, fata ce mă servește zi de zi stă la masă cu doi puștani. E în afara programului. Mă uit la ea, ea se uită la mine. Mariana își aprinde țigara. Eu sunt nefumător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
câte un trabuc. Comand două cafele și un coniac. Din măruntele plăceri ale vieții, Marianei i-au rămas două: la cafea poate să renunțe, la țigară, nu. Mi-a spus-o anul trecut, în aceeași lună. Pe ușă a apărut patroana, îmbrăcată elegant. Privirile noastre s-au întâlnit pentru o clipă, eu îmi ceream parcă iertare că am venit să-mi beau cafeaua când ea nu se afla acolo. Femeia trece repede în spatele barului. Nu departe de banca pe care stăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
destinde deloc, zâmbetul e unul forțat, schițat. Pe aleea principală vine spre noi patrona barului, însoțită de un bărbat. O urmăresc atent cu privirea, Mariana nu-și dă seama, vorbește puțin, pe un ton egal, dar eu nu aud nimic. Patroana e o femeie frumoasă și atrăgătoare, n-o slăbesc din priviri și ea se bucură parcă în sinea ei. Se miră cum de Mariana nu vede, nu înțelege nimic. Ajunși în dreptul catedralei, îmi dau seama că nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stăm întinși cu fața în sus, alături de alte trupuri dezgolite, întinse la soare. Eu privesc captivat cerul albastru, curat și străveziu. Mariana fumează ca întotdeauna. Mă ridic să văd cine mai e pe plajă. De cealaltă parte o văd pe patroana barului din colțul străzii mele: stă pe o parte și privește vag în direcția noastră. Are un corp frumos cu picioare lungi și bronzate. Mă întreb fără rost la ce se gândește oare, deoarece stă nemișcată, cu ochii întredeschiși. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gândurile ei de femeie, eu cu gândurile mele de bărbat. Nimic nu se va schimba, suntem tot mai departe unul de altul. Anul ăsta ne-am întâlnit, la anul, poate nu. Pe nisipul tot mai cald, voi fi din ce în ce mai singur. Patroana barului sau altă femeie se va afla acolo unde este acum. Eu voi aștepta nerăbdător și la anul un tren în gară ce vine zgomotos din câmpia nesfârșită și se îndreaptă iute spre câmpia nesfârșită. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și se îndreaptă iute spre câmpia nesfârșită. Statuia feroviarului luptător pentru întregirea neamului va fi tot mai crăpată, grilajul de fier mai ruginit. La barul din colțul străzii mele voi sorbi dus pe gânduri cafeaua din fiecare dimineață. După-amiază, când patroana vine doar în vizită la barul ei, voi bea și atunci o cafea tare, amară. Mariana va fi departe, parcă în celălalt capăt al lumii. În nopțile de vară, pline de gâze și insomnii, ne vom gândi unul la altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
doar să mă hotărăsc. Nu-mi mai puteam permite ca starea de con fu zie și depresie să-mi conducă viața. Învățam să spun „Nu!”. Mi amintesc că demult am cunoscut un suedez. Venise la fabrică și o aștepta pe patroană. Eu îmi vedeam de treaba mea și eram mereu disponibilă să-mi ajut colegii. Unul căuta un document, altul voia o foarfecă, altul mă ruga să-i dau un număr de telefon... După un timp, suedezul m-a întrebat: — Tu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lipsei de răspundere a celui de-al doilea. Scrupule firave în ograda alesului și grămezi de indiferență în ograda alegătorului - iată rețeta unui mariaj cetățenesc devastator. Ca să nu mai pomenesc de preacuvioasa Opoziție, care, odată devenită Putere, se dovedește o patroană de bordel politic la fel de hrăpăreață ca și cea dinaintea ei. Despre secolul al XXI-lea s-au spus tot felul de vorbe mari. Una, repetată ad nauseam, este cea a lui Malraux potrivit căruia acest veac va fi unul religios
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
reușește să realizeze această solidaritate umană dintre statura mică pusă la patru ace a americanului și acea siluetă de cocostîrc în blue-jeans, cu pulover albastru și părul ciufulit, pornită de la poalele Carpaților. O idilă era mai aproape de mentalitatea ei de patroană a unei pensiuni ieftine și încearcă, plină de bunăvoință, să înțeleagă. Are probabil vîrsta mea și rîsul ne-a apropiat. Mă întreabă dacă vreau să-mi comande o cafea, la barul de la parter. Tresar, apărîndu-mi cu fermitate fondurile: "No, no
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ridice. Intră s-o vadă infirmiera: "Ce simți?" De fapt, nu mai simțea nimic. Infirmiera i-a dat o pilulă cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unde făceam lungi plimbări socratice, uimindu-mă cu erudiția și ideile sale. La București, îl vizitam adesea, găzduindu-mă pe timp de noapte. În casa lui, am cunoscut-o pe Yvonne Stahl în anii ei ultimi de aristocrată supraviețuitoare, fostă patroană a unui cenaclu frecventat de Ion Barbu și de alți scriitori în anii interdicției. Yvonne Stratt este traducătoare a lui Ion Barbu în franceză. Lui Sandu Tzigara-Samurcaș abia în 1972 i s-a permis să-și publice o carte, prefațată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a-mi controla pașaportul, am străbătut atâtea țări și acum aștept dispozițiile Ministerului. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 153 A doua zi, Înapoi spre frontieră, de necaz, am făcut prima victimă, o gâscă, În disperarea sătencii patroane. La vamă Încep tratativele. Aflu că directorul general e bunul meu preten Mircea Vulcănescu, coleg În campaniile monografice cu prof. D. Gusti. Dar Mircea rămâne de neînduplecat ca și Mircea cel Bătrân, În fața lui Baiazid. Îmi face Însă o favoare
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
în care moda femeilor devine tot mai provoca- toare, odată cu libertatea lor tot mai accentuată, când încep să lucreze aproape la fel de mult ca bărbații, să câștige aproape cât ei sau chiar mai mult, tot mai multe sunt pe propriile picioare, patroane de firme, artiste la fel de îndră- gite ca bărbații, femei de succes în armată, în aviație, în tehnică sau inginerie, dar și pe plan politic, profesând în funcții tot mai importante. Vocile lor se fac din ce în ce mai auzite, încep să fie implicate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în 6-7 Ianuarie am fost chemați să dăm examen la Iași. Și era un ger afară și o prăpădenie de să ferească Dumnezeu. Și ne-am băgat într-o cafenea. Acolo venise toți scripcarii: țiganii din Iași care cântase pe la patroane. Și vorbeau niște porcării și niște blăstămății cum n-am mai auzit și nici nu voi auzi. Și atunci am zis eu că față de aceia, bogătenii mei merită să intre toți în rai. Și înainte de plecare la Iași cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
realizat acest traseu În viață? Nu! Dumnezeu le-a realizat prin mine nevrednica, eu am fost doar unealta lui Dumnezeu cel Bun și Milostiv. Mult și foarte mult m-a ajutat Sfânta Fecioară Maria care este și mama mea, și patroana numelui meu. O iubesc, o cinstesc și o propovăduiesc, pentru că de multe ori mi-a șters lacrimile În dureri. Nimeni altul, numai ea, Sfânta Fecioară Maria. Ea a avut milă și de mine, că eu milă n-am prea avut
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Era de fapt foarte religios și făcea-n fiecare an pelerinaj la Chalma, parcurgînd ultimii patru sute de metri În genunchi, pe pietre, cu doi oameni susținîndu-l. După asta era rezolvat pe un an. Fecioara din Chalma pare să fie sfînta patroană a drogaților și hoților mărunți, fiindcă toți clienții Lupitei fac pelerinajul acesta o dată pe an. Jigodia Neagră Închiriază o firidă la biserică și vinde plicuri cu marfă Îndoită nerușinat cu lactoză. Îl vedeam din cînd În cînd pe Jigodia Neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trecătorii să intre în pivnița unde îi îndreptau sergenții de oraș. [Atunci, enervată, Eliza a plecat la Iași, luând cu dânsa din casă tot ce putea servi pentru spitale.] (Ediția a II-a, 1996, p. 7. ) Strânsesem nu numai doamnele patroane ale Societății „Regina Elisabeta“, dar multe prietene și cunoștințe, pe surorile mele și pe cumnata mea Adina, ca să organizăm în Azilul de bătrâni un spital de răniți. Localul era nimerit cu multele lui odăițe, convenea pentru îngrijirea ofițerilor. Comitetul doamnelor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mine, toți vor să mă jefuiască. Într-o zi, când m-am întors acasă, gazdele mele, tanti Rodica și nea Titi, puneau gresie în bucătărie. Gresie șutită de la școală. De fapt, cam totul era șutit la ei în casă, becuri, patroane, vopsea, faianță, cablul care conținea și HBO neplătit, un fel de haiducie. Am văzut la mine la țară o casă interesantă, a unui șofer care furase tot ce se putea de la autobuze dezasamblate, geamuri înguste de autobuz pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
brandenburguri, sau pentru vreo zveltă și surâ zătoare acrobată În maillot de culoarea pielii, sau pentru vreo blondă și tânără eroină a pantomimelor eroi comice, așa cum avea să rămână În mintea mea Margareta, fiica cu păr bălai a Mariei Griller, patroana severă și Încruntată a pano rămii și menajeriei cu același nume. Mar-ga-re-ta, În-ge-raș iu-bit, Mar-ga-re-ta, m-ai ne-no-ro-cit (Cântec de stradă prin Bucureștii lui 1900) LOCUIA ÎNTR-O CASĂ DIN ACELEA PE ROATE, AMENAJATĂ atât de ingenios, cu dormitor, sufragerie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]